În caz că nu s-a citit anterior: vom avea bonă! Dar sigur toată lumea e la curent, aşa că în cinstea bonei dau un rând de.... muffins!:D Sper să nu se răzgândească doamna, sper să nu fi plecat prea năucită de la noi, sper...! M-am străduit să fie totul în ordine, să accepte condiţiile şi să îi placă despre noi... aşa mai zăpăciţi cum suntem, dar cu reguli destul de clare de funţionare.
Povestea e simplă de fapt: acu' vreo lună am găsit(conform Gugăl-search) un portal drăguţ, serios, cu o bază de date promiţătoare de bone, mămici, copii... m-am inscris, de ce nu? Adică huz. cunoscut pe net... hai să fie povestea cât de cât palpitantă şi în rest!
Din când în când mai dădeam câte o căutare pe acolo, însă ce era disponibil la data aceea nu mi-a prea surâs. Cum era cântecul acela? "Instinctul meu de fată mare nu mă-nşeală"... pe aici pe undeva eram şi eu: instinctul meu matern nu mă determina să abordez vreo persoană de pe listă.
Clar ceva aveam în cap, nişte calitătţi trebuiau îndeplinite de persoana care urma să preia pentru 8-9-10 ore rolul meu. Mi-am imaginat mereu că de mamzelina nu se putea ocupa decât o doamnă cochetă, fină, simpatică, răbdătoare.
Vineri după-masă, în plină acţiune de montare a noului aragaz, cu unchiul instalator în zonă, cu mamzelina interesată de tot ce e şurub şi alte chestii "instalatoreşti"... deci într-o zăpăceală de zile mari, sună telefonul. Număr necunoscut.... "Alo?!" "Bună ziua, sunteţi cumva doamna care v-aţi înscris pe internet cu copiii? V-aţi găsit pe cineva sau nu? V-aţi găsit?" Toate astea spuse repede, într-o suflare, de am rămas interzisă în mijlocul bucătăriei cu mamzelina agăţată de mâna mea, în efort diperat de nu a urca pe scaun şi apoi a fura telefonul.
Ei, de aici a început dialogul, s-a arătat dispusă să vină oricând, mi-a spus că de fapt o nepoată de a ei a găsit site-ul şi aşa a dat de mine şi de poza puilor mei, pentru că ea nu ştie să folosească computerul!
I-am spus că din ce povesteşte ea la telefon lucrurile se pot lega cumva, însă până luni nu suntem disponibili pentru întâlnire... "Luni?" "Daaaa, perfect! Vă sun eu?" Deci luni urma să vină în recunoaştere, ta-na-naaaa!
Luni dimineaţa casa era ca după bombardament, două ore am muncit să o scot la lumină în timp ce AMÂNDOI, în spatele meu, dărâmau tot la loc. Pe la ora 12 declar regim militar, aşa nu se mai poate neneeeee! Şi o sun... "Credeam că nu mă sunaţi şi că aţi uitat de mine!" Simpatică, i-am simţit răsuflarea în glas şi am stabilit ca în jumătate de oră să ne vedem în faţa florilor! Ne-am recunoscut din prima, am plăcut-o de cum am văzut-o: o femeie fină, elegantă... frumoasă! Spune că are 52 de ani, nu şi-i arată, tare simpatică.
Pe drum , 5 minute, am povestit... acasă mamzelina dormea, George desena. Am pregătit cu ea în bucătărie o tură de muffins, am stat la poveşti, apoi s-a trezit mamzel... s-a distrat cu ea, mamzel a plăcut-o... uf, sper să rămână totul cum am stabilit!
Teoretic de luni va veni la noi pentru a se obişnui ele două, a-i prinde tabieturile cu somnul, mâncarea... hăinuţele, a ieşi împreună afară, a se cunoaşte! Acum să vedem cun rezolvăm şi cu Big G. şi operaţia şi poate cele două zile de absenţă a mea de acasă le va apropia mai mult!
Cumva lucrurile par să se rezolve? Parcă da... Să mă uit în glob niţel:P
.JPG)
