Dupa ani si ani... (vorba cantecului)

E greu sa reiei sirul unor idei dupa ceva vreme... Deci, da, voi mai intra si aici tocmai pentru ca, la maturitate, sa am ce le lasa mostenire copiilor, conform bancului cu bunicuta si celebra ferma Farmville!:) Nu stiu cum vor imparti blogul in doua, de pe facebook isi vor lua cum vor dori: ferme, orase, animale, masini, bile colorate, copaci si alte inventii datatoare de o patologica dependenta pentru unii. In rest, viata merge spre inainte, cu o usoaaara cotitura la dreapta, printre bancuri, poticneli, balbaiala sau accese de optimism... si tot asa, cu spor, pentru-al tarii viitor! De vreo doua saptamani, pentru partea minora a familiei, e vacanta, cu o clara urma de nostalgie data si celor adulti, adica noua, parintilor. In fiecare dimineata imi spun: poate e un banc si sunt tot eu copilul vesel, in vacanta de vara, trezit doar de soapta ferma a bunicii "Incet, ca treziti fata!" Da, da, e doar un banc, traiesc activ prezentul asta prafuit de chestii anapoda. Ma reintorc, ei au vacanta si eu m-am bucurat de o revedere de vacanta! Daca m-ar dobori talentul, as putea scrie cronica unei zile fantastice, petrecuta cu o parte dintre fostele mele colege de liceu, niste columbine fabuloase, frumoase, destepte si neschimbate! O revedere cu ras si plans printre hohote de ras, cu rememorarea unor momente dragi, din adolescenta noastra pierduta fizic, dar repede regasita de niste suflete dornice sa retraiasca anii aceia de liceu! Si ma bazez pe talentul lor, pentru a ma regasi in povestile dragi si amintirile noastre de acum peste 20 de ani. Mi-am dat seama ieri ca, pe majoritatea, nu le-am vazut din 1990, moment de cotitura in viata mea, motiv sa nu ma-ncred in anii din buletin. Nu-s ai mei, cred ca cineva mi i-a aruncat acolo, in gluma, eu ieri m-am simtit ca la 16 ani! Am zis! Intr-o zi de mai '90 - spre final de clasa a X-a:

Si in 14 iunie 1990, in ultima zi petrecuta impreuna cu colegele mele de la vechiul liceu:

E toamnă şi va fi luni...

Cred că e printre puţinii ani în care nu mă bucur de toamnă... Cele mai frumoase toamne au fost de departe cele petrecute doar cu puii mei. Binecuvântată maternitate, dusă deja si ireversibilă! Apoi vârstele mele care se adună şi nu se împuţinează, fiecare venind cu regretul că nu e mai puţin cu 1 în ea. De la un punct încolo nici nu le mai numeri, ba chiar uiţi de ziua în care unii aşteaptă şampania în valuri de la tine. Prefer de departe doar ziua de nume, aceea nu se numară şi o iubesc:)
Cri-cri-cri, toamnă gri... of, chiar anul ăsta, nu credeam c-o să mai vii...

Şi e atâta ploaie şi aer ud, care distruge şi ultima speranţă că soarele nu e departe. Vreau vara înapoi, vreau zilele de la mare, vreau... o prăjitură! Nah, daca altceva nu primesc, o prăjitură cred ca voi avea!
Cred că de la ziua de mâine vin toate zăpăcelile mele din seara asta... Va fi o LUNI, eterna zi de luni pe care nici copiii nu o iubesc. Intrebarea ce se aude din colţ: "nu e uichend, mami? oooooo" şi o mutriţă tristă şi necăjită.

Marţea nu-i ca joia!

Ei da, e marţi! Nu că aş simţi ceva malefic în ziua asta, în afară de vremea întunecată şi ruginie de afară!
Însă... mă sâcâie următoarele aspecte:
* alegerile de peste ocean! A fost cât a fost funny, e important pentru omenire, dar gata nene, nu mai pot... mi s-a aplecat de la atata Obama si Mc Cain!
* e ziua Jucătorului, vroiam să-i trimit un muţunachi ceva şi un uischi, dar încă nu am văzut nicio ştire despre cum îşi petrece ziua! Să ştiu şi eu dacă apelez la Nuţi să ducă un colet sau la o firmă de curierat rapid! Luminaţi-mă, e foarte important pentru mine!
* de ce trebuie să umblu cu înscrisul copilului la şcoală înainte de vreme, să apelez la sistemul pile-relaţii, să nu pierd locul, să joc lotul câştigător la capitolul învăţătoare (nu care cumva să pice la "ailaltă" că cică e nasoală şi nu-şi face treaba). De'aia mă enervez când îi văd pe liderii ăştia de sindicat de la învăţământ cum cer şi cer, dar sistemul e în moarte clinică şi se resuscitează tot de la bugetul părinţilor: fără număr, fără număr! Cam aşa joc eu de când îl am pe G. la grădiniţă, pentru şcoală cred că trebuie să îmi refinanţez un credit!
Şi e marţi, abia 12... pfuaaaa, păi până deseară e cale lungă!
Ia luaţi de aici o cafea în spume si o turtă dulce, că altceva nu am!



PS: Cine-i explică, vă rog, mamzelinei că noaptea nu-i ca ziua!