De mâine...

De mâine numai sunt copii foarte mici la noi în casă, avem o micuţă "grădinăreasă", nerăbdătoare (încă!) să ajungă în grupă la copii şi jucării! Tocmai mi-a decretat că acolo NU va dormi şi probabil aici vor avea ceva mai mult de convins doamnele. În rest, mă aştept la ORICE, ni s-a acomodat neuronul încă din cei 4 ani petrecuţi de George acolo. Dar va fi bine, aşa simt eu, mai greu a fost până am găsit numele ei pe lista de la grupa mică!
De mâine vom avea şi scolar de clasa a II-a, care sperăm că va face o figură frumoasă ca şi anul trecut... cu ajutorul doamnei de la after-school, desigur! Noi vom avea datoria de a scoate lunar banii de pe card pentru amândoi şi de a merge la şedinţe... la dublu!

AMR...

AMR 3 zile pana la sarbatorirea sarbatoritului... de 8 ani!:)
AMR 10 zile pana la startul clasei cu numarul 2:)
AMR 10 zile pana la "debutul" oficial al mamzelinei in academia gradinarilor... daca va binevoi careva sa ne primeasca!:)

And the winner is...

No comment!

Zoom

Aşa, văzut de la distanţă, totul pare bun, frumos... de vis, dovadă toate aprecierile primite zi de zi. Doar când dai zoom apar şi imperfecţiunile şi parcă te simţi stânjenit.
Am descoperit că sunt extrem de stângace cu George când vine vorba de şcoală, pur şi simplu abia aştept începerea programului after-school, pentru că eu mă simt cumva depăşită. Fizic, acasă nu prea are cum să facă teme sau să citească decât în perioada scurtă de somn a mamzelinei. Ea e la vârsta la care "ajută" la teme şi cărţi într-un mod original: rupând sau murdărind. Şi nici nu am ce să cer mai mult la 2 ani şi 5 luni.
Iar pentru el joaca e primordială, şcoala se termină când iese pe poartă.

* L-am întrebat azi dacă are ceva de pregătit pe mâine (ieri a avut o temă minusculă)... "nuuuuuu". Scapă acum 10 minute o chestie legată de o poezie din nu ştiu ce caiet... "Lasă că rezolv eu singur problema!" Pffff, sunt convinsă!
* L-am întrebat azi ce a mai lucrat la şcoală... "aaa, a venit doamna de germană şi am învăţat bună dimineaţa şi bună ziua şi ne-am întrebat între noi cum ne cheamă". În rest a spus că mai nimic. Îndrăznesc să scot caietul şi văd că au lucrat pe cel special la matematică, au colorat tot felul de chestii... şi stiloul îi face purceluşi pe caiet. Asta e nimic!

*Mâine nu îl întreb nimic!

Emoţii de toamnă

Ieri nu am reuşit să-mi aduc neuronul rătăcitor acasă, pentru a scrie două-trei rânduri despre o zi extrem de importantă din familia noastră. Aseară eram undeva între agonie şi extaz, metaforic vorbind, pentru că unele mici incidente erau inevitabile (spun acum "mici", când apele s-au liniştit şi nervii mei s-au relaxat puţin):
Ca o concluzie a tot ce am trăit ieri, este imaginea asta:


* Gheaţa a fost spartă şi şcolarul şi-a început cariera academică! Am avut emoţii mari pentru că eram în acelaşi loc în care acum 29 de ani păşeam şi eu ca bobociţă de clasa I, doar că schimbasem statutul: eram mamă. Eram în aceeaşi curte, cu aceeaşi bucurie de regăsire în zumzăiala veselă a copiilor.

* Partea care mi-a umbrit bucuria primei zile a ţinut de programul after-school, pentru care optasem încă din primăvară şi care părea că a intrat în "colaps", ca toată economia ţării. Nu din cauza conducerii şcolii, care mi-a făcut o demonstraţie de super profesionalism şi deschidere şi pentru care dau 10 steluţe fără ezitări, ci din cauza unor părinţi neparolişti, care s-au gândit taman ieri să-şi retragă copiii, astfel grupa fiind prea mică... deci pe lângă încadrarea legală.
Acum sunt ceva mai relaxată, m-au sunat de la şcoală şi m-au anunţat că au rezolvat în alt mod... uraaaa! Mare durere de cap aveam aseară!

* Revenind la partea cu bucuria, George a fost extrem de încântat, are colegi simpatici, la fel de emoţionaţi ca şi el, dovadă şi cele câteva cadre pe care cu greu am reuşit să le imortalizez ieri. Şi cum săptămâna aceasta am 5 zile de concediu, imediat pornesc la treburile de mami casnică (cât duc dorul acestei perioade).
Bye!

De mâine... fir întins!

Nu, nu vom pescui, doar vom începe o nouă viaţă! Vom avea un şcolar în casă!


Dragul nostru bobocel, fii relaxat! Şcoala nu e bau-bau, păstrează-ţi ritmul tău, rămâi copil, joacă-te şi învaţă. Indiferent că nu vei lua doar FB, tot puiul nostru eşti. Ai tot dreptul să ai zile bune şi mai... ne-bune, nu concurezi cu nimeni, decât cu tine. Când nu mai poţi, odihneşte-te, ai tot dreptul, nimeni nu-i perfect!
Hai succes, am încredere că va fi foarte bine!

Ghici ciupercă... ce-i?

Păi e toamnă, e cald... şi e bine!

Şi suntem pe ultimii centimetri cu pregătirile pentru şcoală. M-am trezit la realitate, mi-am şters praful de pe creier, am alungat gândurile şi nostaliile într-o parte (ghinionul celui care le-a primit plocon direct în cap) şi am purces la cumpărături de soi, pentru una bucată băiat şcolar-boboc.

[deci lacrima e tot în colţul ochiului şi stă să cadă... dacă scriu aiurea e din cauza ei, uooof!]

Aşadar am biruit şi am achiziţionat în mare ce e necesar pentru prima zi, când doamna ne va "dicta" clar şi răspicat ce îi trebuie tânărului în detaliu. Să vă spun ce am cumpărat? Cine nu e interesat va sări peste steluţele de mai jos!
* uniformă... avem în sfârşit, mare bătaie de cap am avut cu ea. Am căutat disperată o uniformă la preţ rezonabil, de calitate, nu un fel de cârpă.
* ghiozdan... e tare fain! El şi l-a ales (era cel mai scump din magazin, are fler băiatul meu!)
* penar am găsit în primăvară ceva reduceri la Herlitz, tot el şi l-a ales... frumos tare! Başca faptul că e trainic, fermoarul e fermoar... bun!
* rechizite - strictul necesar, ce se putea cumpăra fără directive din partea învăţătoarei.
* pantofi+adidaşi - avem! Ne trebuie şi tenişi, deja am răscolit Leonardo, Deichmann, Salamander, alte magazine din târg, nimic aşa cum vreau eu! Mai căutăm...
* trening, încă unul pe lângă cele multe pe care le are... dar deh, să fie nou!

Şi acum stăm şi aşteptăm, numărăm zilele şi povestim ce şi cum va fi. Sincer, se va adapta repede, cred că nici nu realizează trecerea spre o nouă etapă din viaţa lui... grea!
Mă îngrozeşte tot ce se întâmplă în sistemul de învăţământ, câtă bâlbâială este în adoptarea unei legi potrivite pentru copiii noştri... Dar asta e din altă poveste, cu zmei şi balauri.

Va urma!