De mâine...

De mâine numai sunt copii foarte mici la noi în casă, avem o micuţă "grădinăreasă", nerăbdătoare (încă!) să ajungă în grupă la copii şi jucării! Tocmai mi-a decretat că acolo NU va dormi şi probabil aici vor avea ceva mai mult de convins doamnele. În rest, mă aştept la ORICE, ni s-a acomodat neuronul încă din cei 4 ani petrecuţi de George acolo. Dar va fi bine, aşa simt eu, mai greu a fost până am găsit numele ei pe lista de la grupa mică!
De mâine vom avea şi scolar de clasa a II-a, care sperăm că va face o figură frumoasă ca şi anul trecut... cu ajutorul doamnei de la after-school, desigur! Noi vom avea datoria de a scoate lunar banii de pe card pentru amândoi şi de a merge la şedinţe... la dublu!

Miriam Stockley with Mike Oldfield - Moonlight Shadow

Nu am auzit de Miriam Stockley pana acum un an! Cand am vazut filmul Autumn in New York am ramas cu muzica in minte si... asa am dat de ea. Ma gandeam ca pentru weekend (chiar unul cenusiu in toate nuantele) e prea mult sa ascult si Alla Notte - Adagio. Deci imi iau energizerul din "combinatia" perfecta Miriam-Mike!

Yesterday, all my troubles seemed so far away

Ne-am vazut cu Miki si Dan, si am colindat pe la manastiri (Rita, aveai loc in masina la noi berechet)! Poze am selectat mai multe - pentru cine vrea in Bucovina si cu privirea doar - si le-am plasat la loc de suflet aici!

Ei sunt, ne urmaresc:)



Mamzelina cu prietena ei de suflet - o sticla de Lipton:



Am ajuns la Moldovita!













De sus, de la Palma!



Pasul Ciumarna - sau Palma:



Manastirea Sucevita:

La Vorona

Asa cum foarte multi oameni importanti pentru romani s-au tras de prin zona Botosaniului, nu se putea ca eu sa ratez inrudirea cu acest judet - cum altfel, decat prin casatoria mea cu un barbat din aceasta zona. De Vorona am auzit in treacat pana la 28 de ani, stiam ca aici e o manastire frumoasa si... cam atat! Insa de vreo 7 ani stiu destul de mult, in virtutea faptului ca vizitam destul de des rudele lui huz. de acolo!
Asta e explicatia pozelor de la Manastirea Vorona, unde am fost din nou duminica(un loc in care, din cate stim, si Iliescu il are in lista de preferinte din zona).
Pentru ca am pozat mult, mai ceva ca turistul, ca aveam memorie pe card din belsug, am postat majoritatea pozelor AICI!

Dupa modelul...

... si noi am fost ca ei! Adica prin copaci!:)

Azi vreau... Prime!

Si sa fac rasoterapie:))))

Punct! Next year!

Poate sa-mi spuna cine ce pofteste despre litoralul romanesc, in faza de sevraj in care sunt, mi-l doresc ca pe nu stiu ce. Ori pentru ca am avut parte de servicii normale, civilizate... clar tot acolo as merge si nu m-as satura de mare!

Vreau sa fac plaja la debarcader...





Si sa ma tot uit la mare si s-o ascult...





Si de George care nu vroia in apa...



atat e baia pentru mine:)

Restante... dulci!

Nu puteam sa las vremea sa treaca si sa nu adaptez canicula la ceva dulce... racoros... Si nici sa pierd trendul verii!:)

Povestea de weekend

Habar nu aveam ca, în timp, un ambalaj foşnitor îmi va trezi atâtea amintiri şi chiar bucurie, mai ales când dau de el din întâmplare. Şi, pe ascuns, am verificat dacă mai păstrează mirosul dulce, ciocolatos al bomboanelor m&m's, cele mai supercalifragelistice bomboane din lume.

Povestea pungii datează din 1977, hehehe, când au năvălit americanii, rubedeniile bunicilor, la noi în curte. Mărturie stau pozele păstrate la cutia mai veche decat anii pe care-i port pe umăr şi cele înrămate la bunici, să se vadă domle ce neamuri deosebite avem, care locuiesc în cele cotloane de lume, tocma' în California si in Canada, fix în buricul Montrealului.
Drept e ca de vreo 20 de ani nu mai ştim nimic de ei, dar au pus picioarele americanii şi în bătătura noastră? Puus! Nu numai ruşii, care s-au cazat acolo după evacuarea bunicii şi au lăsat paragină în urmă.
Biata bunica, a primit atunci de la ei multe stofe si mătăsuri tare frumoase, să-şi coase una alta. Mi le-a păstrat până când am ajuns şi eu donşoară de liceu şi îmi cosea mama chestii faine, de le enervam pe unele profesoare care mă vedeau pe stradă:) că atunci oferta era subţire pe piaţă, la fel cum în alimentare găseai doar rafturi pline cu raci vietnamezi.
Să revin la pungă! Îmi amintesc că aveam vreo 4 ani şi am împărţit delicioasele m&m's cu mulţii mei verisori şi vecini şi neamuri care nu erau neamuri şi cu americanii ăştia. Punga am păstrat-o, era unică, ţineam la ea ca la nu ştiu ce, nu aveam jucării pe vremea aia, da' aveam pungă de la bomboane americane. În timp mi-am adunat în ea pozele mele, puţine, că aparatele foto erau rare. A făcut punga mea şi facultatea, şi tot verificam dacă mirosul superclifragelistic a revenit în ea. Neah! Naivă ca de obicei!
A rămas rătăcită printre cursuri vechi de ale mele, şi făcând ordine zilele astea în vechiul meu birou, am dat de ea. Bomboane m&m's se găsesc acum în orice butik/market/şop, nu mai tânjeşte nimeni după ele, dar nici nu au gustul ăla special de acum 30 de ani.
Normal că am declarat categoric punga din birou ca fiind cea mai dulce amintire a mea. Acum să văd cui va reveni prin testament!

Cum s-ar zice... deja weekend!!

Hai ca a trecut si perioada asta mai nefavorabila "meteorlogic" la noi in clan, si s-au ridicat maimutele mele precum pasarile alea celebre din propria cenusa. Alta viata, asa mai vii de-acasa!
A trecut si ziua de ieri cu tot felul de telefoane si urari si mesaje offline si fara mosafiri. Si nu pentru ca n-ar avea cine, ci pentru ca unii vad Parisul, la propriu, iar altii America! Dar si cand vin ei acasaaaaa... iar le pregatesc ce le place lor si recuperam!
Eu nu sunt adepta cadourilor in general, adica mi-e tare drag cand cineva vrea sa vina la mine asa... din placere, la o barfa, la jucat cu copiii. Unii nu pricep domle, si ma termina de zile sau motiveaza ca nu vin din motive de cadou... Pai mah, eu te vreau pe tine in loc de cadou, ca si asa te vad din Paste-n Pasti, in cel mai fericit caz.
Si normal ca scorpia mea fidela de la Bistrita, Ema, m-a inmuiat iar cu o melodie de corazon:



Paul Weler - You Do Something To Me
Asculta mai multe audio Diverse »

Daaaaar, cadoul cel mai fain, si normal ca o sa il tinem minte, a venit de la Mamzelina care... tananaaaaam: l-a strigat pe frate'su la modul constient, si nu ne venea sa credem: "Zeazi"!:) Deci de aseara, George e "Zeazi"!

Bucovina

Normal ca incep si eu sa "copiez" pe altii, asa ca il iau pe Lucian de model si fac o scurta "excursie virtuala" pe aici, prin Bucovina, pe post de ghid:)! Cu bune sau rele, obiectiv vorbind, este o zona unica, la fel ca fiecare de prin Romania.
Prin natura meseriei mele am facut mult teren incepand din '97, asa ca am reusit sa cunosc fiecare localitate, fiecare drum comunal, judetean, national sau european de aici, aproape ca stiam si gropile intr-o vreme, scurtaturile care ne ajutau sa nu stricam masina de la serviciu, si tot asa. Am un an si ceva de cand eu am circulat mai putin, insa sursele actuale sunt foarte sigure.
Daca toate soselele judetului ar arata ca-n palma, cred ca pentru cineva care vine din alta parte, as propune sa viziteze pe rand tot ce are judetul, si nu numai manastiri, mai sunt si altele. Posibilitatile de cazare sunt multe si pe alese, e bine de facut rezervari inainte, insa se gaseste mereu ceva si asa, ad-hoc.
Cine vine dinspre Bucuresti si intra prin localitatea Draguseni in judet, ajunge in Falticeni, pe un drum bun, intins, fara probleme. Ei, din Falticeni se poate face un ocol nu foarte mare, pana la Manastirea Probota, ctitoria lui Petru Rares, de o frumusete rara, si mai putin vizitata, pentru ca nu e chiar la indemana de ajuns, proaspat restaurata. Practic din Falticeni se cauta indicator spre orasul Dolhasca, sunt cam 16 km, drumul asa si asa, insa il repara anual. Din Dolhasca se urca 7 km spre manastire, aici e mai aiurea putin cu drumul, insa sus e ceva de vis.
Dupa reintoarcerea in Falticeni, cine nu se grabeste poate vizita Dumbrava minunata, Muzeul Ion Irimescu si Muzeul Apelor, apoi se merge drum intins spre Suceava, sunt 22 km si drumul bun. Chiar aici in oras sunt multe de vazut, este Cetatea de Scaun, un loc superb, nu departe este statuia lui Stefan cel Mare, Manastirea Sf. Ioan cel Nou, Manastirea Zamca, Muzeul de Istorie.
Din Suceava e bine de facut orice traseu prin Radauti, deoarece drumul e foarte bun, refacut in 2004 cu ocazia aniversarii a 500 de ani de la moartea lui Stefan, si se merge fara probleme. Inainte de iesirea spre Radauti, undeva la dreapta este indicator spre Manastirea Dragomirna, 11 km din Suceava, si chiar daca se face aceasta abatere din drum, se merita. Este ceva diferit fata de restul manastirilor din Bucovina, acolo mergeam in "tinerete" si pe jos, pentru ca era superb si daca nu aveam ce face intr-o zi de vara, se merita asa o iesire la pas.
Revenim la traseul initial, si se porneste spre Radauti, un oras frumos, curat, "bogat". Foarte multi oameni de aici din zona sunt plecati de ani buni prin Israel, Italia, si se vede in constructiile din preajma Radautiului (e drept ca de multe ori fara bun simt arhitectonic, insa... se construieste mult). Pana la Putna este destul de mult (de la Suceava la Putna sunt 70 km, insa zona este frumoasa. Despre Manastirea Putna nu prea pot spune ceva in plus. Acum vreo 4 ani am fost aici cu un grup de copii cu dizabilitati severe si parintii lor, iar calugarii s-au purtat nemaipomenit, de la pus la masa, la ajutorul dat sa vada manastirea, muzeul, fara sa le cerem nimic, fara explicatii din partea mea, fara sa se uite lung la ei, sa comenteze. Au incurajat parintii, de nu ne mai venea sa plecam.
De aici, e bine de pornit spre Sucevita, insa pe alt traseu, la fel de bun, prin Horodnic. Se ajunge mai intai la Marginea si aici se gaseste celebra ceramica neagra, iar la atelier este deschis pentru turisti, magazinul are preturi mult mai mici fata de ce se practica la diferite targuri. Belgienii cu care am colindat multa vreme drumurile astea, mergeau cu multe souvenirs, li se parea chilipir totul si foarte frumos.
De aici sunt vreo 5 km pana la Manastirea Sucevita , iar in sat sunt posibilitati de cazare multe, cu preturi variate, in functie de pretentii. Apoi se trece Pasul Ciumarna, sau cum se spune "pe la Palma", si se ajunge la Manastirea Moldovita.
Ei, acum incepe "distractia", pentru ca drumul devine nu foarte bun (sunt "amabila" acum), se merge spre Vama, si apoi spre Humor, doar ca de vreo doi ani drumul este plin de semafoare, utilaje, se repara, se tooot repara, foarte aglomerat, fiind drum european, plin de tiruri si masini grele... un trafic infernal, mai ales pe vreme ploioasa (cum l-am prins noi de multe ori).
La Voronet e foarte frumos, insa am senzatia in ultima vreme ca latura comerciala i-a cam "furat" din cea sacra, si nu ma simt ca in alte parti. Cred ca aici e cea mai mare invazie de turisti de la noi.
Din centrul orasului Gura Humorului, pe langa Best Western, este un drum spre Manastirea Humorului. Mie mi se parea initial ca seamana cu Voronetul, insa are multe lucruri specifice si unice. E o zona plina de pensiuni, de la 2 la 4 margarete, preturi pentru toate buzunarele.
Spre Suceava sunt 40 km, insa drumul este la fel, portiuni refacute, portiuni in refacere. In cazul in care se doreste iesirea spre Falticeni, este traseul Gura Humorului - Falticeni foarte bun.
Nu am povestit de zona Dornelor, pentru ca intr-adevar acum iti trebuie nervi tari sa ajungi acolo, desi zona este mai mult decat frumoasa. Cine vrea sa ajunga prin Dorna, in Ardeal, se merge spre Campulung Moldovenesc, apoi Pojorata, se trece Pasul Mestecanis, si se ajunge in Iacobeni. De aici, spre Maramures este traseu special prin Ciocanesti si Carlibaba, ajungandu-se la Borsa, sau cine vrea sa mearga spre Bistrita, se trece prin Vatra Dornei, apoi Poiana Stampei, Pasul Tihuta si tot inainte, pentru ca pe portiunile de sosea aflate in "resuscitare" e ceva de groaza. Anul trecut, un drum obisnuit de 3 ore din Bistrita in Suceava l-am facut in 6 ore, cu o oprire ulterioara la mecanic.

Mda, am scris mult, si ar mai fi de spus, dar cred ca e cazul sa ma opresc... momentan:)