Gabi de la Gabriela!

E ziua de nume a "Piticului Voios" din casa noastra. Normal ca a fost prima ei iesire la rampa, printre cei de-un leat. It's a beautiful day!

De mâine...

De mâine numai sunt copii foarte mici la noi în casă, avem o micuţă "grădinăreasă", nerăbdătoare (încă!) să ajungă în grupă la copii şi jucării! Tocmai mi-a decretat că acolo NU va dormi şi probabil aici vor avea ceva mai mult de convins doamnele. În rest, mă aştept la ORICE, ni s-a acomodat neuronul încă din cei 4 ani petrecuţi de George acolo. Dar va fi bine, aşa simt eu, mai greu a fost până am găsit numele ei pe lista de la grupa mică!
De mâine vom avea şi scolar de clasa a II-a, care sperăm că va face o figură frumoasă ca şi anul trecut... cu ajutorul doamnei de la after-school, desigur! Noi vom avea datoria de a scoate lunar banii de pe card pentru amândoi şi de a merge la şedinţe... la dublu!

AMR...

AMR 3 zile pana la sarbatorirea sarbatoritului... de 8 ani!:)
AMR 10 zile pana la startul clasei cu numarul 2:)
AMR 10 zile pana la "debutul" oficial al mamzelinei in academia gradinarilor... daca va binevoi careva sa ne primeasca!:)

Actualizare de date

Cred că visul multor mame este să-şi găsească puiul adormit, fără păcăleli, fără promisiuni, ţipete... aşa:


Mamzel are această super-calitate, de a cere singură sau de a merge fără să ne spună la somn, luându-şi companie câte o păpuşă, urs, căţel... ce are la îndemână pe moment.
Pe vremea când George era mic şi nu pricepea de ce trebuie să se odihnească la prânz, ţin minte că speram la asemenea momente. Deci... aveţi grijă ce vă doriţi, pentru că funcţionează!:)

Poze cu George nu am, pentru că dumnealui nu stă la pozat. Însă luni SIGUR va fi pozat la greu, fiind unul din actorii Serbării Abecedarului! Deci... pe luni!

Se pare că primăvara se joacă de-a baba oarba cu noi: încă nu a fost cald-cald, aşa cum altă dată a fost, iar când ţi-e lumea mai dragă... hop şi o ploaie, să nu uităm că e totuşi primăvară!
Noi am zis că apelăm la provocări: ne-am tuns, deşi ne uităm după toate fetiţele cu păr lung! Nu se mai putea, mami (adică eu) nu reuşea să dea o formă profesionistă frezei mamzelinei, deci am apelat la o doamnă drăguţă, care tunde bărbaţii familiei de când se ştie la noi în cartier.
Aşadar, e liber la Primăvară! Poate ne vizitează de 1 mai...?!

O zi

O zi de 12 aprilie ne-a adus mai multă bucurie şi chicoteală şi motiv să râdem la fiecare gest, cuvânt nou!
Au trecut 3 ani de atunci, în care am vegheat, am râs, am plâns, am trăit tot ce pot trăi doi părinţi alături de copiii lor.

A fost o zi de 12 aprilie cu nume simplu: BUCURIE!

Primul an:



Anul cu numărul 2:



Frumuseţea cifrei 3:



La mulţi ani iubita mea!
Cu drag, mami

I feel good... tanananaaaa!

* Mamzel ar putea canta aşa astăzi, pentru simplul fapt că s-a reuşit (parţial) faza aia neplăcută cu oliţa. Însă acum e nedumerită: e mişto cu pampers pentru că nu are grijă ce şi cum şi unde şi aşa mai departe... dar e mai mişto fără, pentru că poate face piruetele altfel. Era tare zăpăcită şi nu are încă puterea să spună cum e mai bine: aşaaaa sau aşaaaaa!? Însă e bine!

*Eu pot cânta zilele astea aşa, fiind liberă de ieri până luni. Iuhuuuu! Am şi uitat ce fain e să stai acasă când alţii aleargă la serviciu!

* Cine vrea, să cânte alături de noi! Poate aşa vine şi primăvara, dă firul ierbii şi scăpăm de hainele astea groase!

Mamzelina

am fetita mare!

Artificii

Tabieturi

Papa buuun

No comment!

Cum stam cu nisipul...

Am cei mai cuminti copii de pe plaja, fara gluma!
Cand veneam spre mare ma gandeam cu groaza ce slalom voi face printre sezlonguri, prosoape, cate scuze voi cere oamenilor, alergand dupa mamzelina care nu scapa nicio ocazie cand e vorba de alergat. Ei bine, sunt o mama care nu isi cunoaste suta la suta copiii, pentru ca mamzel sta DOAR pe prosop, sa nu cumva sa atinga nisipul. In apa nu vrea, o admira de pe sezlong, doar sa fie unul dintre noi cu ea. Deci fara pretentii majore! De ieri se joaca totusi cu galetusa si lopatica, in felul ei, de sus. Tot de ieri am achizitionat si o barcuta... e incantata, dar nu ca frate'su, care ar si dormi in ea.



Iar George... cuminte tare. Alearga pe malul marii, intra in apa putin si atat. Se joaca in nisip si admira marea, e melancolic uneori. Nu am grija lui, vine mereu la noi sa il vedem, aude mereu de copiii pierduti pe plaja si nu vrea asemenea experiente.

Raport - 2 ani şi 3 luni

Astăzi mamzelina noastră minunată a împlinit fabuloasa vârstă de 2 ani şi... 3 luni!
Se cuvine să ne lăudăm cu ce ştie până acum sau, mai degrabă, cu ce face din ce ştie! Deoarece ea ştie destule, doar timpul ăsta e prea scurt şi nu are vreme într-o zi să ne arate tot!:)
- vorbeşte încă pe limba ei, doar cei apropiaţi ştim ce vrea, pentru că au o logică frazele ei... adică preferă să rostească doar prima silabă a unui cuvânt. A demonstrat că poate mai mult dar mereu caută chestii simple, care să nu-i ia din timp. La lapte spunea din start: "apte", acum e "apia"... mult mai uşor de pronunţat!
- urcă singură scările, fără ajutor, alternativ chiar (dacă e să mă iau după ce spun unii specialişti în ale puericulturii, ar cam fi timpul să o las singură să meargă la oliţă... cică asta aşa se traduce).
- coboară scările ajutându-se de câte ceva sau cineva
- este extrem de mobilă, face gimnastică într-un mare fel, încerc să o mai potolesc eu uneori, pentru că unele "exerciţii" nu sunt tocmai potrivite pentru coloana ei vertebrală
- se ceartă pe jucării cu ORICINE! Expresia favorită: "a mea". Totul e al ei, chiar dacă abia duce în braţe, colecţionează tot!
- e topită după prietenul lui frate'su, Rareş... el este "Iaie" şi abia scapă din braţele ei. E drept că are 6 ani băiatul şi o adoră, vedem noi pe viitor cum va fi!:)
- o iubeşte pe doamna, iniţial îi spunea "amna", acum e "ami", muuuult mai simplu (vă spun, ştie să îşi uşureze traiul în general fiică'mea)
- nu vorbeşte cu oricine, oricând, are personalitate, iar dacă o sâcâie cineva brusc se numeşte "ba-bau". Dacă e întrebată obsesiv de unii-alţii cum o cheamă, se uită într-un fel anume şi strigă: "ba-bau"
- pereţii din casă sunt scrişi de ea, motiv pentru care în curând văruim şi dormitorul. Totuşi, trebuie să-i oferim condiţii micuţei artiste!
- şi aş mai scrie multe, dar la laptele de seară nu a renunţat încă... deci vă las pentru bibele ei!:)

Au revoir!

Zăpăceli de joi seară

Uf, aştept ziua de vineri - ora 16 de... marţi, că luni am stat pe acasă, normal.
Mă plângeam des de neuronul meu plecat, asta e starea lui veşnică: plecat fără urmă! Zilele astea fie am uitat mobilul acasă, fie l-am luat descărcat, deci total nefolositor fără unealta de reîncărcare la mine.
Am declarat război acestui neuron trădător!
Aşaaaa, ca să scriu totuşi o poveste ar mai fi nevoie de unele ingrediente... mai ales inspiraţie. Nici asta nu există, parol!
Un lucru e clar: vreau să plec, abia aştept să ies din oraş, departe-departe. Dar fără injecţiile nenorocite după mine, doar cu mine... şi cu ei, normal. Deci mai aştept o săptămână.


Şi tot trebuie să spun: cât sunt la serviciu îmi lipsesc puii mei, da' tare de tot îmi lipsesc. Însă mă reîncarc de câte ori mazelina îmi dă un recital de bun-venit, în stilul ei original. Atâta bucurie pe ea când aude uşa, imediat îşi aduce papuceii fermecaţi şi hăinuţa să plecăm la "apii", adică la copii, după George. Desigur că avem un mic tur de clasă şi la grădiniţă, vede ce e nou, apoi la dulăpioare verifică dacă e totul în regulă... Ritualuri de iniţiere să le numim!

Şi azi iar a fost motiv de petrecere în casă, uraaaa! De fapt, luna aprilie la noi e luna cadourilor. Nu a fost party real, doar un aer de sărbătoare, căci e ziua de nume a moştenitorului maşinii. A sărbătorit în voie între colegi, iar apoi a zburat la moşie. Latifundiarul lu' mama!

Şi da, mâine e vineri şi sună tare bine!

Şi GATA!

A mai trecut un an prin noi...

Continuare de AICI...
Un an frumos cu mamzelina pe post de şefă! Ea creşte şi mă minunez cum se transformă, cum vorbeşte încă pe limba ei, dar la cel mai serios mod. Mă amuză mereu cum îşi ia poşeta prima dată când trebuie să ieşim şi "acu", adică un căluţ mic şi simpatic pe care ea îl iubeşte. Îi plac caii, o văd cum reacţionează când îi vede la televizor sau în cărticelele ei. Îi plac animalele, păsările, ţopăie de bucurie când vede porumbeii. Multe, multe aş putea povesti despre ea, minunea noastră dragă!
Ah, şi ne mai certăm uneori, ştie să se încrunte, să mă înfrunte, să dea vina pe "Giogi"... e o mică şantajistă. Dar o iubim mult, fără limite!
Mănîncă singură orice, cere mereu mâncare, spre mirarea celor din jur ("adică mănâncă orice, fără mofturi?!"). E foarte populară în zonă, o cunosc toate vânzătoarele din cartier, le vizitează cu drag şi nu iese fără caramele din magazine. Asta e bucuria majoră a lui frate'su, care ştie că ea nu are încă voie să pape caramele şi aşteaptă cuminte să şi le însuşească.
Aş putea povesti într-una despre ea! Acum retrăiesc intens emoţiile de acum 2 ani, când ne despărţea doar o noapte de marea întâlnire!

"Şşşşş, dorm, visez, nu mă treziţi, mâine trebuie să fiu în formă!"

Scobitoarea!

ce poti face cu o scobitoare?! - febr. 2009

Specially for nanny!

În caz că nu s-a citit anterior: vom avea bonă! Dar sigur toată lumea e la curent, aşa că în cinstea bonei dau un rând de.... muffins!:D Sper să nu se răzgândească doamna, sper să nu fi plecat prea năucită de la noi, sper...! M-am străduit să fie totul în ordine, să accepte condiţiile şi să îi placă despre noi... aşa mai zăpăciţi cum suntem, dar cu reguli destul de clare de funţionare.
Povestea e simplă de fapt: acu' vreo lună am găsit(conform Gugăl-search) un portal drăguţ, serios, cu o bază de date promiţătoare de bone, mămici, copii... m-am inscris, de ce nu? Adică huz. cunoscut pe net... hai să fie povestea cât de cât palpitantă şi în rest!
Din când în când mai dădeam câte o căutare pe acolo, însă ce era disponibil la data aceea nu mi-a prea surâs. Cum era cântecul acela? "Instinctul meu de fată mare nu mă-nşeală"... pe aici pe undeva eram şi eu: instinctul meu matern nu mă determina să abordez vreo persoană de pe listă.
Clar ceva aveam în cap, nişte calitătţi trebuiau îndeplinite de persoana care urma să preia pentru 8-9-10 ore rolul meu. Mi-am imaginat mereu că de mamzelina nu se putea ocupa decât o doamnă cochetă, fină, simpatică, răbdătoare.
Vineri după-masă, în plină acţiune de montare a noului aragaz, cu unchiul instalator în zonă, cu mamzelina interesată de tot ce e şurub şi alte chestii "instalatoreşti"... deci într-o zăpăceală de zile mari, sună telefonul. Număr necunoscut.... "Alo?!" "Bună ziua, sunteţi cumva doamna care v-aţi înscris pe internet cu copiii? V-aţi găsit pe cineva sau nu? V-aţi găsit?" Toate astea spuse repede, într-o suflare, de am rămas interzisă în mijlocul bucătăriei cu mamzelina agăţată de mâna mea, în efort diperat de nu a urca pe scaun şi apoi a fura telefonul.
Ei, de aici a început dialogul, s-a arătat dispusă să vină oricând, mi-a spus că de fapt o nepoată de a ei a găsit site-ul şi aşa a dat de mine şi de poza puilor mei, pentru că ea nu ştie să folosească computerul!
I-am spus că din ce povesteşte ea la telefon lucrurile se pot lega cumva, însă până luni nu suntem disponibili pentru întâlnire... "Luni?" "Daaaa, perfect! Vă sun eu?" Deci luni urma să vină în recunoaştere, ta-na-naaaa!
Luni dimineaţa casa era ca după bombardament, două ore am muncit să o scot la lumină în timp ce AMÂNDOI, în spatele meu, dărâmau tot la loc. Pe la ora 12 declar regim militar, aşa nu se mai poate neneeeee! Şi o sun... "Credeam că nu mă sunaţi şi că aţi uitat de mine!" Simpatică, i-am simţit răsuflarea în glas şi am stabilit ca în jumătate de oră să ne vedem în faţa florilor! Ne-am recunoscut din prima, am plăcut-o de cum am văzut-o: o femeie fină, elegantă... frumoasă! Spune că are 52 de ani, nu şi-i arată, tare simpatică.
Pe drum , 5 minute, am povestit... acasă mamzelina dormea, George desena. Am pregătit cu ea în bucătărie o tură de muffins, am stat la poveşti, apoi s-a trezit mamzel... s-a distrat cu ea, mamzel a plăcut-o... uf, sper să rămână totul cum am stabilit!
Teoretic de luni va veni la noi pentru a se obişnui ele două, a-i prinde tabieturile cu somnul, mâncarea... hăinuţele, a ieşi împreună afară, a se cunoaşte! Acum să vedem cun rezolvăm şi cu Big G. şi operaţia şi poate cele două zile de absenţă a mea de acasă le va apropia mai mult!
Cumva lucrurile par să se rezolve? Parcă da... Să mă uit în glob niţel:P

Săptămâna bună...

... de luni se cunoaşte, nu?!
E săptămâna cu eticheta "Good news!", obligatoriu!
Deci cam aşa stă treaba: avem bonă, avem valoare!

Şi în paşi de disco fug la sală!

Suzeta

Cred că era cazul să scriu şi despre al cincilea personaj principal (zic eu!) al familiei noastre!
O numesc suzeta aşa, generic... dar ele "este" multe şi de diverse culori, în funcţie de starea de spirit a personajului principal "mamzelina", care e o tipă educată şi nu poartă orice accesoriu la ţinutele ei de casă, de stradă, de mall! Căutam zilele astea ceva poze cu ea pentru un colaj... puţine fără "siuzi".
E drept însă că îi voi rămâne veşnic recunoscătoare inventatorului suzetei, fără ea nopţile noastre ar fi fost altfel... Însă întrebarea care se repetă obsesiv peste zi în casă e "unde e o suzetă?" şi asta în general în preajma orelor de somn. Pentru că din cele 5-6 suzete nu găsim de regulă niciuna!!! NICIUNA! Şi aşa începe căutarea disperată, din care ne salvează proprietara lor, normal! Vreo două au dispărut misterios de ceva vreme... Unde? E drept că mamzelina le mai aşează tacticoasă cum e ea în pungi, rucsac, genţi... după calorifere, sub paturi, în cutiile cu jucării, în jucării, sub saltea (ştie ea ce ştie cu averea ţinută la saltea)... Sunt armele ei la nevoie, dacă se simte ignorată de cei din jur. Aruncă după mine cu ele din pătuţ, adevărate grenade şi nu altceva!
Ei bine, azi mi-am ieşit din fire mai ceva ca altădată! Era ora de somn, deci... suzetele! Acum un minut în urmă avea 3 în mână, acum unde sunt??? Era obosită şi când e aşa nu e bine să o întrebi ceva sau să îi lipsească siuzi! Atârnată de marginea pătuţului ţipetele ei se traduceau cu: "mami, apasă comanda search şi găseşte suzeta ACUM!" Jumătate de oră a fost suficient cât ea să ţipe disperată, am luat totul la control, aşa am făcut din mers şi ordine în casă. În final erau toate trei pitite de mânuţa ei într-o cutie cu jucării! Phiuh, putem dormi!
În disperarea din acele momente mi-am amintit de faptul că sâmbătă, nervoasă că urcăm în maşină a aruncat cu suzeta în banchetă... deci o rezervă o avem acolo! Just in case!

Ei doi... în colţul lor

Clar mă sabotează constant... ea, mamzelina-bubulina şi "tatiiii"! Cum vine tatiiii acasă, eu devin automat personaj secundar, cu rol bine definit, dar secundar dom'le! Asta-i viaţă?! Eeeee...