A fost odată ca niciodată... (ulterior a mai fost odată, doar că în 6 sepembrie 2002 nu bănuiam asta)...
Deci a fost odată ca niciodată o zi însorită, unică, despre care nu se poate povesti în cuvinte cât de minunată a fost, după care nu am avut vreme 7 ani să mă dezmeticesc şi m-am trezit astăzi că am pierdut ceva. Încercând să păcălesc timpul, m-am trezit că bebele de acum 7 ani e un "tânăr" şcolar, cu probleme existenţiale serioase, cu zile triste şi zile fericite, cu emoţii şi bucurii într-un univers al lui... în care tot mai rar suntem lăsaţi să intrăm.
De o lună stă şi numără zilele rămase până împlineşte 7 ani. Nu ştiu de unde atâta grabă, timpul oricum ne duce într-un singur sens, ireversibil. Dar el se grăbeşte - bucuria tortului, a cadourilor, a telefoanelor cred că o ţine ascunsă un an, şi răbufneşte acum! Ştie că e ziua în care EL e cel mai important!
Azi m-a sunat o prietenă care a asistat în toate cele 9 luni de aşteptare la miracolul ce creştea şi pentru care toţi colegii zilnic făceau eforturi să-i intre în voie, ba cu o portocală, ba cu un suc, o îngheţată... Miracolul pe care şi ei l-au numit Georgică şi pentru care s-au bucurat alături de mine. Şi Oana mă întreabă "şi tu, mami, cum te simţi?". Am bocit cu telefonul la ureche, în timp ce mă chinuiam să tai şunca pentru salata LUI preferată, cerută de cum s-a trezit.
Cum mă simt? E un amestec de bucurie şi furie că nu vom rămâne ca acum măcar, că nu m-am bucurat poate şi mai mult până acum...
Practic acum au trecut cei 7 ani de-acasă!
Prima noastră poză împreună (19 zile)! Îmi vine să râd: era îmbrăcat cu un compleu muuult mai mare pentru cât de mic era, însă era prima zi destul de rece, care ne-a găsit nepregătiţi şi erau singurele haine mai groase primite de la cineva drag. Aşa că ne-am adaptat la moment şi am îndrăznit să ieşim aşa:

Aici avea 5 luni... copilul perfect rotund:)

La 10 luni deja spatele protesta violent cu aşa un voinic în braţe:

Primul an trecuse... când?

Şi doi ani au trecut...

La 3 ani alte emoţii... grădiniţa:

La 4 ani ştia deja că va fi "fratele mai mare" responsabil:

5 ani şi alte dorinţe:
La 6 ani vin ajutoarele:
La mulţi ani, copilul meu drag!