Februarie

E cea mai rebela iarna de pana acum. Si-a facut de cap din noiembrie cu fiecare dintre noi. Racelile si virusii ni i-am oferit cu drag, conform cercului initial. Si tot asa, si tot asa... inca 4 saptamani si ar trebui sa fie primavara, nu?!
Scolarul familiei e in vacanta, plecat la bunici, cocotat sus, pe cuptorul de lut, mereu cald si... cald. E racit tare, motiv pentru care va sari episodul "saniuta de pe deal"! Are promisiuni ca, daca va fi bine, vineri vom "zbura" spre munte. Yeeeees!
Mamzelina e ok, la fel de rebela ca si iarna... Poate pentru ca nu-i place in mod deosebit iarna?!
Eu... ca de obicei: nemultumita! Motive obiective, subiective... ce mai conteaza?! Vreau sa stau mai mult cu ei!
Si deja e februarie! Indata e iulie si e concediu!:)

Vremea

Moment de sinceritate:
Sunt -29 grade afara, nu pot sa descriu cat de aiurea e, mai ales ca dureaza faza asta de vreo 4 zile. Nu imi simt picioarele! Ador iarna, dar nici chiar asa! Cica maine vor fi -12... boiereala! Astept ziua de maine!:) Si am de iesit azi din nou, nuuuuuuuuuuu!

Iarna din geam

A trecut Mosul pe la noi!

Toamnă - Iarnă...?

Duminică dimineaţa:



Miercuri, adică azi dimineaţă:



Concluzia mamzelinei a fost: "dă gios aia, Ciunul"... adică "dă jos bradul din cutie, e Crăciunul!"

Oficial... e bine!

1. Mamzelina e bine, uraaaaa! Am şi ieşit zilele astea din casă împreună, am "speriat" lumea în mall, am cântat, dansat, ţipat (şi încă tareeee, să audă vecinii)... oricum e o isteaţă, ştie multe chestii, ne uimeşte!
2. Big G. a recidivat, adică tusea şi gâlcile mari au recidivat, uooof! Motiv de stat acasă, de pomenit accidental Vivi (da da, o altă prietenă... căreia i-a cerut pe bune prietenia). Am văzut-o, îmi place mult fetiţa, e tare simpatică... doar că îl cam ignoră. Însă a spus DA, ceea ce înseamnă ceva pentru el.

Fază haioasă:
Eu şi el la dulăpior efectuam schimbul de hăinuţe, papuci, la sfârşitul programului. Ea efectua cu bunicul ei în alt colţ operaţiunea. Amândoi trăgeau cu ochiul... eu vigilentă mă prind că ea e Vivi. Plecăm, fără să spună ceva, îl trag de mânecă: "spune pa la copii", spune, plecăm.
Afară:
G. - Mamiii, ai văzut-o pe Vivi?
Eu - Era fetiţa în mov?
G. - Da. Îţi placeeee?
Eu - Da, dar de ce nu mi-ai prezentat-o? (glumeam cu el, vroiam să văd ce spune)
G. (stă, se gândeşte...) - Cred că mi-a fost ruşine! Dar nu te superi, da?!
Punct!
A doua zi nu o văd, plecase deja:
G. - Mami, ştii ce i-am zis lui Vivi?
Eu - ??? (aveam emoţii, adevărul e că ne cam surprinde des)
G. - I-am spus că tu eşti mama mea. Adică i-am spus că cine mă îmbrăca aseară e mama mea!
Eu - Bun, şi?
G. - Păi gata, acum te cunoaşte!
Cu alte cuvinte, ne-a făcut cunoştinţă!