Se afișează postările cu eticheta Craciun. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Craciun. Afișați toate postările
19 decembrie 2010
Scrisoare
"Dlagă Moci Clăciun!" Aşa începe cea mai frumoasă scrisoare pe care o aud de câţiva ani. Doar că anul acesta, când dintre cei doi iezi, cel mare are dubii referitoare la existenţa Moşului... doar cel mic a avut dorinţa de a-i scrie şi a-şi compune lista. Asta nu înseamnă că cel mare nu crede 100%... crede cumva. El spune că cei care vin la noi sunt nişte "Moşi Crăciuni" falşi, că cel adevărat e... heheheeee! tocmai la Polul Nord. În final a calculat el ce îi iese dacă nu ar crede... şi rezultatul era 0 sub brad. Deloc convenabil! Deci... crede şi el în Moşul şi-şi păstrează părerile pentru după ziua cu pricina! Îmi place de el, are o gândire sănătoasă!:) Şi acum... prima scrisoare pentru Moş Crăciun a mamzelinei: 
11 decembrie 2010
9 decembrie 2010
Un blog, două bloguri... multe vieţi!
Îmi lipseşte mult blogul, mai corect scris ar fi "activitatea" de pe blog. Scuze am multe, inclusiv cum evoluează viaţa asta virtuală de la an la an. Am început cu un mail, continuat de un messenger, am ajuns la un forum, dupa ceva ani de forum, la un hi5 distrus în timp de piţipongeala foarte la modă în ultimii ani, şi apoi... aici la blog, urmând un "next level": facebook-ul. Ce va urma?
Pe fiecare nivel m-am bucurat de oameni frumoşi, de la care am învăţat multe, cu care am socializat, am râs sau am plâns, m-am ataşat de foarte mulţi, m-am văzut cu unii, m-am revăzut cu alţii...
Acum vine iar Crăciunul, acelaşi Crăciun frumos ca în fiecare an, pe care îl aşteptăm ca prima dată. Vin şi serbările, alergatul după cadouri şi multe-multe alte momente dragi. În casă la noi e pomenit foarte des Moşul, deşi tocmai ce a trecut de 3 zile unul prin ghetuţe. Sper ca Moşul celălalt să nu uite că în primul rând îmi doresc copiii sănătoşi (ştiţi voi cum e: grupă mică plină cu de toate). Şi mai apoi ne dorim câte una-alta pe sub brad, că doar oameni suntem.
Hai că ne mai vedem până la Crăciun!
Pe fiecare nivel m-am bucurat de oameni frumoşi, de la care am învăţat multe, cu care am socializat, am râs sau am plâns, m-am ataşat de foarte mulţi, m-am văzut cu unii, m-am revăzut cu alţii...
Acum vine iar Crăciunul, acelaşi Crăciun frumos ca în fiecare an, pe care îl aşteptăm ca prima dată. Vin şi serbările, alergatul după cadouri şi multe-multe alte momente dragi. În casă la noi e pomenit foarte des Moşul, deşi tocmai ce a trecut de 3 zile unul prin ghetuţe. Sper ca Moşul celălalt să nu uite că în primul rând îmi doresc copiii sănătoşi (ştiţi voi cum e: grupă mică plină cu de toate). Şi mai apoi ne dorim câte una-alta pe sub brad, că doar oameni suntem.
Hai că ne mai vedem până la Crăciun!
24 decembrie 2009
23 decembrie 2009
12 decembrie 2009
Joan Baez- Please Come Home For Christmas!
E cu mesaj piesa aceasta, favorita mea! Are directie precisa spre neuronul meu pierdut in lume, de negasit! Il astept acasa, macar de Craciun!
Joan Baez- Please Come Home For Christmas
Joan Baez- Please Come Home For Christmas
9 decembrie 2009
25 noiembrie 2009
Hei, lume!
Aţi văzut? Hai, hai... un strop mai sus! Încă o lună până la marea zi!
Ador Crăciunul, strig în stradă dacă e nevoie, aştept atmosfera aceea dulce-multicoloră... trăiesc pentru Crăciun. Ok, şi pentru ziua de vineri, însă trebuie urgentat proiectul de oprire a timpului în ziua de Crăciun!
Ador Crăciunul, strig în stradă dacă e nevoie, aştept atmosfera aceea dulce-multicoloră... trăiesc pentru Crăciun. Ok, şi pentru ziua de vineri, însă trebuie urgentat proiectul de oprire a timpului în ziua de Crăciun!
21 decembrie 2008
Ultimii metri
E duminică noaptea, ce sa mai discut, dusă e şi ziua asta! Trei zile mari şi late au rămas până batem palma cu Moş Crăciun din nou (ups, iar aruncă mamzel cu suzetele după mine din pătuţ, scuze doo minute)!
TREEEEEI? Şi nu am terminat decât una-alta în mare! Vreau să plec, iar am un dor de ducă, simt bateriile că s'or gătat.
Am biruit azi şi am bifat o vizită în Selgros, unde de obicei e lejer. Ei bine, azi plin-plin, în fugă am luat ce ne trebuia şi când aşteptam la casă, apare Moş Crăciun: mare, frumos, cu toate accesoriile pe el! Big G. rămâne mut de uimire (arăta exact cum e desenat), stă puţin la poveşti cu el... mă rog, monologul lui Moş Crăciun aş numi momentul. Îi dă două pungi cu nişte dulciurele şi al meu se tot uită uimit... da' tace. Pleacă Moşul şi aud: "Da' sania cu renii unde sunt?"
Are şi cupilul ăsta al meu mari dileme existenţiale, mai ales în momente de astea cheie, gen primitul unor daruri.
Şi ce ziceam? Aaaa, trei zile! Nu, nu cred că reuşesc să mă cozonăcesc nici acum, de prăjiturit da, asta merge! Mâncare gătim în Ajun, mă rog, sper să mă înţeleagă moştenitorii că e vital să nu văd decât rar bucătăria în zilele de Crăciun!
Concluzie: dăm drumul la cadouri, colinde, ce se mai cere zilele astea! Dar o ninsoare ceva?! Se aude?
Update: uitasem să scriu că deja mi-am făcut cel mai frumos cadou! De mai bine de o lună căutam albumul de colinde al Ancăi Parghel, şi ieri (după ce nu l-am gasit nicăieri), în timp ce stăteam la casă, îl văd amestecat printre alte "oferte" cu muzică specială pentru sărbători.
TREEEEEI? Şi nu am terminat decât una-alta în mare! Vreau să plec, iar am un dor de ducă, simt bateriile că s'or gătat.
Am biruit azi şi am bifat o vizită în Selgros, unde de obicei e lejer. Ei bine, azi plin-plin, în fugă am luat ce ne trebuia şi când aşteptam la casă, apare Moş Crăciun: mare, frumos, cu toate accesoriile pe el! Big G. rămâne mut de uimire (arăta exact cum e desenat), stă puţin la poveşti cu el... mă rog, monologul lui Moş Crăciun aş numi momentul. Îi dă două pungi cu nişte dulciurele şi al meu se tot uită uimit... da' tace. Pleacă Moşul şi aud: "Da' sania cu renii unde sunt?"
Are şi cupilul ăsta al meu mari dileme existenţiale, mai ales în momente de astea cheie, gen primitul unor daruri.
Şi ce ziceam? Aaaa, trei zile! Nu, nu cred că reuşesc să mă cozonăcesc nici acum, de prăjiturit da, asta merge! Mâncare gătim în Ajun, mă rog, sper să mă înţeleagă moştenitorii că e vital să nu văd decât rar bucătăria în zilele de Crăciun!
Concluzie: dăm drumul la cadouri, colinde, ce se mai cere zilele astea! Dar o ninsoare ceva?! Se aude?
Update: uitasem să scriu că deja mi-am făcut cel mai frumos cadou! De mai bine de o lună căutam albumul de colinde al Ancăi Parghel, şi ieri (după ce nu l-am gasit nicăieri), în timp ce stăteam la casă, îl văd amestecat printre alte "oferte" cu muzică specială pentru sărbători.
18 decembrie 2008
În lipsă de inspiraţie...
... ascultăm şi ascultăm zilele astea ce ne place. Şi pentru că era să nu o găsesc (piesa de mai jos) prefer să o păstrez aici, la loc sigur!
Joan Baez- Please Come Home For Christmas
Joan Baez- Please Come Home For Christmas
15 decembrie 2008
Emoţiile perioadei
Astăzi Big G. a avut ultima serbare de Crăciun din grădiniţă: emoţii, agitaţie generală, iarăşi agitaţie, costume speciale muncite de mame să arate "puii" bine... George în culmea fericirii. Momentul principal: intrarea lui Moş Crăciun şi dialogul cu el.
După serbaree, ne întoarcem acasă: "of, cum trece şi timpul, a trecut şi serbarea de anul ăsta, de acuuuum..."
Câtă filosofie asupra timpului într-un căpuşor de 6 ani!
That's my BOY!
Şi să nu credeţi că e o joacă, programul a durat 1 oră şi jumătate: cântecele în engleză, un dans simpatic şi sceneta "Povestea bradului"... plus colinde, poezii, pluguşor şi sorcovă... dar mai ales primitul cadourilor!
După serbaree, ne întoarcem acasă: "of, cum trece şi timpul, a trecut şi serbarea de anul ăsta, de acuuuum..."
Câtă filosofie asupra timpului într-un căpuşor de 6 ani!
That's my BOY!
Şi să nu credeţi că e o joacă, programul a durat 1 oră şi jumătate: cântecele în engleză, un dans simpatic şi sceneta "Povestea bradului"... plus colinde, poezii, pluguşor şi sorcovă... dar mai ales primitul cadourilor!
27 noiembrie 2008
Despre Craciun...
V-am spus cât iubesc eu sărbătoarea asta? De mică e preferata mea, deşi nu era moda cadourilor sub brad ca acum, era doar un Mos Gerilă la grădiniţă cu portocale, bomboane si ciocolata, apreciate la maxim de noi. Şi mergeam in seara de Ajun cu colinda, împreună cu prieteni de ai mei, era oricum diferit totul. Se colinda mult atunci, era o adevărată concurenţă între noi, pentru că altfel nu se auzeau colinde. Mama nici nu apuca să închidă uşa, veneau pe bandă copiii, până în 10 ani, după vârsta asta nu prea mergea, că eram mari deja.
De Crăciun îmi amintesc mirosul de cozonac şi prăjituri, făcea mama nişte bunătăţi. Nu că acum nu ar face, dar a lăsat-o mai moale, doar fiică-sa ştie să facă şi ea. Bradul nelipsit, o atmosferă atât de caldă şi multă linişte, fără mult stres, alergătură, circulaţie blocată.
Acum, e altceva! Deja am frisoane când mă gândesc la zilele premergătoare Crăciunului, aglomeraţia din oraş, din magazine. O evit, dar se simte până la mine, se vede pe feţele oamenilor. Nu putem ieşi din oraş ziua cu maşina sub nici o formă. Exclus să ajungem până la ţară la ai mei (în mod normal în 20 de minute suntem la ei), să merg undeva cu autobuzul, mai repede pe jos. Taxiuri nu sunt atunci disponibile, totul e blocat.
În ultimii 10 ani am observat asta, s-a pierdut exact ce era esenţial din sărbătoare. Până la urmă Crăciunul e o sărbătoare religioasă... ori acum, nu prea mai e. E perioada reducerilor, a ofertelor, a ratelor pe care le vei plăti de la anul (vorba vine), a certurilor din parcările supermarketurilor, a nervilor din trafic, a tamponărilor lanţ pentru că nu e loc nici să întorci maşina, a sunetului strident provenit de la casele de marcat... Zici că emană pamântul alcool la cum se manifestă majoritatea.
Plus un abuz maxim de "coloana sonoră" a colindelor lui Hruşcă. Îmi place tare Omu' ăsta, e dintre puţinii care ştiu ce cântă acolo, care a adus printre primii colindul înapoi românilor... dar nu se potriveşte deloc ce cântă el acolo, cum vesteşte sărbătoarea, cu sunetul banilor şi al zgomotului şi nervilor din marea aglomeraţie. Pur şi simplu mi se confirmă ce am auzit mereu în facultate: nu există o graniţă între normalitate şi patologic.
Mă gândesc că aici mai e cum e, însă în oraşele mai mari... Brrrr, no way!
De Crăciun îmi amintesc mirosul de cozonac şi prăjituri, făcea mama nişte bunătăţi. Nu că acum nu ar face, dar a lăsat-o mai moale, doar fiică-sa ştie să facă şi ea. Bradul nelipsit, o atmosferă atât de caldă şi multă linişte, fără mult stres, alergătură, circulaţie blocată.
Acum, e altceva! Deja am frisoane când mă gândesc la zilele premergătoare Crăciunului, aglomeraţia din oraş, din magazine. O evit, dar se simte până la mine, se vede pe feţele oamenilor. Nu putem ieşi din oraş ziua cu maşina sub nici o formă. Exclus să ajungem până la ţară la ai mei (în mod normal în 20 de minute suntem la ei), să merg undeva cu autobuzul, mai repede pe jos. Taxiuri nu sunt atunci disponibile, totul e blocat.
În ultimii 10 ani am observat asta, s-a pierdut exact ce era esenţial din sărbătoare. Până la urmă Crăciunul e o sărbătoare religioasă... ori acum, nu prea mai e. E perioada reducerilor, a ofertelor, a ratelor pe care le vei plăti de la anul (vorba vine), a certurilor din parcările supermarketurilor, a nervilor din trafic, a tamponărilor lanţ pentru că nu e loc nici să întorci maşina, a sunetului strident provenit de la casele de marcat... Zici că emană pamântul alcool la cum se manifestă majoritatea.
Plus un abuz maxim de "coloana sonoră" a colindelor lui Hruşcă. Îmi place tare Omu' ăsta, e dintre puţinii care ştiu ce cântă acolo, care a adus printre primii colindul înapoi românilor... dar nu se potriveşte deloc ce cântă el acolo, cum vesteşte sărbătoarea, cu sunetul banilor şi al zgomotului şi nervilor din marea aglomeraţie. Pur şi simplu mi se confirmă ce am auzit mereu în facultate: nu există o graniţă între normalitate şi patologic.
Mă gândesc că aici mai e cum e, însă în oraşele mai mari... Brrrr, no way!
19 octombrie 2008
Din nou despre cadouri!
Am trimis Moşului în sfârşit mailul cu lista finală, ce se aşteaptă a fi onorată în dimineaţa zilei de 25 decembrie... şi acum urmează să negociem lista celor mari! Doar şi noi credem în Moş Crăciun, şi noi am fost cuminţi, am muncit, am cotizat la bugetul casei şi am respectat regulile impuse de regimul autoritar-bebeluşesc, cu trezit în creierii nopţii, cântat, program artistic variat, ghicit, gugălit după remedii pentru oarece necazuri... pierdut filme, programe favorite din diferite cauze nobile... Sună cumva a petiţie ce scriu aici??? Ignoraţi neuronul îmbătat cu muuultă cafea!
Ii spuneam Ritei că voi povesti şi eu despre gadgeturile pe care mi le doresc în bucătărie, pentru a-mi uşura treaba pe acolo, dar şi pentru a renunţa la pâinea şi cozonacul şi aluaturile din comerţ, pline de afânători şi alte nebuneli. Vrem pâine ecologică, şi cum nu mă ţine dispoziţia şi timpul să îmi dovedesc talentele de genul culinăresc, am ajuns la concluzia că ăsta mă va ajuta mai ceva ca inelul Arabelei (ăla de le făcea pe toate simplu de obţinut).
Acum ştiu că cer prea mult (adică şi pe ăsta), însă poate împărţi sarcina cu Moş Nicolae, sau... cu iepuraşul... sau, mai simplu, cu huz., că tot se apropie vreo 3-4 aniversări!
Iar pentru laptoapa lui huz. se cer nişte briz-brizuri obligatorii!
Eu spun că suntem rezonabili totuşi... să vedem dacă primim măcar câte o pijama!
Ii spuneam Ritei că voi povesti şi eu despre gadgeturile pe care mi le doresc în bucătărie, pentru a-mi uşura treaba pe acolo, dar şi pentru a renunţa la pâinea şi cozonacul şi aluaturile din comerţ, pline de afânători şi alte nebuneli. Vrem pâine ecologică, şi cum nu mă ţine dispoziţia şi timpul să îmi dovedesc talentele de genul culinăresc, am ajuns la concluzia că ăsta mă va ajuta mai ceva ca inelul Arabelei (ăla de le făcea pe toate simplu de obţinut).
Acum ştiu că cer prea mult (adică şi pe ăsta), însă poate împărţi sarcina cu Moş Nicolae, sau... cu iepuraşul... sau, mai simplu, cu huz., că tot se apropie vreo 3-4 aniversări!
Iar pentru laptoapa lui huz. se cer nişte briz-brizuri obligatorii!
Eu spun că suntem rezonabili totuşi... să vedem dacă primim măcar câte o pijama!
15 octombrie 2008
Logică la 6 ani
Vine Crăciunul în două luni, cu Moşul aferent, cu wish-list din partea moştenitorului mare, inclusă fiind şi moştenitoarea cea mică... tot un trai şi o viaţă pe capul familiei care asigură aproape singur bugetul casei în perioada minunatului meu concediu!
Ca o paranteză - ironia sorţii îşi face simţită prezenţa pentru a doua oară în viaţa mea! Tocmai când se pare că mamele care au câştigat bine şi au cotizat pe măsură la bujetul statului vor fi şi răsplătite pe măsură în perioada maternităţii (aşa cum e corect), se apropie şi marea mea reîntoarcere în câmpul muncii. Şi va fi sigur aşa pentru că mereu în viaţă am fost depăşită de timp, ceva de genul almost touch.
Ok, să revin la Crăciun!
De ceva vreme a văzut fiul cel mare din poveste o jucărie! Booon, însă jucăria era pentru copii de 2-3 ani, un excavator cu baterii, frumuşel el în felul lui, cu preţ... măricel, în care George nu ar încăpea nicicum! Daaaar încape mamzelina sigur, stabileşte tot el, moştenitorul! Discuţii lămuritoare, explicaţii cum şi de ce nu se potriveşte a cumpăra aşa jucărie - suferim şi de o lipsă majoră de spaţiu în depozitul nostru plin cu jucării, cum bine am definit apartamentul!
Zilele astea reîncep discuţiile, numărăm din nou zilele până la Crăciun, stabilim că e cazul de scris mailul către Moşu' cel darnic, negociem cadourile (bugetul Moşului este afectat şi el de criza mondială, însă poate face faţă datorită rezervelor de stat)!
"- Te rog să-i scrii să aducă excavatorul de la Bucovina"
"- Măi mamă, dar nu ţi-am spus că nu e potrivit pentru tine? Tu eştiu mare, la anul mergi la şcoală, hai să ne gândim la ceva potrivit, nu vrei?"
"- Ba daaaa, dar excavatorul e pentru Gabi! Ce, ea nu trebuie să se bucure?"
Sincer, am tăcut, nu prea aveam replică, avea o faţă atât de inocentă şi riscam să spunem ceva nepotrivit! Ne venea să râdem, ne uitam eu şi huz. unul la altul şi ne abţineam.
Acum sunt curioasă ce şi-ar dori pentru el, după cum a studiat maşina unchiului meu... sper să nu îmi ceară un Mitsubishi!
Ca o paranteză - ironia sorţii îşi face simţită prezenţa pentru a doua oară în viaţa mea! Tocmai când se pare că mamele care au câştigat bine şi au cotizat pe măsură la bujetul statului vor fi şi răsplătite pe măsură în perioada maternităţii (aşa cum e corect), se apropie şi marea mea reîntoarcere în câmpul muncii. Şi va fi sigur aşa pentru că mereu în viaţă am fost depăşită de timp, ceva de genul almost touch.
Ok, să revin la Crăciun!
De ceva vreme a văzut fiul cel mare din poveste o jucărie! Booon, însă jucăria era pentru copii de 2-3 ani, un excavator cu baterii, frumuşel el în felul lui, cu preţ... măricel, în care George nu ar încăpea nicicum! Daaaar încape mamzelina sigur, stabileşte tot el, moştenitorul! Discuţii lămuritoare, explicaţii cum şi de ce nu se potriveşte a cumpăra aşa jucărie - suferim şi de o lipsă majoră de spaţiu în depozitul nostru plin cu jucării, cum bine am definit apartamentul!
Zilele astea reîncep discuţiile, numărăm din nou zilele până la Crăciun, stabilim că e cazul de scris mailul către Moşu' cel darnic, negociem cadourile (bugetul Moşului este afectat şi el de criza mondială, însă poate face faţă datorită rezervelor de stat)!
"- Te rog să-i scrii să aducă excavatorul de la Bucovina"
"- Măi mamă, dar nu ţi-am spus că nu e potrivit pentru tine? Tu eştiu mare, la anul mergi la şcoală, hai să ne gândim la ceva potrivit, nu vrei?"
"- Ba daaaa, dar excavatorul e pentru Gabi! Ce, ea nu trebuie să se bucure?"
Sincer, am tăcut, nu prea aveam replică, avea o faţă atât de inocentă şi riscam să spunem ceva nepotrivit! Ne venea să râdem, ne uitam eu şi huz. unul la altul şi ne abţineam.
Acum sunt curioasă ce şi-ar dori pentru el, după cum a studiat maşina unchiului meu... sper să nu îmi ceară un Mitsubishi!
11 septembrie 2008
Smokie & 101 violins!
Tanananaaaa!
Asta e o veste de nota 100 si daca reusesc sa ajung la unul din ele, ar fi cadoul perfect de Craciun pentru mine! Si vestea o am de la Emma mea (scorpie fidela, deh), care a luat-o de... AICI!
Smokie & Suzi Quatro - Stumblin' In
Abonați-vă la:
Postări (Atom)