Nu mai am perceptia reala a zilelor, am senzatia ca in ultimii ani timpul si-a pierdut consistenta. Naucitor de repede e luni, apoi vineri...
Maine Big G. termina grupa mare, imi amorteste mintea cand realizez ca la anul va fi scolar. Ba imi si spune zilele astea "mami, in 2009 eu merg la scoala! Stii cand e 2009? La anul!" Foarte greu accept cresterea asta a lor brusca, am senzatia ca sunt furata pe fata. Parca ieri era 11 ianuarie 2002, cand aveam dovada clara ca el, Big G. este acolo, doua liniute si un pui de om. Ieri... adica 24 de ore??? Cum se pot concentra 6 ani in 24 de ore????
Mai rau, ma indrept precum sageata albastra spre 35. Cata groaza am avut mereu de varsta asta... habar nu am de ce nu fata de 34 sau 38... Nu!
35!!!
Nu uit o faza memorata fidel, ca la scanner, in memoria mea! Era 1 noiembrie '93, ii cantam "la multi ani" unui profesor, care implinea 35 de ani! Peste 12 zile eu urma sa implinesc 20... pfuai, acum imi dau seama ce fain suna "douazeci"!:) Si omul, vizibil emotionat de lalaiala noastra, spune ca a ajuns varsta considerata de multi a maturitatii depline! Eu radeam, cum fac mereu, rad si apoi mi se intoarce! "Maaama, mai am 15 ani pana la 35" Ii simteam in secunda aia pe astia 15 un secol, nici nu ma puteam imagina cum voi arata, cum va fi viata mea. Atunci 35 mi se parea usor atasabil expresiei "ce-a fost bun s-a terminat". Habar nu am de ce, oameni in floarea varstei si eu ii vedeam terminati! Anul trecut, la intalnirea de 10 ani, omul era neschimbat, si el si restul profesorilor. Nu imi venea sa cred, ei "incremenisera" parca in timp, iar eu...
Uf, am o durere de cap, am gandit prea mult azi, clar am nevoie de o pauza! Fix cum imi spune un prieten: "take a break, girl!"