Blogul fara anotimp

De cand cu feisbucul m-am lasat de blog... plus lipsa de inspiratie. Plus tot ce a adus acest an si care m-a lasat muta deseori!
Partea buna este ca ii vad cum cresc... pe ei: copiii! Si a mai venit o toamna, si ne pregatim iarasi de iarna si de bucuria lor de iarna! Visul meu de o vreme incoace e sa pot sta acasa (nuuu, nu in somaj sau ceva de genul asta): sa caut retete bune pentru ei, sa citesc, sa ma ocup de educatia lor... sa hibernez! Sa fiu calma, sa nu ajung plina de nervi acasa si cu neuronul distrus dupa INCA o zi in haosul actual.
Deci de asta blogul a ramas intr-o silenzio stampa... pentru ca mi-e dor de familia mea si de viata casnica!

Ce vreau acum?!

Am de toate, pe bune, la mine criza nu a ajuns! Nu am fost învăţată să am din belşug, m-am mulţumit mereu cu ce a fost. Poate pentru că de mică am simţit pe pielea mea cum e să nu o ai pe mama, să o ştiu stând cu lunile prin spitale. Deci chiar nu vreau decât să înceapă un an "sănătos". Sună a clişeu, dar atât vreau!
Singurul regret e că s-a cam dus traiul boieresc cu mamzelina zi de zi. De 1 an şi 8 luni suntem nedezlipite, au mai rămas 3 luni, pfuaaaa, şi încă nu am găsit bona perfectă pentru ea. Am zis: dau oricât să ştiu că are grijă de ea şi nu o lasă aşa cum am păţit la George. Încerc să o invoc... deci pe lista de dorinţe se mai adaugă "ea", bona!
Recapitulare:
1. SĂNĂTATE! La toţi, mici, mari... fără 'osebire!
2. Bona ideală pentru mamzelina minunată şi pentru viitorul şcolărel!

Gata s-a dus inspiraţia, trec la poze, e mai bine, nu? Nu mă pricep să pun vorbele în condei şi pace!

Zăpada aceea albă şi pufoasă:



Micul-mare fan al iernii (implicit al Moşului):



Şi "ajutorul" obosit al Moşului:



Hai că ne mai auzim anul ăsta, am promis că bucătăresc doar pentru o zi!