Cea mai scurtă postare!

Avem două zile şi două nopţi fără suzetă!
Nu mă intrebaţi de ce mă doare capul? Copilul bănuia că ham-ham a păpat şi ultima suzetă, în consecinţă astăzi s-a certat RĂU de tot cu toţi câinii din cartier. Şi am zis că acceptăm şi noi, ăştia mari, soluţia copilului de 2 ani şi 5 luni: ham-ham a păpat suzeta!

Sunday stuff... no inspirations

Stau ca pe ace, afară e atât de fain... no, asta e. Turul ăsta sărim cântecul la firul ierbii, dar vara e în faţă. Doar mamzel e acasă, cu noi, domnişorul bolnav e la moşie, se bucură de libertate şi voie bună, alături de prietenii lui care au avut deja varicelă, deci niciun pericol. Iar mamzel e posesoare de adidaşi noi... ROZ, adică nu ieşim din damblaua noastra, Doamne fereşte!


Iar dacă e stuff... merge şi o defulare din seria "câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia".

După cum bine am povestit în detaliu, mamzel e posesoare de una, două... cinci bucăţi de suzete. Lucru care pe noi nu ne deranjează, ba dimpotrivă, ne e de mare folos. Nici o problemă cu dentiţia de la ele, cum nici frate'so la vremea lui nu a avut... nici o problemă în general, până în momentul în care dispar.
Doar că nu este zi în care cineva (în general persoane feminine ceva mai în vârstă) să nu se lege de chestiunea asta. Zilnic plec de acasă cu tolba plină cu replici acide... just in case! Şi este mai mereu cazul.
Şi eu sunt genul de persoană care spune lucrurile destul de direct, însă nu aşa, din proprie iniţiativă, ci doar dacă mi se cere părerea. Iar atunci, mă strădui să nu dau cu toporul, şi părerile "contra" pot fi spuse pe un ton civilizat.
Şi atuuuunci, de ce apar sfaturi (aici recunosc empatia maximă faţă de Miki), de ce apar remarci la adresa copilului meu... "vaaaai, ce urâtă eşti cu aia în gură". Asta a fost replica de ieri care mi s-a părut nu numai jignitoare, dar total deplasată, în timp ce noi zburdam vesele pe stradă şi ne vedeam de distracţia noastră. Să spui aşa ceva unor necunoscuţi, la adresa unui copil inocent... e proastă educaţie, e nesimţire în stadiu pur. Am rămas chiar fără cuvinte, în faţa unui om bătrân, de la care eu una aş avea alte cerinţe. În general auzim "vaaai, eşti fetiţă mare, lasă suzeta", cumva e mai soft... deşi nu e ok nici aşa. Însă ieri mi-am luat copilul de mână, am ocolit inamicul în timp ce bombăneam "ce bine e de unii care nu au alte griji" şi am dat să schimb direcţia. Doar că "inamicul", iritat de reacţia mea nerecunoscătoare, s-a dovedit afectat. Aşa că, ne-am pomenit din nou cu ea în faţă, repetând cu mai mult năduf replica. A fost prea mult, iar eu am considerat că am prea mult bun simţ în vene. "Hai Gabi, că doamna are treabă şi noi o reţinem!!!" spus tare şi apăsat a lăsat drumul liber în faţa noastră.
Acum puţină vreme era o reclamă, am uitat la ce anume, însă textul era ceva de genul "România va creşte prin bun simţ". Încep să cred tot mai mult în ea!

Suzeta

Cred că era cazul să scriu şi despre al cincilea personaj principal (zic eu!) al familiei noastre!
O numesc suzeta aşa, generic... dar ele "este" multe şi de diverse culori, în funcţie de starea de spirit a personajului principal "mamzelina", care e o tipă educată şi nu poartă orice accesoriu la ţinutele ei de casă, de stradă, de mall! Căutam zilele astea ceva poze cu ea pentru un colaj... puţine fără "siuzi".
E drept însă că îi voi rămâne veşnic recunoscătoare inventatorului suzetei, fără ea nopţile noastre ar fi fost altfel... Însă întrebarea care se repetă obsesiv peste zi în casă e "unde e o suzetă?" şi asta în general în preajma orelor de somn. Pentru că din cele 5-6 suzete nu găsim de regulă niciuna!!! NICIUNA! Şi aşa începe căutarea disperată, din care ne salvează proprietara lor, normal! Vreo două au dispărut misterios de ceva vreme... Unde? E drept că mamzelina le mai aşează tacticoasă cum e ea în pungi, rucsac, genţi... după calorifere, sub paturi, în cutiile cu jucării, în jucării, sub saltea (ştie ea ce ştie cu averea ţinută la saltea)... Sunt armele ei la nevoie, dacă se simte ignorată de cei din jur. Aruncă după mine cu ele din pătuţ, adevărate grenade şi nu altceva!
Ei bine, azi mi-am ieşit din fire mai ceva ca altădată! Era ora de somn, deci... suzetele! Acum un minut în urmă avea 3 în mână, acum unde sunt??? Era obosită şi când e aşa nu e bine să o întrebi ceva sau să îi lipsească siuzi! Atârnată de marginea pătuţului ţipetele ei se traduceau cu: "mami, apasă comanda search şi găseşte suzeta ACUM!" Jumătate de oră a fost suficient cât ea să ţipe disperată, am luat totul la control, aşa am făcut din mers şi ordine în casă. În final erau toate trei pitite de mânuţa ei într-o cutie cu jucării! Phiuh, putem dormi!
În disperarea din acele momente mi-am amintit de faptul că sâmbătă, nervoasă că urcăm în maşină a aruncat cu suzeta în banchetă... deci o rezervă o avem acolo! Just in case!