31 decembrie 2008
La mulţi aaaaaaaaani!
ABBA - Happy New Year!
Şi singura scena dintr-un film, asociată în mintea mea cu Revelionul... Voila!
29 decembrie 2008
Ce vreau acum?!
Am de toate, pe bune, la mine criza nu a ajuns! Nu am fost învăţată să am din belşug, m-am mulţumit mereu cu ce a fost. Poate pentru că de mică am simţit pe pielea mea cum e să nu o ai pe mama, să o ştiu stând cu lunile prin spitale. Deci chiar nu vreau decât să înceapă un an "sănătos". Sună a clişeu, dar atât vreau!
Singurul regret e că s-a cam dus traiul boieresc cu mamzelina zi de zi. De 1 an şi 8 luni suntem nedezlipite, au mai rămas 3 luni, pfuaaaa, şi încă nu am găsit bona perfectă pentru ea. Am zis: dau oricât să ştiu că are grijă de ea şi nu o lasă aşa cum am păţit la George. Încerc să o invoc... deci pe lista de dorinţe se mai adaugă "ea", bona!
Recapitulare:
1. SĂNĂTATE! La toţi, mici, mari... fără 'osebire!
2. Bona ideală pentru mamzelina minunată şi pentru viitorul şcolărel!
Gata s-a dus inspiraţia, trec la poze, e mai bine, nu? Nu mă pricep să pun vorbele în condei şi pace!
Zăpada aceea albă şi pufoasă:
Micul-mare fan al iernii (implicit al Moşului):
Şi "ajutorul" obosit al Moşului:
.JPG)
Hai că ne mai auzim anul ăsta, am promis că bucătăresc doar pentru o zi!
Singurul regret e că s-a cam dus traiul boieresc cu mamzelina zi de zi. De 1 an şi 8 luni suntem nedezlipite, au mai rămas 3 luni, pfuaaaa, şi încă nu am găsit bona perfectă pentru ea. Am zis: dau oricât să ştiu că are grijă de ea şi nu o lasă aşa cum am păţit la George. Încerc să o invoc... deci pe lista de dorinţe se mai adaugă "ea", bona!
Recapitulare:
1. SĂNĂTATE! La toţi, mici, mari... fără 'osebire!
2. Bona ideală pentru mamzelina minunată şi pentru viitorul şcolărel!
Gata s-a dus inspiraţia, trec la poze, e mai bine, nu? Nu mă pricep să pun vorbele în condei şi pace!
Zăpada aceea albă şi pufoasă:
Micul-mare fan al iernii (implicit al Moşului):
Şi "ajutorul" obosit al Moşului:
.JPG)
Hai că ne mai auzim anul ăsta, am promis că bucătăresc doar pentru o zi!
25 decembrie 2008
This Christmas!
Trecând peste faptul că Murphy a ţinut să petreacă Crăciunul şi anul ăsta cu noi, l-am poftit de l-am omenit! Mda, mamzel nu e prea bine, dar e biruitoare şi nervii noştri încă mai ţin, însă am reuşit chiar şi aşa să avem un Ajun drăguţ şi o despachetare a cadourilor încântătoare! Noaptea a fost mai grea, dar ne refacem, că-i musai!
Craciun 2008
Craciun 2008
23 decembrie 2008
Iaca şi-o urare
Am luat o pauză de la bucătărie, era şi cazul.
Afara e un vânt îngrozitor şi un început timid de NINSOARE! Ehee... dacă am invocat-o, să binevoiască să şi rămână!
Şi cum treaba încă nu s-a terminat, iar mâine stau să primesc şi colindători, ba cred că merge şi George să colinde pe la cei care l-au invitat, încep de astăzi cu:
UN CRĂCIUN FRUMOS, SĂNĂTOS, LINIŞTIT ŞI CU PACE ÎN SUFLET!
21 decembrie 2008
Ultimii metri
E duminică noaptea, ce sa mai discut, dusă e şi ziua asta! Trei zile mari şi late au rămas până batem palma cu Moş Crăciun din nou (ups, iar aruncă mamzel cu suzetele după mine din pătuţ, scuze doo minute)!
TREEEEEI? Şi nu am terminat decât una-alta în mare! Vreau să plec, iar am un dor de ducă, simt bateriile că s'or gătat.
Am biruit azi şi am bifat o vizită în Selgros, unde de obicei e lejer. Ei bine, azi plin-plin, în fugă am luat ce ne trebuia şi când aşteptam la casă, apare Moş Crăciun: mare, frumos, cu toate accesoriile pe el! Big G. rămâne mut de uimire (arăta exact cum e desenat), stă puţin la poveşti cu el... mă rog, monologul lui Moş Crăciun aş numi momentul. Îi dă două pungi cu nişte dulciurele şi al meu se tot uită uimit... da' tace. Pleacă Moşul şi aud: "Da' sania cu renii unde sunt?"
Are şi cupilul ăsta al meu mari dileme existenţiale, mai ales în momente de astea cheie, gen primitul unor daruri.
Şi ce ziceam? Aaaa, trei zile! Nu, nu cred că reuşesc să mă cozonăcesc nici acum, de prăjiturit da, asta merge! Mâncare gătim în Ajun, mă rog, sper să mă înţeleagă moştenitorii că e vital să nu văd decât rar bucătăria în zilele de Crăciun!
Concluzie: dăm drumul la cadouri, colinde, ce se mai cere zilele astea! Dar o ninsoare ceva?! Se aude?
Update: uitasem să scriu că deja mi-am făcut cel mai frumos cadou! De mai bine de o lună căutam albumul de colinde al Ancăi Parghel, şi ieri (după ce nu l-am gasit nicăieri), în timp ce stăteam la casă, îl văd amestecat printre alte "oferte" cu muzică specială pentru sărbători.
TREEEEEI? Şi nu am terminat decât una-alta în mare! Vreau să plec, iar am un dor de ducă, simt bateriile că s'or gătat.
Am biruit azi şi am bifat o vizită în Selgros, unde de obicei e lejer. Ei bine, azi plin-plin, în fugă am luat ce ne trebuia şi când aşteptam la casă, apare Moş Crăciun: mare, frumos, cu toate accesoriile pe el! Big G. rămâne mut de uimire (arăta exact cum e desenat), stă puţin la poveşti cu el... mă rog, monologul lui Moş Crăciun aş numi momentul. Îi dă două pungi cu nişte dulciurele şi al meu se tot uită uimit... da' tace. Pleacă Moşul şi aud: "Da' sania cu renii unde sunt?"
Are şi cupilul ăsta al meu mari dileme existenţiale, mai ales în momente de astea cheie, gen primitul unor daruri.
Şi ce ziceam? Aaaa, trei zile! Nu, nu cred că reuşesc să mă cozonăcesc nici acum, de prăjiturit da, asta merge! Mâncare gătim în Ajun, mă rog, sper să mă înţeleagă moştenitorii că e vital să nu văd decât rar bucătăria în zilele de Crăciun!
Concluzie: dăm drumul la cadouri, colinde, ce se mai cere zilele astea! Dar o ninsoare ceva?! Se aude?
Update: uitasem să scriu că deja mi-am făcut cel mai frumos cadou! De mai bine de o lună căutam albumul de colinde al Ancăi Parghel, şi ieri (după ce nu l-am gasit nicăieri), în timp ce stăteam la casă, îl văd amestecat printre alte "oferte" cu muzică specială pentru sărbători.
18 decembrie 2008
În lipsă de inspiraţie...
... ascultăm şi ascultăm zilele astea ce ne place. Şi pentru că era să nu o găsesc (piesa de mai jos) prefer să o păstrez aici, la loc sigur!
Joan Baez- Please Come Home For Christmas
Joan Baez- Please Come Home For Christmas
15 decembrie 2008
Emoţiile perioadei
Astăzi Big G. a avut ultima serbare de Crăciun din grădiniţă: emoţii, agitaţie generală, iarăşi agitaţie, costume speciale muncite de mame să arate "puii" bine... George în culmea fericirii. Momentul principal: intrarea lui Moş Crăciun şi dialogul cu el.
După serbaree, ne întoarcem acasă: "of, cum trece şi timpul, a trecut şi serbarea de anul ăsta, de acuuuum..."
Câtă filosofie asupra timpului într-un căpuşor de 6 ani!
That's my BOY!
Şi să nu credeţi că e o joacă, programul a durat 1 oră şi jumătate: cântecele în engleză, un dans simpatic şi sceneta "Povestea bradului"... plus colinde, poezii, pluguşor şi sorcovă... dar mai ales primitul cadourilor!
După serbaree, ne întoarcem acasă: "of, cum trece şi timpul, a trecut şi serbarea de anul ăsta, de acuuuum..."
Câtă filosofie asupra timpului într-un căpuşor de 6 ani!
That's my BOY!
Şi să nu credeţi că e o joacă, programul a durat 1 oră şi jumătate: cântecele în engleză, un dans simpatic şi sceneta "Povestea bradului"... plus colinde, poezii, pluguşor şi sorcovă... dar mai ales primitul cadourilor!
11 decembrie 2008
Neuron: ADUNAAAAAREA!
Cel mai aiurea moment e ăla în care realizezi că nu te mai poti concentra deloc: eşti bombardat din n locuri cu n'şpe mii de impulsuri, unele aproape "electrice"... şi cedezi. Neuronul scapă şi fuge de-acasă... Poftim de mai fă ceva fără el!
Şi cum revenit acasă mai e şi flămând, murdar, obosit... ce să-i fac? Îl iert şi tura asta, chit că m-a cam lăsat în moment preţios pentru mine. Deh, e ca şi copilul meu de-acum! Hrăneşte-l, spală-l, spune-i o poveste şi roagă-l să-ţi promită că măcar de Crăciun va fi în formă!
Deci... şşşşşt: acum doarme, nu tropăiţi că-i stricaţi dispoziţia! Iar se visează cu neuroana lui care l-a abandonat mai demult! Ofof, şi câtă terapie am făcut cu el anii ăştia şi degeaba. Suferăăăă şi-şi ia lumea în cap din când în când, de mă lasă cu ochii la bec.
Şi cum revenit acasă mai e şi flămând, murdar, obosit... ce să-i fac? Îl iert şi tura asta, chit că m-a cam lăsat în moment preţios pentru mine. Deh, e ca şi copilul meu de-acum! Hrăneşte-l, spală-l, spune-i o poveste şi roagă-l să-ţi promită că măcar de Crăciun va fi în formă!
Deci... şşşşşt: acum doarme, nu tropăiţi că-i stricaţi dispoziţia! Iar se visează cu neuroana lui care l-a abandonat mai demult! Ofof, şi câtă terapie am făcut cu el anii ăştia şi degeaba. Suferăăăă şi-şi ia lumea în cap din când în când, de mă lasă cu ochii la bec.
7 decembrie 2008
5 decembrie 2008
Noaptea lui Moş Nicolae
Totul începe cu o scrisoare... cu desene în cazul nostru. Hey, ştim să scriem, doar că dacă e prea mult, mai bine desenăm, da?
+%5BRezolutia+desktop-ului%5D.JPG)
Se continuă cu balamucul achiziţionării (se creează diversiuni de rigoare, se caută, se caută iar... şalalala!)
Drept să spun, nu-i chiar simplu de găsit exact ce îşi doresc piticii, pentru că se întâmplă şi o lipsă pe stoc taman atunci.
Şi vine seara alinierii papucilor. Mari si mici... ăia mici au întâietate, plus că se dublează forţele, fiind prea mici.
.JPG)
Ups! Când a intrat Moşu'??? L-am ratat şi anul ăsta, măi să fie!
.JPG)
+%5BRezolutia+desktop-ului%5D.JPG)
Se continuă cu balamucul achiziţionării (se creează diversiuni de rigoare, se caută, se caută iar... şalalala!)
Drept să spun, nu-i chiar simplu de găsit exact ce îşi doresc piticii, pentru că se întâmplă şi o lipsă pe stoc taman atunci.
Şi vine seara alinierii papucilor. Mari si mici... ăia mici au întâietate, plus că se dublează forţele, fiind prea mici.
.JPG)
Ups! Când a intrat Moşu'??? L-am ratat şi anul ăsta, măi să fie!
.JPG)
2 decembrie 2008
Oficial... e bine!
1. Mamzelina e bine, uraaaaa! Am şi ieşit zilele astea din casă împreună, am "speriat" lumea în mall, am cântat, dansat, ţipat (şi încă tareeee, să audă vecinii)... oricum e o isteaţă, ştie multe chestii, ne uimeşte!
2. Big G. a recidivat, adică tusea şi gâlcile mari au recidivat, uooof! Motiv de stat acasă, de pomenit accidental Vivi (da da, o altă prietenă... căreia i-a cerut pe bune prietenia). Am văzut-o, îmi place mult fetiţa, e tare simpatică... doar că îl cam ignoră. Însă a spus DA, ceea ce înseamnă ceva pentru el.
Fază haioasă:
Eu şi el la dulăpior efectuam schimbul de hăinuţe, papuci, la sfârşitul programului. Ea efectua cu bunicul ei în alt colţ operaţiunea. Amândoi trăgeau cu ochiul... eu vigilentă mă prind că ea e Vivi. Plecăm, fără să spună ceva, îl trag de mânecă: "spune pa la copii", spune, plecăm.
Afară:
G. - Mamiii, ai văzut-o pe Vivi?
Eu - Era fetiţa în mov?
G. - Da. Îţi placeeee?
Eu - Da, dar de ce nu mi-ai prezentat-o? (glumeam cu el, vroiam să văd ce spune)
G. (stă, se gândeşte...) - Cred că mi-a fost ruşine! Dar nu te superi, da?!
Punct!
A doua zi nu o văd, plecase deja:
G. - Mami, ştii ce i-am zis lui Vivi?
Eu - ??? (aveam emoţii, adevărul e că ne cam surprinde des)
G. - I-am spus că tu eşti mama mea. Adică i-am spus că cine mă îmbrăca aseară e mama mea!
Eu - Bun, şi?
G. - Păi gata, acum te cunoaşte!
Cu alte cuvinte, ne-a făcut cunoştinţă!
2. Big G. a recidivat, adică tusea şi gâlcile mari au recidivat, uooof! Motiv de stat acasă, de pomenit accidental Vivi (da da, o altă prietenă... căreia i-a cerut pe bune prietenia). Am văzut-o, îmi place mult fetiţa, e tare simpatică... doar că îl cam ignoră. Însă a spus DA, ceea ce înseamnă ceva pentru el.
Fază haioasă:
Eu şi el la dulăpior efectuam schimbul de hăinuţe, papuci, la sfârşitul programului. Ea efectua cu bunicul ei în alt colţ operaţiunea. Amândoi trăgeau cu ochiul... eu vigilentă mă prind că ea e Vivi. Plecăm, fără să spună ceva, îl trag de mânecă: "spune pa la copii", spune, plecăm.
Afară:
G. - Mamiii, ai văzut-o pe Vivi?
Eu - Era fetiţa în mov?
G. - Da. Îţi placeeee?
Eu - Da, dar de ce nu mi-ai prezentat-o? (glumeam cu el, vroiam să văd ce spune)
G. (stă, se gândeşte...) - Cred că mi-a fost ruşine! Dar nu te superi, da?!
Punct!
A doua zi nu o văd, plecase deja:
G. - Mami, ştii ce i-am zis lui Vivi?
Eu - ??? (aveam emoţii, adevărul e că ne cam surprinde des)
G. - I-am spus că tu eşti mama mea. Adică i-am spus că cine mă îmbrăca aseară e mama mea!
Eu - Bun, şi?
G. - Păi gata, acum te cunoaşte!
Cu alte cuvinte, ne-a făcut cunoştinţă!
28 noiembrie 2008
Ieşire pe seară
Astăzi la noi au fost tot felul de manifestări, probabil frumoase (nu am avut cum să merg şi eu la privit), s-au serbat cei 90 de ani de la unirea Bucovinei cu România Mare. Şi dacă tot a fost atâta organizare, s-au gândit ăi mai mari din oraş să dea drumul si la tot ce ţine de Crăciun. Başca au adus mocăniţa şi au montat şine de cale ferată în centrul târgului (motiv să ieşim mai des să plimbăm cupiii cu trinul taman "pi şentru"). Noi am ajuns la spartul târgului, deja lumea pleca, luminile s-au aprins... deci avem brad albastruuuuu! Dar ca să am şi ceva de cârcotit: nu se dezminte edilul deloc! A dat autorizaţii la diferite societăţi de "fabricat mici" şi totul e învăluit într-un mirooos. Măcar de aduceau câte un porc pe zi, că tot e sezonul lor, erau în trend!
Promitem să revenim cu poze realizate pe zi!
27 noiembrie 2008
Despre Craciun...
V-am spus cât iubesc eu sărbătoarea asta? De mică e preferata mea, deşi nu era moda cadourilor sub brad ca acum, era doar un Mos Gerilă la grădiniţă cu portocale, bomboane si ciocolata, apreciate la maxim de noi. Şi mergeam in seara de Ajun cu colinda, împreună cu prieteni de ai mei, era oricum diferit totul. Se colinda mult atunci, era o adevărată concurenţă între noi, pentru că altfel nu se auzeau colinde. Mama nici nu apuca să închidă uşa, veneau pe bandă copiii, până în 10 ani, după vârsta asta nu prea mergea, că eram mari deja.
De Crăciun îmi amintesc mirosul de cozonac şi prăjituri, făcea mama nişte bunătăţi. Nu că acum nu ar face, dar a lăsat-o mai moale, doar fiică-sa ştie să facă şi ea. Bradul nelipsit, o atmosferă atât de caldă şi multă linişte, fără mult stres, alergătură, circulaţie blocată.
Acum, e altceva! Deja am frisoane când mă gândesc la zilele premergătoare Crăciunului, aglomeraţia din oraş, din magazine. O evit, dar se simte până la mine, se vede pe feţele oamenilor. Nu putem ieşi din oraş ziua cu maşina sub nici o formă. Exclus să ajungem până la ţară la ai mei (în mod normal în 20 de minute suntem la ei), să merg undeva cu autobuzul, mai repede pe jos. Taxiuri nu sunt atunci disponibile, totul e blocat.
În ultimii 10 ani am observat asta, s-a pierdut exact ce era esenţial din sărbătoare. Până la urmă Crăciunul e o sărbătoare religioasă... ori acum, nu prea mai e. E perioada reducerilor, a ofertelor, a ratelor pe care le vei plăti de la anul (vorba vine), a certurilor din parcările supermarketurilor, a nervilor din trafic, a tamponărilor lanţ pentru că nu e loc nici să întorci maşina, a sunetului strident provenit de la casele de marcat... Zici că emană pamântul alcool la cum se manifestă majoritatea.
Plus un abuz maxim de "coloana sonoră" a colindelor lui Hruşcă. Îmi place tare Omu' ăsta, e dintre puţinii care ştiu ce cântă acolo, care a adus printre primii colindul înapoi românilor... dar nu se potriveşte deloc ce cântă el acolo, cum vesteşte sărbătoarea, cu sunetul banilor şi al zgomotului şi nervilor din marea aglomeraţie. Pur şi simplu mi se confirmă ce am auzit mereu în facultate: nu există o graniţă între normalitate şi patologic.
Mă gândesc că aici mai e cum e, însă în oraşele mai mari... Brrrr, no way!
De Crăciun îmi amintesc mirosul de cozonac şi prăjituri, făcea mama nişte bunătăţi. Nu că acum nu ar face, dar a lăsat-o mai moale, doar fiică-sa ştie să facă şi ea. Bradul nelipsit, o atmosferă atât de caldă şi multă linişte, fără mult stres, alergătură, circulaţie blocată.
Acum, e altceva! Deja am frisoane când mă gândesc la zilele premergătoare Crăciunului, aglomeraţia din oraş, din magazine. O evit, dar se simte până la mine, se vede pe feţele oamenilor. Nu putem ieşi din oraş ziua cu maşina sub nici o formă. Exclus să ajungem până la ţară la ai mei (în mod normal în 20 de minute suntem la ei), să merg undeva cu autobuzul, mai repede pe jos. Taxiuri nu sunt atunci disponibile, totul e blocat.
În ultimii 10 ani am observat asta, s-a pierdut exact ce era esenţial din sărbătoare. Până la urmă Crăciunul e o sărbătoare religioasă... ori acum, nu prea mai e. E perioada reducerilor, a ofertelor, a ratelor pe care le vei plăti de la anul (vorba vine), a certurilor din parcările supermarketurilor, a nervilor din trafic, a tamponărilor lanţ pentru că nu e loc nici să întorci maşina, a sunetului strident provenit de la casele de marcat... Zici că emană pamântul alcool la cum se manifestă majoritatea.
Plus un abuz maxim de "coloana sonoră" a colindelor lui Hruşcă. Îmi place tare Omu' ăsta, e dintre puţinii care ştiu ce cântă acolo, care a adus printre primii colindul înapoi românilor... dar nu se potriveşte deloc ce cântă el acolo, cum vesteşte sărbătoarea, cu sunetul banilor şi al zgomotului şi nervilor din marea aglomeraţie. Pur şi simplu mi se confirmă ce am auzit mereu în facultate: nu există o graniţă între normalitate şi patologic.
Mă gândesc că aici mai e cum e, însă în oraşele mai mari... Brrrr, no way!
24 noiembrie 2008
Gânduri... pe sărite
La ora asta în mintea mea e un mare blank.
Luni, ne liniştim după un weekend turbat, bifez sala cu oboseala de rigoare, aştept noaptea (dă Doamne sa fie gata cu febra asta, că m-a căpiat!)... Uf, am uitat să îmi refac stocul de aspirina bayer aşa că mâine voi fi cu muşchii în pioneze!
Aştept următorul weekend în ideea că putem ieşi din casă în formulă completă... vreau în mall! Vreau să termin de cumpărat ce am gândit pentru "redecorarea" sufrageriei... mă mai gândesc! Va fi verde, sper să iasă ceva luminos, să mă înviorez de câte ori stau acolo!
Dar vreau întâi de toate să fie ăştia mici sănătoşi, mamzel cel puţin a suferit cumplit zilele astea.
Şi dacă tot sunt cu mintea franjuri, măcar m-am jucat puţin cu pozele lor!
Luni, ne liniştim după un weekend turbat, bifez sala cu oboseala de rigoare, aştept noaptea (dă Doamne sa fie gata cu febra asta, că m-a căpiat!)... Uf, am uitat să îmi refac stocul de aspirina bayer aşa că mâine voi fi cu muşchii în pioneze!
Aştept următorul weekend în ideea că putem ieşi din casă în formulă completă... vreau în mall! Vreau să termin de cumpărat ce am gândit pentru "redecorarea" sufrageriei... mă mai gândesc! Va fi verde, sper să iasă ceva luminos, să mă înviorez de câte ori stau acolo!
Dar vreau întâi de toate să fie ăştia mici sănătoşi, mamzel cel puţin a suferit cumplit zilele astea.
Şi dacă tot sunt cu mintea franjuri, măcar m-am jucat puţin cu pozele lor!
20 noiembrie 2008
Luna cadourilor...
... a început! Nu ştiu daca voi primi ce mi-am dorit însăăăă tocmai a achiziţionat huz. un tv-tuner extern pentru pc-ul meu, sa pot urmări ce vreau eu la tv seara! Cum nu este loc pentru un alt televizor, mi-a venit ideea asta de ceva vreme, să nu tot pierd seriale, filme, emisiuni care îmi plac din motive de politica, fotbal si altele asemenea!
Şi da, mâine seara pe AXN este Mr. Jones!
Şi da, mâine seara pe AXN este Mr. Jones!
16 noiembrie 2008
Busy, but alive
Concret, ocupată ca oricând! În mod special, mă simt mai copleşită ca oricând! De diferite nimicuri, chestii care apar, se întâmplă, nu-mi plac, dar trebuie...
A venit treişcinciu'... a trecut treişcinciu', tot eu! De acum viteză spre pa'zeci!
Hai cu tata, hai că-i bine!
PS: am zis drept că invoc bine! Astă seară, pe tevereu, e Autumn in New York!
A venit treişcinciu'... a trecut treişcinciu', tot eu! De acum viteză spre pa'zeci!
Hai cu tata, hai că-i bine!
PS: am zis drept că invoc bine! Astă seară, pe tevereu, e Autumn in New York!
10 noiembrie 2008
8 noiembrie 2008
Mikiiiii!
La mulţi ani doamnă frumoasă, piesa-cadou e cu subtilităţi (ţii minte ploaia aia zdravană de august, terasa, voi doi, şi noi pe lângă voi!)
Şi să ştii că ne gândim frumos la tine şi astăzi!
7 noiembrie 2008
Politica şi copiii
Nu ştiu în ce măsură am sau nu am dreptate, însă, când e vorba de copiii mei, spun că ştiu cu ce se mănâncă educaţia şi creşterea lor.
Întâmplare (ca să se vadă de unde nervii mei şi pata pusă pe politiceni):
Trimit copilul în după-masa asta la magazin să cumpere ceva! La 6 ani e de încredere, cuminte, merge singur 100 de metri fără să fiu nevoită să mergem în echipă sporită. Pe strada noastră se pare că o "tanti" cu haină roşie, din trupa de campanie pesedistă împărţea material promoţional cu figura "catindatului nevaloros" care e pe listele din colegiul meu. Booon, merge cupilul, cumpără, iese şi îl agaţă tanti asta şi îi oferă un breloc cu sloganul de campanie şi cu figura lu' nenea ăsta. La 6 ani George are momente când nu e pe fază şi nici nu are cum reacţiona ca mama'sa, plus că obiectul în sine i-o fi făcut cu ochiul. Vine pâş-pâş acasă, timp în care se gândea dacă a făcut bine acceptând brelocul de la madam. Îmi povesteşte, îmi arată şi eu ies în fugă din casă să o prind la o "poveste"! Din păcate dispăruse, vroiam să i-l înapoiez, însă sigur dau eu zilele astea de cineva tot aşa, şi le dau "amintirea" înapoi.
Acum poate exagerez, însă nu pot accepta că atât de departe a ajuns porcăria asta politică, încât se oferă unui copil asemenea cadouri inscripţionate cu slogan explicit, cu poză, fără să ceară acordul părintelui. Poate sunt eu o inadaptată şi nu pot accepta încă teatrul pe care îl joacă partidele. Poate!
Însă nu credeam că la 6 ani îmi voi învăţa copilul să se apere de politicieni cu textul: "copiii nu au voie să fie băgaţi în mizeria voastră politică"! I-am explicat să refuze orice data viitoare, ORICE, iar dacă îşi doreşte lucrul repectiv, să ştie că i-l cumpăr eu!
Întâmplare (ca să se vadă de unde nervii mei şi pata pusă pe politiceni):
Trimit copilul în după-masa asta la magazin să cumpere ceva! La 6 ani e de încredere, cuminte, merge singur 100 de metri fără să fiu nevoită să mergem în echipă sporită. Pe strada noastră se pare că o "tanti" cu haină roşie, din trupa de campanie pesedistă împărţea material promoţional cu figura "catindatului nevaloros" care e pe listele din colegiul meu. Booon, merge cupilul, cumpără, iese şi îl agaţă tanti asta şi îi oferă un breloc cu sloganul de campanie şi cu figura lu' nenea ăsta. La 6 ani George are momente când nu e pe fază şi nici nu are cum reacţiona ca mama'sa, plus că obiectul în sine i-o fi făcut cu ochiul. Vine pâş-pâş acasă, timp în care se gândea dacă a făcut bine acceptând brelocul de la madam. Îmi povesteşte, îmi arată şi eu ies în fugă din casă să o prind la o "poveste"! Din păcate dispăruse, vroiam să i-l înapoiez, însă sigur dau eu zilele astea de cineva tot aşa, şi le dau "amintirea" înapoi.
Acum poate exagerez, însă nu pot accepta că atât de departe a ajuns porcăria asta politică, încât se oferă unui copil asemenea cadouri inscripţionate cu slogan explicit, cu poză, fără să ceară acordul părintelui. Poate sunt eu o inadaptată şi nu pot accepta încă teatrul pe care îl joacă partidele. Poate!
Însă nu credeam că la 6 ani îmi voi învăţa copilul să se apere de politicieni cu textul: "copiii nu au voie să fie băgaţi în mizeria voastră politică"! I-am explicat să refuze orice data viitoare, ORICE, iar dacă îşi doreşte lucrul repectiv, să ştie că i-l cumpăr eu!
5 noiembrie 2008
For Rita
Am căutat, am căutat... ceva care să atingă sufletul! Sper să fi reuşit!
Să ne trăieşti, dragă Rita!
4 noiembrie 2008
Marţea nu-i ca joia!
Ei da, e marţi! Nu că aş simţi ceva malefic în ziua asta, în afară de vremea întunecată şi ruginie de afară!
Însă... mă sâcâie următoarele aspecte:
* alegerile de peste ocean! A fost cât a fost funny, e important pentru omenire, dar gata nene, nu mai pot... mi s-a aplecat de la atata Obama si Mc Cain!
* e ziua Jucătorului, vroiam să-i trimit un muţunachi ceva şi un uischi, dar încă nu am văzut nicio ştire despre cum îşi petrece ziua! Să ştiu şi eu dacă apelez la Nuţi să ducă un colet sau la o firmă de curierat rapid! Luminaţi-mă, e foarte important pentru mine!
* de ce trebuie să umblu cu înscrisul copilului la şcoală înainte de vreme, să apelez la sistemul pile-relaţii, să nu pierd locul, să joc lotul câştigător la capitolul învăţătoare (nu care cumva să pice la "ailaltă" că cică e nasoală şi nu-şi face treaba). De'aia mă enervez când îi văd pe liderii ăştia de sindicat de la învăţământ cum cer şi cer, dar sistemul e în moarte clinică şi se resuscitează tot de la bugetul părinţilor: fără număr, fără număr! Cam aşa joc eu de când îl am pe G. la grădiniţă, pentru şcoală cred că trebuie să îmi refinanţez un credit!
Şi e marţi, abia 12... pfuaaaa, păi până deseară e cale lungă!
Ia luaţi de aici o cafea în spume si o turtă dulce, că altceva nu am!
PS: Cine-i explică, vă rog, mamzelinei că noaptea nu-i ca ziua!
Însă... mă sâcâie următoarele aspecte:
* alegerile de peste ocean! A fost cât a fost funny, e important pentru omenire, dar gata nene, nu mai pot... mi s-a aplecat de la atata Obama si Mc Cain!
* e ziua Jucătorului, vroiam să-i trimit un muţunachi ceva şi un uischi, dar încă nu am văzut nicio ştire despre cum îşi petrece ziua! Să ştiu şi eu dacă apelez la Nuţi să ducă un colet sau la o firmă de curierat rapid! Luminaţi-mă, e foarte important pentru mine!
* de ce trebuie să umblu cu înscrisul copilului la şcoală înainte de vreme, să apelez la sistemul pile-relaţii, să nu pierd locul, să joc lotul câştigător la capitolul învăţătoare (nu care cumva să pice la "ailaltă" că cică e nasoală şi nu-şi face treaba). De'aia mă enervez când îi văd pe liderii ăştia de sindicat de la învăţământ cum cer şi cer, dar sistemul e în moarte clinică şi se resuscitează tot de la bugetul părinţilor: fără număr, fără număr! Cam aşa joc eu de când îl am pe G. la grădiniţă, pentru şcoală cred că trebuie să îmi refinanţez un credit!
Şi e marţi, abia 12... pfuaaaa, păi până deseară e cale lungă!
Ia luaţi de aici o cafea în spume si o turtă dulce, că altceva nu am!
PS: Cine-i explică, vă rog, mamzelinei că noaptea nu-i ca ziua!
1 noiembrie 2008
Reţetă de supravieţuire - Sweet november
Dacă vine noiembrie... la mine e cu filmele pe care le urmaresc cu o încăpăţânare de scorpion veritabil!
29 octombrie 2008
Dacă aveţi nevoie...
... mă angajez secretară! Doritori???
Nu am pretenţii multe: doar să mi se respecte pauza de somn de la prânz, ţin mult la somnul meu de frumuseţe!
27 octombrie 2008
24 octombrie 2008
Postul despre căsătorie (nu mă luaţi în serios)
Dimineaţă, vineri... începe weekend-ul... Am cugetat la o primă cafea că s-ar cere în prag de aniversare o postare legată de căsătorie! În aparenţă părem o familie obişnuită, însă, dincolo de aparenţe, aventurile se ţin lanţ.
Eu nu am mizat mult pe căsătorie în prima mea tinereţe, adică pe la un dooj' de ani. Mă vedeam imperfectă să formez un cuplu, dar copii îmi doream... mult, foarte mult. Nu mă vedeam soţie, cât mă vedeam mamă... nu mă puteam vizualiza alături de un soţ, mi-era imposibil. În facultate se căsătoreau colegele pe bandă, sau îşi planificau căsătoriile după licenţă, la mine era subiect tabu. Aveam o imagine tare ciudata despre rolul femeii in cuplu (în mare măsură creată după modelul mamei, ofcors) şi de aici temerile că nu fac faţă, că sunt o aiurită şi o împrăştiată, etc.
La 24 de ani am revenit "acasă", m-am angajat, casa mea o aveam... ce mai lipsea?! Bătaia la cap din partea mamei cu "căsătoria", cu intratul în rândul lumii, de parcă asta rezolva toate dilemele mele legate de viaţă. Ţin minte că luni în şir îi evitam pe amândoi, din motivul că se lăsa cu ceartă mereu. În final le-am blocat puţin tachinările când le-am demonstrat că nu prea am unde găsi eu un soţ, câtă vreme serviciul meu la timpul ăla consta în teren mult, ore târzii de intrat in casă... leafă mică de începător, lipsa experienţei la bucătărie, etc. Problema a apărut când am avut un prieten, îi simţeam disperaţi... Doi ani i-am ţinut în şah:)
În sfârşit, mai mult în glumă, prin februarie 2001 m-am înscris pe un site de matrimoniale, a fost o glumă a mea şi a colegilor să vedem cam ce dicuţii se leagă şi acolo (deja mircul era fumat, tot felul de farse ni le-am făcut, devenise neinteresant). Aşa a dat huz. peste mine, a fost primul care m-a abordat. El în glumă, eu în glumă, ne-am mailuit, apoi ne-am telefonat şi după o săptămână zice: "hai să ne vedem"! O întâlnire memorabilă, absolut haioasă... după care au urmat alte întâlniri, şi o relaţie de prietenie frumoasă. Era un aspect care m-a determinat să fiu în defensivă iniţial, asta a durat vreo 2 luni.
Lucrurile au luat un aspect galopant de la ziua lui, din aprilie, iar în iulie a adus în discuţie posibilitatea unei căsătorii (nu, nu a fost o cerere romantică, etc., deşi eram la mare). Prin august ne-am mutat împreună... "oare pe 26 octombrie e bine?" Nu ştiam în ce zi cade, am zis: "well, cred că-i ok"! Între timp, în septembrie aveam un stagiu în Belgia, am lipsit două săptămâni... lumea în jur nu mă credea că mă mărit. Pentru că nimic din comportamentul meu nu era asemănător cu al unei persoane care îşi organizează nunta! Oricum nu pricepeau cum vine treaba asta: "mă mărit, dar fără nuntă"!
Am depus actele pe ultima sută de metri, adică pe 16 octombrie... cred că atunci am realizat că DA, ceva se va schimba. Cu o zi înainte, pe 25, am făcut ceva cumpărături, să servim oamenii care vin la primărie cu una-alta... şi telefoanele curgeau. Nu vreau să îmi imaginez prin ce treceam dacă îndrăzneam să facem petrecere, nu cred că făceam faţă.
Oricum, am considerat că pentru o zi e destul să mergem la primărie, să marcăm momentul la serviciile noastre cu colegii, iar partea religioasă să rămână chiar intimă şi simplă, doar pentru noi şi părinţi.
În ce priveşte ţinutele, înainte de a pleca în Belgia, am găsit într-un magazin costumul dorit, era singurul şi îmi venea perfect. Din Belgia mi-am luat pantofii, iar cerceii şi "mărjelele" le-am primit de la coordonatoarea stagiului. Deviza noastră era "No stress" şi adevărul e că toate s-au cam potrivit, aliniat aşa cum trebuia!
În poză apar cu zâmbetul larg, însă era după ce de două ori am eşuat şi nu puteam spune "da"! Culmea, nu?! De emoţie nu aveam glas, era un vuiet în capul meu şi nu puteam percepe ce vrea doamna aceea de la mine:
Cam asta a fost, pentru cine vrea poveşti de weekend!
Si să nu uit, o piesă pe care am auzit-o la mare în acel an şi care ni s-a părut potrivită pentru ce doream noi să facem:
Van Noizz / Pas cu pas
Eu nu am mizat mult pe căsătorie în prima mea tinereţe, adică pe la un dooj' de ani. Mă vedeam imperfectă să formez un cuplu, dar copii îmi doream... mult, foarte mult. Nu mă vedeam soţie, cât mă vedeam mamă... nu mă puteam vizualiza alături de un soţ, mi-era imposibil. În facultate se căsătoreau colegele pe bandă, sau îşi planificau căsătoriile după licenţă, la mine era subiect tabu. Aveam o imagine tare ciudata despre rolul femeii in cuplu (în mare măsură creată după modelul mamei, ofcors) şi de aici temerile că nu fac faţă, că sunt o aiurită şi o împrăştiată, etc.
La 24 de ani am revenit "acasă", m-am angajat, casa mea o aveam... ce mai lipsea?! Bătaia la cap din partea mamei cu "căsătoria", cu intratul în rândul lumii, de parcă asta rezolva toate dilemele mele legate de viaţă. Ţin minte că luni în şir îi evitam pe amândoi, din motivul că se lăsa cu ceartă mereu. În final le-am blocat puţin tachinările când le-am demonstrat că nu prea am unde găsi eu un soţ, câtă vreme serviciul meu la timpul ăla consta în teren mult, ore târzii de intrat in casă... leafă mică de începător, lipsa experienţei la bucătărie, etc. Problema a apărut când am avut un prieten, îi simţeam disperaţi... Doi ani i-am ţinut în şah:)
În sfârşit, mai mult în glumă, prin februarie 2001 m-am înscris pe un site de matrimoniale, a fost o glumă a mea şi a colegilor să vedem cam ce dicuţii se leagă şi acolo (deja mircul era fumat, tot felul de farse ni le-am făcut, devenise neinteresant). Aşa a dat huz. peste mine, a fost primul care m-a abordat. El în glumă, eu în glumă, ne-am mailuit, apoi ne-am telefonat şi după o săptămână zice: "hai să ne vedem"! O întâlnire memorabilă, absolut haioasă... după care au urmat alte întâlniri, şi o relaţie de prietenie frumoasă. Era un aspect care m-a determinat să fiu în defensivă iniţial, asta a durat vreo 2 luni.
Lucrurile au luat un aspect galopant de la ziua lui, din aprilie, iar în iulie a adus în discuţie posibilitatea unei căsătorii (nu, nu a fost o cerere romantică, etc., deşi eram la mare). Prin august ne-am mutat împreună... "oare pe 26 octombrie e bine?" Nu ştiam în ce zi cade, am zis: "well, cred că-i ok"! Între timp, în septembrie aveam un stagiu în Belgia, am lipsit două săptămâni... lumea în jur nu mă credea că mă mărit. Pentru că nimic din comportamentul meu nu era asemănător cu al unei persoane care îşi organizează nunta! Oricum nu pricepeau cum vine treaba asta: "mă mărit, dar fără nuntă"!
Am depus actele pe ultima sută de metri, adică pe 16 octombrie... cred că atunci am realizat că DA, ceva se va schimba. Cu o zi înainte, pe 25, am făcut ceva cumpărături, să servim oamenii care vin la primărie cu una-alta... şi telefoanele curgeau. Nu vreau să îmi imaginez prin ce treceam dacă îndrăzneam să facem petrecere, nu cred că făceam faţă.
Oricum, am considerat că pentru o zi e destul să mergem la primărie, să marcăm momentul la serviciile noastre cu colegii, iar partea religioasă să rămână chiar intimă şi simplă, doar pentru noi şi părinţi.
În ce priveşte ţinutele, înainte de a pleca în Belgia, am găsit într-un magazin costumul dorit, era singurul şi îmi venea perfect. Din Belgia mi-am luat pantofii, iar cerceii şi "mărjelele" le-am primit de la coordonatoarea stagiului. Deviza noastră era "No stress" şi adevărul e că toate s-au cam potrivit, aliniat aşa cum trebuia!
În poză apar cu zâmbetul larg, însă era după ce de două ori am eşuat şi nu puteam spune "da"! Culmea, nu?! De emoţie nu aveam glas, era un vuiet în capul meu şi nu puteam percepe ce vrea doamna aceea de la mine:
Cam asta a fost, pentru cine vrea poveşti de weekend!
Si să nu uit, o piesă pe care am auzit-o la mare în acel an şi care ni s-a părut potrivită pentru ce doream noi să facem:
Van Noizz / Pas cu pas
21 octombrie 2008
Instantanee cu omuleţul fericit!
Puţine lucruri îi aduc această expresie de încântare maximă pe faţa ei scumpă, iar unul dintre ele este telefonul lui tati:
20 octombrie 2008
Perfecta pentru luni!
Am gasit si videoclipul:
Patrick Swayze- She's Like The Wind
She's like the wind through my tree
She rides the night next to me
She leads me through moonlight
Only to burn me with the sun
She's taken my heart
But she doesn't know what she's done
Feel her breath on my face
Her body close to me
Can't look in her eyes
She's out of my league
Just a fool to believe
I have anything she needs
She's like the wind
I look in the mirror and all I see
Is a young old man with only a dream
Am I just fooling myself
That she'll stop the pain
Living without her
I'd go insane
Feel her breath on my face
Her body close to me
Can't look in her eyes
She's out of my league
Just a fool to believe
I have anything she needs
She's like the wind
Feel your breath on my face
Your body close to me
Can't look in your eyes
You're out of my league
Just a fool to believe
She's like the wind
Just a fool to believe
Just a fool to believe
She's like the wind
Just a fool to believe
She's like the wind
Patrick Swayze- She's Like The Wind
She's like the wind through my tree
She rides the night next to me
She leads me through moonlight
Only to burn me with the sun
She's taken my heart
But she doesn't know what she's done
Feel her breath on my face
Her body close to me
Can't look in her eyes
She's out of my league
Just a fool to believe
I have anything she needs
She's like the wind
I look in the mirror and all I see
Is a young old man with only a dream
Am I just fooling myself
That she'll stop the pain
Living without her
I'd go insane
Feel her breath on my face
Her body close to me
Can't look in her eyes
She's out of my league
Just a fool to believe
I have anything she needs
She's like the wind
Feel your breath on my face
Your body close to me
Can't look in your eyes
You're out of my league
Just a fool to believe
She's like the wind
Just a fool to believe
Just a fool to believe
She's like the wind
Just a fool to believe
She's like the wind
19 octombrie 2008
Din nou despre cadouri!
Am trimis Moşului în sfârşit mailul cu lista finală, ce se aşteaptă a fi onorată în dimineaţa zilei de 25 decembrie... şi acum urmează să negociem lista celor mari! Doar şi noi credem în Moş Crăciun, şi noi am fost cuminţi, am muncit, am cotizat la bugetul casei şi am respectat regulile impuse de regimul autoritar-bebeluşesc, cu trezit în creierii nopţii, cântat, program artistic variat, ghicit, gugălit după remedii pentru oarece necazuri... pierdut filme, programe favorite din diferite cauze nobile... Sună cumva a petiţie ce scriu aici??? Ignoraţi neuronul îmbătat cu muuultă cafea!
Ii spuneam Ritei că voi povesti şi eu despre gadgeturile pe care mi le doresc în bucătărie, pentru a-mi uşura treaba pe acolo, dar şi pentru a renunţa la pâinea şi cozonacul şi aluaturile din comerţ, pline de afânători şi alte nebuneli. Vrem pâine ecologică, şi cum nu mă ţine dispoziţia şi timpul să îmi dovedesc talentele de genul culinăresc, am ajuns la concluzia că ăsta mă va ajuta mai ceva ca inelul Arabelei (ăla de le făcea pe toate simplu de obţinut).
Acum ştiu că cer prea mult (adică şi pe ăsta), însă poate împărţi sarcina cu Moş Nicolae, sau... cu iepuraşul... sau, mai simplu, cu huz., că tot se apropie vreo 3-4 aniversări!
Iar pentru laptoapa lui huz. se cer nişte briz-brizuri obligatorii!
Eu spun că suntem rezonabili totuşi... să vedem dacă primim măcar câte o pijama!
Ii spuneam Ritei că voi povesti şi eu despre gadgeturile pe care mi le doresc în bucătărie, pentru a-mi uşura treaba pe acolo, dar şi pentru a renunţa la pâinea şi cozonacul şi aluaturile din comerţ, pline de afânători şi alte nebuneli. Vrem pâine ecologică, şi cum nu mă ţine dispoziţia şi timpul să îmi dovedesc talentele de genul culinăresc, am ajuns la concluzia că ăsta mă va ajuta mai ceva ca inelul Arabelei (ăla de le făcea pe toate simplu de obţinut).
Acum ştiu că cer prea mult (adică şi pe ăsta), însă poate împărţi sarcina cu Moş Nicolae, sau... cu iepuraşul... sau, mai simplu, cu huz., că tot se apropie vreo 3-4 aniversări!
Iar pentru laptoapa lui huz. se cer nişte briz-brizuri obligatorii!
Eu spun că suntem rezonabili totuşi... să vedem dacă primim măcar câte o pijama!
15 octombrie 2008
Logică la 6 ani
Vine Crăciunul în două luni, cu Moşul aferent, cu wish-list din partea moştenitorului mare, inclusă fiind şi moştenitoarea cea mică... tot un trai şi o viaţă pe capul familiei care asigură aproape singur bugetul casei în perioada minunatului meu concediu!
Ca o paranteză - ironia sorţii îşi face simţită prezenţa pentru a doua oară în viaţa mea! Tocmai când se pare că mamele care au câştigat bine şi au cotizat pe măsură la bujetul statului vor fi şi răsplătite pe măsură în perioada maternităţii (aşa cum e corect), se apropie şi marea mea reîntoarcere în câmpul muncii. Şi va fi sigur aşa pentru că mereu în viaţă am fost depăşită de timp, ceva de genul almost touch.
Ok, să revin la Crăciun!
De ceva vreme a văzut fiul cel mare din poveste o jucărie! Booon, însă jucăria era pentru copii de 2-3 ani, un excavator cu baterii, frumuşel el în felul lui, cu preţ... măricel, în care George nu ar încăpea nicicum! Daaaar încape mamzelina sigur, stabileşte tot el, moştenitorul! Discuţii lămuritoare, explicaţii cum şi de ce nu se potriveşte a cumpăra aşa jucărie - suferim şi de o lipsă majoră de spaţiu în depozitul nostru plin cu jucării, cum bine am definit apartamentul!
Zilele astea reîncep discuţiile, numărăm din nou zilele până la Crăciun, stabilim că e cazul de scris mailul către Moşu' cel darnic, negociem cadourile (bugetul Moşului este afectat şi el de criza mondială, însă poate face faţă datorită rezervelor de stat)!
"- Te rog să-i scrii să aducă excavatorul de la Bucovina"
"- Măi mamă, dar nu ţi-am spus că nu e potrivit pentru tine? Tu eştiu mare, la anul mergi la şcoală, hai să ne gândim la ceva potrivit, nu vrei?"
"- Ba daaaa, dar excavatorul e pentru Gabi! Ce, ea nu trebuie să se bucure?"
Sincer, am tăcut, nu prea aveam replică, avea o faţă atât de inocentă şi riscam să spunem ceva nepotrivit! Ne venea să râdem, ne uitam eu şi huz. unul la altul şi ne abţineam.
Acum sunt curioasă ce şi-ar dori pentru el, după cum a studiat maşina unchiului meu... sper să nu îmi ceară un Mitsubishi!
Ca o paranteză - ironia sorţii îşi face simţită prezenţa pentru a doua oară în viaţa mea! Tocmai când se pare că mamele care au câştigat bine şi au cotizat pe măsură la bujetul statului vor fi şi răsplătite pe măsură în perioada maternităţii (aşa cum e corect), se apropie şi marea mea reîntoarcere în câmpul muncii. Şi va fi sigur aşa pentru că mereu în viaţă am fost depăşită de timp, ceva de genul almost touch.
Ok, să revin la Crăciun!
De ceva vreme a văzut fiul cel mare din poveste o jucărie! Booon, însă jucăria era pentru copii de 2-3 ani, un excavator cu baterii, frumuşel el în felul lui, cu preţ... măricel, în care George nu ar încăpea nicicum! Daaaar încape mamzelina sigur, stabileşte tot el, moştenitorul! Discuţii lămuritoare, explicaţii cum şi de ce nu se potriveşte a cumpăra aşa jucărie - suferim şi de o lipsă majoră de spaţiu în depozitul nostru plin cu jucării, cum bine am definit apartamentul!
Zilele astea reîncep discuţiile, numărăm din nou zilele până la Crăciun, stabilim că e cazul de scris mailul către Moşu' cel darnic, negociem cadourile (bugetul Moşului este afectat şi el de criza mondială, însă poate face faţă datorită rezervelor de stat)!
"- Te rog să-i scrii să aducă excavatorul de la Bucovina"
"- Măi mamă, dar nu ţi-am spus că nu e potrivit pentru tine? Tu eştiu mare, la anul mergi la şcoală, hai să ne gândim la ceva potrivit, nu vrei?"
"- Ba daaaa, dar excavatorul e pentru Gabi! Ce, ea nu trebuie să se bucure?"
Sincer, am tăcut, nu prea aveam replică, avea o faţă atât de inocentă şi riscam să spunem ceva nepotrivit! Ne venea să râdem, ne uitam eu şi huz. unul la altul şi ne abţineam.
Acum sunt curioasă ce şi-ar dori pentru el, după cum a studiat maşina unchiului meu... sper să nu îmi ceară un Mitsubishi!
10 octombrie 2008
Toamna la mine acasă
Când ne-am mutat în oraş, aveam aproape 6 ani, iar blocul în care locuiam era primul de pe o stradă-şantier. Îmi amintesc şi acum: era 1979 toamna, ploua, noroi mult, iar eu stăteam fie în casă plictisindu-mă, fie afară privind cum se ridică celelalte blocuri (inclusiv ăsta în care locuiesc). Tânjeam după tot ce era la ţară, la bunica mea, chiar dacă nu aveam acolo confortul de la oraş. Suntem o familie tare numeroasă şi în casă nu era moment de plictiseală.
Totul se mişca într-o viteză ameţitoare, deja în vara urmatoare blocurile de aici erau şi locuite, ne formasem un grup de prieteni, lucrurile se aşezau, nebuniile copilăriei erau la rang de cinste...
În '81 ne-am mutat cu două blocuri mai la deal (habar nu am de ce spune aşa, câtă vreme strada e dreaptă), şi de atunci văd cum trece anotimp după anotimp urmărind copacii.
In iunie e o nebunie, sunt mulţi tei şi când înfloresc e ceva de vis. Acum mă uit că puietii ăia mici, mult mai scunzi decât eram eu la cei 6 ani, au ajuns la etajul 4, ba unii s-au avântat peste.
Sunt 4 ani de când tot căutăm să ne mutăm, ne simţim înghesuiţi în cele două camere, dar am inima strânsă că, odată plecată de aici, mă voi rupe de tot ce a fost copilăria, adolescenţa, tinereţea mea.
Asta văd eu din dormitor toamna şi iarna (sunt poze de anul trecut, încă nu am început sesiunea foto toamna aceasta):
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Îmi amintesc de primii prieteni de la blocul în care ne mutasem doar eu cu mama şi o mătuşă care o îngrijea pe mama atunci. Într-o după masă, venisem de la grădiniţă şi s-a auzit un cioc-cioc timid la uşă. Mama era nedeplasabilă, eram doar noi două... "deschidem sau nu?" Am deschis, iar în faţa mea un băieţel, un pic mai mare decât mine... Nu uit niciodata: "Salut, sunt Cristi, stau la etajul doi, am văzut că tu stai aici, nu vrei să te joci cu mine şi cu fraţii mei?" Pentru mine era un nou mod de abordare, l-am luat de model pentru închegarea prieteniilor ulterioare:) A fost prima prietenie frumoasă de la bloc, care s-a terminat când aveam vreo 9 ani şi s-au mutat din oraş.
Totul se mişca într-o viteză ameţitoare, deja în vara urmatoare blocurile de aici erau şi locuite, ne formasem un grup de prieteni, lucrurile se aşezau, nebuniile copilăriei erau la rang de cinste...
În '81 ne-am mutat cu două blocuri mai la deal (habar nu am de ce spune aşa, câtă vreme strada e dreaptă), şi de atunci văd cum trece anotimp după anotimp urmărind copacii.
In iunie e o nebunie, sunt mulţi tei şi când înfloresc e ceva de vis. Acum mă uit că puietii ăia mici, mult mai scunzi decât eram eu la cei 6 ani, au ajuns la etajul 4, ba unii s-au avântat peste.
Sunt 4 ani de când tot căutăm să ne mutăm, ne simţim înghesuiţi în cele două camere, dar am inima strânsă că, odată plecată de aici, mă voi rupe de tot ce a fost copilăria, adolescenţa, tinereţea mea.
Asta văd eu din dormitor toamna şi iarna (sunt poze de anul trecut, încă nu am început sesiunea foto toamna aceasta):
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Îmi amintesc de primii prieteni de la blocul în care ne mutasem doar eu cu mama şi o mătuşă care o îngrijea pe mama atunci. Într-o după masă, venisem de la grădiniţă şi s-a auzit un cioc-cioc timid la uşă. Mama era nedeplasabilă, eram doar noi două... "deschidem sau nu?" Am deschis, iar în faţa mea un băieţel, un pic mai mare decât mine... Nu uit niciodata: "Salut, sunt Cristi, stau la etajul doi, am văzut că tu stai aici, nu vrei să te joci cu mine şi cu fraţii mei?" Pentru mine era un nou mod de abordare, l-am luat de model pentru închegarea prieteniilor ulterioare:) A fost prima prietenie frumoasă de la bloc, care s-a terminat când aveam vreo 9 ani şi s-au mutat din oraş.
5 octombrie 2008
Supercalifragilisticexpialidocious
Un bun energizer pentru o duminica ploioasa, friguroasa... cu cod galben, grrrr!
4 octombrie 2008
Quiz - funny quiz
3 octombrie 2008
Leapsa... "34 lines"
Acum să-mi zici Lucian dacă asta cerea leapşa de la tine!:) Stau cu ochii şi la Rita:
Yourself: .........mamă cu normă întreagă (plus ore suplimentare)
Your Spouse: ......Huz.:)
Your Hair: ........ momentan, nicicum:(
Your Mother: ...... la ei acasa:)
Your Father: ...... tot la ei acasa:)
Your Favorite Item: ..... o carte - mai multe cărţi
Your Dream Last Night: .. grrr, urât, urât (nu vreţi să ştiţi)
Your Favorite Drink: .... Pepsi... etc.
Your Dream Car: ......... Citroën C3
The Room You Are In: .... dormitor
Your Ex: ................ what???
Your Fear: .............. sfârşitul
What You Want To Be In Ten Years: ..... o să fiu (fără să şi vreau) o femeie de 45 de ani, umblând pe la şedinţe cu părinţii, dacă vor mai fi valabile şi atunci:)
Who You Hung Out With Last Night: .. ?
What You’re Not: ................... mă gândesc....
Muffins: ........................... cu nucă şi cafea:)
One of Your Wish List Items: ....... să am mintea verde o mie de ani incolo:)
Time: .............................. 24.00 fiiiix
The Last Thing You Did: ............ am servit cu un bibe mamzelina
What You Are Wearing: .............. pijamale albastre:)
Your Favorite Weather: ............. după-amiezele de toamnă
Your Favorite Book: ................ multe
The Last Thing You Ate:............. struguri:)
Your Life: ......................... bună, se poate şi mai bine
Your Mood: ......................... confuză (cu motiv)
Your Best Friend: .................. Doamne-Doamne
What Your Thinking About Right Now: .... cât e ora???
Your Car: .............................. nu-i a mea, că n-am carnet:P
What You Are Doing At The Moment: ...... îmi chinui neuronul
Your Summer: ........................... prin zonă
Your Relationship Status: .............. legitimă şi cu acte
What Is On Your TV: ................... e închis:D
What Is The Weather Like: .............. cred ca e ok
When Was The Last Time You Laughed: .... în seara asta
Yourself: .........mamă cu normă întreagă (plus ore suplimentare)
Your Spouse: ......Huz.:)
Your Hair: ........ momentan, nicicum:(
Your Mother: ...... la ei acasa:)
Your Father: ...... tot la ei acasa:)
Your Favorite Item: ..... o carte - mai multe cărţi
Your Dream Last Night: .. grrr, urât, urât (nu vreţi să ştiţi)
Your Favorite Drink: .... Pepsi... etc.
Your Dream Car: ......... Citroën C3
The Room You Are In: .... dormitor
Your Ex: ................ what???
Your Fear: .............. sfârşitul
What You Want To Be In Ten Years: ..... o să fiu (fără să şi vreau) o femeie de 45 de ani, umblând pe la şedinţe cu părinţii, dacă vor mai fi valabile şi atunci:)
Who You Hung Out With Last Night: .. ?
What You’re Not: ................... mă gândesc....
Muffins: ........................... cu nucă şi cafea:)
One of Your Wish List Items: ....... să am mintea verde o mie de ani incolo:)
Time: .............................. 24.00 fiiiix
The Last Thing You Did: ............ am servit cu un bibe mamzelina
What You Are Wearing: .............. pijamale albastre:)
Your Favorite Weather: ............. după-amiezele de toamnă
Your Favorite Book: ................ multe
The Last Thing You Ate:............. struguri:)
Your Life: ......................... bună, se poate şi mai bine
Your Mood: ......................... confuză (cu motiv)
Your Best Friend: .................. Doamne-Doamne
What Your Thinking About Right Now: .... cât e ora???
Your Car: .............................. nu-i a mea, că n-am carnet:P
What You Are Doing At The Moment: ...... îmi chinui neuronul
Your Summer: ........................... prin zonă
Your Relationship Status: .............. legitimă şi cu acte
What Is On Your TV: ................... e închis:D
What Is The Weather Like: .............. cred ca e ok
When Was The Last Time You Laughed: .... în seara asta
2 octombrie 2008
My desktop
30 septembrie 2008
Eveniment monden
Punctăm momente din cadrul evenimentului de aseară, primul de acest fel la care participă cu succes şi mamzelina! O mirare prelungită, urmată de o bucurie continuă!
.JPG)
Un pitic atât de mic:
29 sept 08 - la petrecerea Ilincăi
Şi piticul în mişcare:
Aceeaşi pasiune: Brasil:)
Nu am putut sta cu aparatul non-stop, aşa că am pierdut momente savuroase, gen urările de la masă sau balonul Jumbo! Mai nou, petrecerile acestea ale copiilor au împrumutat multe "surprize" din organizarea altor evenimente!
Însă la masă a fost un moment amuzant pentru mine (în rol de potenţială soacră
)!
Prima urare (facută de o prietenă de taină a Ilincăi) - "Să fii fericită şi să iţi găseşti un prieten!" (eu -
oare ce fel de prieten
?!)
George a fost "blând", i-a urat doar sănătate şi succes la gradiniţă şi la şcoală!
Nu e prima oara când sunt luată prin suprindere de chestii care par a sări peste tiparele unei vârste (zic eu din colţul meu de adult de tipul "pe vremea meaaaaa...")!
.JPG)
Un pitic atât de mic:
29 sept 08 - la petrecerea Ilincăi
Şi piticul în mişcare:
Aceeaşi pasiune: Brasil:)
Nu am putut sta cu aparatul non-stop, aşa că am pierdut momente savuroase, gen urările de la masă sau balonul Jumbo! Mai nou, petrecerile acestea ale copiilor au împrumutat multe "surprize" din organizarea altor evenimente!
Însă la masă a fost un moment amuzant pentru mine (în rol de potenţială soacră
)!Prima urare (facută de o prietenă de taină a Ilincăi) - "Să fii fericită şi să iţi găseşti un prieten!" (eu -
oare ce fel de prieten
?!)George a fost "blând", i-a urat doar sănătate şi succes la gradiniţă şi la şcoală!
Nu e prima oara când sunt luată prin suprindere de chestii care par a sări peste tiparele unei vârste (zic eu din colţul meu de adult de tipul "pe vremea meaaaaa...")!
28 septembrie 2008
Invizibila din mine
Rita ma provoaca, eu intru in joc! Macar virtual sa imi dau voie la niste lucruri, niste chestii pe care vizibila nu pot pentru a le face... ACUM!
Primul gand m-a dus la un desen animat pe care il ador, l-am vazut de zeci de ori, si-l voi mai vedea de zeci de ori!
Sa revin la provocare!
In prima faza as fi putin rea: as muta tot felul de lucruri prin fata celor care au un "cui" pe mine/noi si care ne sicaneaza mereu cu masina si locurile lor de parcare! Cred ca ar dispera sa vada cum lucrurile se muta singure, masinile umbla fara cineva la volan
(sunt rea? suficient de rea? ok!)
Dupa asta as zbura la gara, m-as urca in trenul de Constanta si... la mare cu mine (invizibila cum m-as afla, n-as avea nevoie de belet, de locuri, etc.). Acolo as sta, as dormi si as asculta marea o zi intreaga ACUM! Deci nu vara, acum, toamna!
Cu bateriile incarcate as cauta un aeroport.. primul de pe care tocmai decoleaza o cursa spre oriunde! Si as pleca zburand pe deasupra norilor! M-as intoarce repede, tot in zbor si... mi-as lua in brate puii!
La jocul asta ar fi trebuit sa il corup pe dragul meu de George, el mereu imi spune chestii care incep cu "daca as fi invizibil...", dar doarme atat de frumos, nu-l trezesc!
Primul gand m-a dus la un desen animat pe care il ador, l-am vazut de zeci de ori, si-l voi mai vedea de zeci de ori!Sa revin la provocare!
In prima faza as fi putin rea: as muta tot felul de lucruri prin fata celor care au un "cui" pe mine/noi si care ne sicaneaza mereu cu masina si locurile lor de parcare! Cred ca ar dispera sa vada cum lucrurile se muta singure, masinile umbla fara cineva la volan
(sunt rea? suficient de rea? ok!)Dupa asta as zbura la gara, m-as urca in trenul de Constanta si... la mare cu mine (invizibila cum m-as afla, n-as avea nevoie de belet, de locuri, etc.). Acolo as sta, as dormi si as asculta marea o zi intreaga ACUM! Deci nu vara, acum, toamna!
Cu bateriile incarcate as cauta un aeroport.. primul de pe care tocmai decoleaza o cursa spre oriunde! Si as pleca zburand pe deasupra norilor! M-as intoarce repede, tot in zbor si... mi-as lua in brate puii!
La jocul asta ar fi trebuit sa il corup pe dragul meu de George, el mereu imi spune chestii care incep cu "daca as fi invizibil...", dar doarme atat de frumos, nu-l trezesc!
26 septembrie 2008
Miriam Stockley with Mike Oldfield - Moonlight Shadow
Nu am auzit de Miriam Stockley pana acum un an! Cand am vazut filmul Autumn in New York am ramas cu muzica in minte si... asa am dat de ea. Ma gandeam ca pentru weekend (chiar unul cenusiu in toate nuantele) e prea mult sa ascult si Alla Notte - Adagio. Deci imi iau energizerul din "combinatia" perfecta Miriam-Mike!
18 septembrie 2008
Secret love?!
Nu, nu e vorba de mine! Nici de mamzelina, ca e prea mica, la ea love se traduce cu papa, jucat, dragalit, plimbat... adica implinirea unor nevoi bebelusesti stringente!De huz. nu pot sa spun, pentru ca nu i-am introspectat corazonul in amanunt...
Bingo: George e cel vizat!
Prima zi de gradi - "Mamiii, am o colega pe care o cheama ca pe mine" "Fetita cu nume de baiat????" (eram nepriceputa rau) "Nuuuu, o cheama Georgiana, aproape ca pe mine..."Si atat!
A doua zi de gradi - "Mami, ti-am zis ca am o colega noua Georgiana?" "Da mami! Ce e cu ea!" "Nimiiic, doar ti-am spus" Si atat!
A treia zi de gradi - "Mami, stii ca am o prietena noua la camin?" "???" " O cheama Georgiana" "Aaaa, mi-ai zis de ea! Si?" "Nimic, e cuminte!" "Si cu Ilinca... cum ramane?" "Off, tu nu ma intelegi deloc!" Si atat (dupa ce a plecat nervos de langa mine)
Azi, a patra zi de gradi - "Mami, am facut azi cunostinta cu Georgiana" "Pai spuneai ca e prietena ta, nu ati vorbit pana azi?" "Nuuu, ca e prietena mea, dar ea nu stie." Si continua in soapta "E secreeeet, ai inteles?"
Am intels ca am baiat mare care deja incepe sa aleaga dupa niste criterii! Si poate ar fi cazul sa imi vad de treaba si sa nu insist, ca si asa ma bulverseaza total schimbarile astea!
Bingo: George e cel vizat!
Prima zi de gradi - "Mamiii, am o colega pe care o cheama ca pe mine" "Fetita cu nume de baiat????" (eram nepriceputa rau) "Nuuuu, o cheama Georgiana, aproape ca pe mine..."
A doua zi de gradi - "Mami, ti-am zis ca am o colega noua Georgiana?" "Da mami! Ce e cu ea!" "Nimiiic, doar ti-am spus" Si atat!
A treia zi de gradi - "Mami, stii ca am o prietena noua la camin?" "???" " O cheama Georgiana" "Aaaa, mi-ai zis de ea! Si?" "Nimic, e cuminte!" "Si cu Ilinca... cum ramane?" "Off, tu nu ma intelegi deloc!" Si atat (dupa ce a plecat nervos de langa mine)
Azi, a patra zi de gradi - "Mami, am facut azi cunostinta cu Georgiana" "Pai spuneai ca e prietena ta, nu ati vorbit pana azi?" "Nuuu, ca e prietena mea, dar ea nu stie." Si continua in soapta "E secreeeet, ai inteles?"
Am intels ca am baiat mare care deja incepe sa aleaga dupa niste criterii! Si poate ar fi cazul sa imi vad de treaba si sa nu insist, ca si asa ma bulverseaza total schimbarile astea!
15 septembrie 2008
15 septembrie!
Mi-am dus de dimineaţă copilul cel mare din dotare prin ploaie şi ceva noroaie la cămin. E în grupa mare pregătitoare, adică de la anul... voi avea un şcolărel. Nu spun că aş sări în sus de bucurie, însă eu sunt ca de obicei, "puţin luată" si am alte reacţii:).
Mă uitam la mine când am ieşit din casă: bagajele (de zici că îl insuram pe George) cu de toate, florile, umbrelele... şi propriile persoane foarte importante şi emoţionate! Şocul a fost când am văzut ce sumă am de plătit pentru masă în avans, ce sumă mai am de dat pentru diverse caiete, cărţi, rechizite... M-am uitat incă o dată, credeam ca totuşi mă confundă ăştia şi cred că am student, nu cupil de grădi! Pfuaaai, grea treabă şi jobul asta de părinte care se luptă cu un sistem de invăţământ aflat în moarte clinică. Bine ca le-am făcut aprovizionarea din belşug cu hârtie "higienică", să fie, să nu le trebuiască!
Mă uitam la mine când am ieşit din casă: bagajele (de zici că îl insuram pe George) cu de toate, florile, umbrelele... şi propriile persoane foarte importante şi emoţionate! Şocul a fost când am văzut ce sumă am de plătit pentru masă în avans, ce sumă mai am de dat pentru diverse caiete, cărţi, rechizite... M-am uitat incă o dată, credeam ca totuşi mă confundă ăştia şi cred că am student, nu cupil de grădi! Pfuaaai, grea treabă şi jobul asta de părinte care se luptă cu un sistem de invăţământ aflat în moarte clinică. Bine ca le-am făcut aprovizionarea din belşug cu hârtie "higienică", să fie, să nu le trebuiască!
12 septembrie 2008
Instantanee de weekend!
The First tooth... c'mooon, big deal!
Pentru ce-i buna o cutie de pantofi??? - Easy answer to strange question!
Si varianta filmata, sa se vada ca nu e cu regie dom'le... si protagonistii sunt spontani!
12 septembrie 2008!
Pentru ce-i buna o cutie de pantofi??? - Easy answer to strange question!
Si varianta filmata, sa se vada ca nu e cu regie dom'le... si protagonistii sunt spontani!
12 septembrie 2008!
11 septembrie 2008
Smokie & 101 violins!
Tanananaaaa!
Asta e o veste de nota 100 si daca reusesc sa ajung la unul din ele, ar fi cadoul perfect de Craciun pentru mine! Si vestea o am de la Emma mea (scorpie fidela, deh), care a luat-o de... AICI!
Smokie & Suzi Quatro - Stumblin' In
8 septembrie 2008
6 septembrie 2008
Reacţii
Oaaa, Thomas???!!!!
Si Logan si Clio... "de cand imi doream, tata!"
Ma joc si in pat cu ele putin:
Iuhu, m-am trezit si eu... am pierdut ceva????
Numai bune de jucat:
Si Logan si Clio... "de cand imi doream, tata!"
Ma joc si in pat cu ele putin:
Iuhu, m-am trezit si eu... am pierdut ceva????
Numai bune de jucat:
5 septembrie 2008
2 septembrie 2008
Vine toamna, e stabilit!
La noi in casa, toamna vine cu o aniversare... si asa parca vine primavara!
Acum sase ani, imi amintesc perfect, asteptam sa vad ce ascunde "cutia cu suprize"! De 8 luni imi imaginam ce si cum va fi George (i-am spus George inca de cand doar am zis ca vom avea un copil, eu eram "mama lui George" de cand abia ne cunoscusem eu cu huz.)! Si cum atat de mult am invocat un "George"... a fost George!:)
Acum sunt intrigata ca timpul a trecut muuult prea repede, ca de la schimbatul scutecelor, de la dilemele diversificarii/alaptarii, am alte dileme, alte ganduri care nu ma lasa sa adorm linistita...
Iar dilema principala a perioadei: unde gasesc locomotiva Thomas?!
Acum sase ani, imi amintesc perfect, asteptam sa vad ce ascunde "cutia cu suprize"! De 8 luni imi imaginam ce si cum va fi George (i-am spus George inca de cand doar am zis ca vom avea un copil, eu eram "mama lui George" de cand abia ne cunoscusem eu cu huz.)! Si cum atat de mult am invocat un "George"... a fost George!:)
Acum sunt intrigata ca timpul a trecut muuult prea repede, ca de la schimbatul scutecelor, de la dilemele diversificarii/alaptarii, am alte dileme, alte ganduri care nu ma lasa sa adorm linistita...
Iar dilema principala a perioadei: unde gasesc locomotiva Thomas?!
31 august 2008
Pe munti! Sau Maramures 2
Telescaunul era la distanta mica de noi, asa ca zilnic ii vedeam pe turisti cum se plimba, pozeaza, filmeaza, chiuie, striga... Intial am zis ca nu urc pe munte (asta e din categoria "eu si fobiile mele"), insa doua zile tatal copiilor mei a lucrat la psihicul meu cu textele clasice: "toata lumea urca...", "e sigur, de ce sa-ti fie teama?", etc. Acum de mine ca de mine, dar mamzelina cum va sta??? Ea cum se agita, ce ma fac in aer daca o apuca fiţele de domnisoara?!
Vineri am zis gata la alte calatorii, mergem pe munte, mancam la pranz si ne odihnim, ne plimbam prin jur si cam atat! Asa ca dimineata, imediat dupa micul dejun ne-am dus (eu mai mult fortat) la telescaun:) Trebuiau sa se adune minim 10 persoane pentru a porni o "cursa", eram doar vreo 6, asa ca am stat si am studiat afisele de acolo. Cred ca de 50 de ori am spus "nu urc!" si ma uitam in zare pana unde se mergea. Mamzelina dadea semne de oboseala, asa ca erau sanse sa adoarma pana sus, deci am prins o bruma de curaj si m-am imbarcat in utilaj. Timp de aproape 15 minute imi treceau tot felul de ganduri prin minte, m-am uitat putin la peisaj (acum recunosc ca era fabulos vazut totul de acolo), iar pana in final Gabi adormise la mine in brate.
.JPG)
La debarcare era sa esuez din cauza mea, drept urmare 10 minute am tremurat dupa, nu reuseam sa imi revin. Era cald, insa cum eu nu puteam merge cu Gabi dormind in brate pana la cascada (jumatate de ora de trecut pe poteci abrupte de munte), m-am reintors dupa putin timp. Insa nu am ratat poza de album facuta de alti turisti draguti:
.JPG)
"Baietii veseli" au plecat, spre bucuria lui George care a experimentat prima drumetie din viata lui, iar "fetele" au coborat - parca teama nu mai era asa intensa, asa ca am putut admira in voie peisajul.
.JPG)
.JPG)
Si Cascada Cailor! Eu am vazut-o acum vreo 22 de ani, intr-o excursie:
.JPG)
Cum turistul ramane turist, am facut sute de poze, am ales, am cules, si le-am postat in album aici. Si acum as pleca iar... dar planurile ne sunt date peste cap: vine ziua lui George si partea nefericita, trebuie sa ne "distram" si prin spital cu el putin:(
Vineri am zis gata la alte calatorii, mergem pe munte, mancam la pranz si ne odihnim, ne plimbam prin jur si cam atat! Asa ca dimineata, imediat dupa micul dejun ne-am dus (eu mai mult fortat) la telescaun:) Trebuiau sa se adune minim 10 persoane pentru a porni o "cursa", eram doar vreo 6, asa ca am stat si am studiat afisele de acolo. Cred ca de 50 de ori am spus "nu urc!" si ma uitam in zare pana unde se mergea. Mamzelina dadea semne de oboseala, asa ca erau sanse sa adoarma pana sus, deci am prins o bruma de curaj si m-am imbarcat in utilaj. Timp de aproape 15 minute imi treceau tot felul de ganduri prin minte, m-am uitat putin la peisaj (acum recunosc ca era fabulos vazut totul de acolo), iar pana in final Gabi adormise la mine in brate.
.JPG)
La debarcare era sa esuez din cauza mea, drept urmare 10 minute am tremurat dupa, nu reuseam sa imi revin. Era cald, insa cum eu nu puteam merge cu Gabi dormind in brate pana la cascada (jumatate de ora de trecut pe poteci abrupte de munte), m-am reintors dupa putin timp. Insa nu am ratat poza de album facuta de alti turisti draguti:
.JPG)
"Baietii veseli" au plecat, spre bucuria lui George care a experimentat prima drumetie din viata lui, iar "fetele" au coborat - parca teama nu mai era asa intensa, asa ca am putut admira in voie peisajul.
.JPG)
.JPG)
Si Cascada Cailor! Eu am vazut-o acum vreo 22 de ani, intr-o excursie:
.JPG)
Cum turistul ramane turist, am facut sute de poze, am ales, am cules, si le-am postat in album aici. Si acum as pleca iar... dar planurile ne sunt date peste cap: vine ziua lui George si partea nefericita, trebuie sa ne "distram" si prin spital cu el putin:(
Prin Maramures (1)
Mare parte din hotararea de a pleca in Maramures s-a bazat pe impresia pe care ne-am facut-o in primavara urmarind postarea lui Lucian ("mulţumăsc Lucian!")!
Acum nu stiu daca se pot incadra la categoria concediu cele 4 zile petrecute de noi prin Maramures, pentru ca prezenta copiilor ne-a dat cam tot planul initial peste cap, si ne-am adaptat la programul lor. Plus drumul destul de aiurea, am ajuns sa apreciez soselele din judetul nostru. Pasul Prislop cel putin e foarte prost intretinut, si in general in judetul Maramures nu am gasit sosele adaptate la un trafic atat de solicitat.
Initial am cautat pensiuni de 3-4 margarete pe net, in Borsa, insa unde am sunat aveau organizate toata saptamana nunti. Am mers pur si simplu fara sa mai facem rezervari, stiind ca oricum ceva pe placul nostru vom gasi, plus ca sunt si ceva hoteluri in zona.
Am gasit, chiar langa partia de schi, la o pensiune de 3 margarete, Focus, o camera draguta, a incaput si patutul mamzelinei (piesa de rezistenta a calatoriei), aveam si terasa mare, vedere la munti... aer curat, o cireada de vaci isi facea zilnic prezenta langa pensiune la ora de masa...
.JPG)
.JPG)
Dragut, curat, liniste... asta am cautat! Mancarea buna la ei, servire rapida, ne-au facut mofturile si cu piticii pretentiosi la una-alta.
Asta vedeam noi de pe balcon cum deschideam ochii:
.JPG)
.JPG)
Am stabilit sa ramanem acolo 3 nopti, si sa ne facem plimbarile ziua, iar seara sa revenim doar la cina si somn. O singura zi am putut pleca, a fost destul de obositor pentru George si Gabi, si chiar daca pe masina mai prindeau un pui de somn, mamzelina devine destul de "irascibila" cand deja e prea mult.
Joi am plecat spre Sighet, prin Viseu, Rona si am remarcat pe drum numarul enorm de constructii facute in marea majoritate fara un bun gust elementar, un trafic ingreunat de numarul mare de masini Made in Italy, Greece, UK, etc., cu legi proprii de circulatie... ne-a salvat Sighetul Marmatiei! Mi-a placut mult orasul, foarte mult - ingrijit, pare bine administrat, am gasit parcare fara probleme, plus ca am mancat unde ne-a recomandat Dan, la Casa Iurca, am fost mai mult decat multumiti, mai ales personajul din poza care a discutat intens cu toti ospatarii de acolo!
Am vizitat Memorialul (il voi revizita sigur, sper mai pe indelete), am avut un sentiment greu, nu am putut intra in celule, mi-am dat seama ca nici macar nu pot intui cat chin, suferinta au fost acolo...
Pentru ca era tarziu, am plecat direct la Manastirea Barsana, nu am mai trecut si pe la cimitirul vesel din Sapanta, e bifat in agenda pentru o "data viitoare"!
Parca pe traseul asta Maramuresul s-a pastrat asa cum e el, total diferit de zona Borsa - Viseu, unde "modernizarea" facuta de cei plecati la munca in strainatate e facuta haotic, fara nici o logica. Am vazut in sfarsit portile maramuresene:
Manastirea Barsana e chiar un loc deosebit, atata frumusete adunata acolo, pe munte, intr-un loc atat de special... chiar nu am cuvinte sa mesteresc o poveste despre ce am vazut (sper sa va incante pozele postate aici):
Si morosenii mei:)
.JPG)
.JPG)
Se pare ca am scris cam mult pentru o singura postare, asa ca pozele de pe munte si de la Cascada Cailor in urmatorul val!:)
Acum nu stiu daca se pot incadra la categoria concediu cele 4 zile petrecute de noi prin Maramures, pentru ca prezenta copiilor ne-a dat cam tot planul initial peste cap, si ne-am adaptat la programul lor. Plus drumul destul de aiurea, am ajuns sa apreciez soselele din judetul nostru. Pasul Prislop cel putin e foarte prost intretinut, si in general in judetul Maramures nu am gasit sosele adaptate la un trafic atat de solicitat.
Initial am cautat pensiuni de 3-4 margarete pe net, in Borsa, insa unde am sunat aveau organizate toata saptamana nunti. Am mers pur si simplu fara sa mai facem rezervari, stiind ca oricum ceva pe placul nostru vom gasi, plus ca sunt si ceva hoteluri in zona.
Am gasit, chiar langa partia de schi, la o pensiune de 3 margarete, Focus, o camera draguta, a incaput si patutul mamzelinei (piesa de rezistenta a calatoriei), aveam si terasa mare, vedere la munti... aer curat, o cireada de vaci isi facea zilnic prezenta langa pensiune la ora de masa...
.JPG)
.JPG)
Dragut, curat, liniste... asta am cautat! Mancarea buna la ei, servire rapida, ne-au facut mofturile si cu piticii pretentiosi la una-alta.
Asta vedeam noi de pe balcon cum deschideam ochii:
.JPG)
.JPG)
Am stabilit sa ramanem acolo 3 nopti, si sa ne facem plimbarile ziua, iar seara sa revenim doar la cina si somn. O singura zi am putut pleca, a fost destul de obositor pentru George si Gabi, si chiar daca pe masina mai prindeau un pui de somn, mamzelina devine destul de "irascibila" cand deja e prea mult.
Joi am plecat spre Sighet, prin Viseu, Rona si am remarcat pe drum numarul enorm de constructii facute in marea majoritate fara un bun gust elementar, un trafic ingreunat de numarul mare de masini Made in Italy, Greece, UK, etc., cu legi proprii de circulatie... ne-a salvat Sighetul Marmatiei! Mi-a placut mult orasul, foarte mult - ingrijit, pare bine administrat, am gasit parcare fara probleme, plus ca am mancat unde ne-a recomandat Dan, la Casa Iurca, am fost mai mult decat multumiti, mai ales personajul din poza care a discutat intens cu toti ospatarii de acolo!
Am vizitat Memorialul (il voi revizita sigur, sper mai pe indelete), am avut un sentiment greu, nu am putut intra in celule, mi-am dat seama ca nici macar nu pot intui cat chin, suferinta au fost acolo...
Pentru ca era tarziu, am plecat direct la Manastirea Barsana, nu am mai trecut si pe la cimitirul vesel din Sapanta, e bifat in agenda pentru o "data viitoare"!
Parca pe traseul asta Maramuresul s-a pastrat asa cum e el, total diferit de zona Borsa - Viseu, unde "modernizarea" facuta de cei plecati la munca in strainatate e facuta haotic, fara nici o logica. Am vazut in sfarsit portile maramuresene:
Manastirea Barsana e chiar un loc deosebit, atata frumusete adunata acolo, pe munte, intr-un loc atat de special... chiar nu am cuvinte sa mesteresc o poveste despre ce am vazut (sper sa va incante pozele postate aici):
Si morosenii mei:)
.JPG)
.JPG)
Se pare ca am scris cam mult pentru o singura postare, asa ca pozele de pe munte si de la Cascada Cailor in urmatorul val!:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)