AMR...

AMR 3 zile pana la sarbatorirea sarbatoritului... de 8 ani!:)
AMR 10 zile pana la startul clasei cu numarul 2:)
AMR 10 zile pana la "debutul" oficial al mamzelinei in academia gradinarilor... daca va binevoi careva sa ne primeasca!:)

Emoţii de toamnă

Ieri nu am reuşit să-mi aduc neuronul rătăcitor acasă, pentru a scrie două-trei rânduri despre o zi extrem de importantă din familia noastră. Aseară eram undeva între agonie şi extaz, metaforic vorbind, pentru că unele mici incidente erau inevitabile (spun acum "mici", când apele s-au liniştit şi nervii mei s-au relaxat puţin):
Ca o concluzie a tot ce am trăit ieri, este imaginea asta:


* Gheaţa a fost spartă şi şcolarul şi-a început cariera academică! Am avut emoţii mari pentru că eram în acelaşi loc în care acum 29 de ani păşeam şi eu ca bobociţă de clasa I, doar că schimbasem statutul: eram mamă. Eram în aceeaşi curte, cu aceeaşi bucurie de regăsire în zumzăiala veselă a copiilor.

* Partea care mi-a umbrit bucuria primei zile a ţinut de programul after-school, pentru care optasem încă din primăvară şi care părea că a intrat în "colaps", ca toată economia ţării. Nu din cauza conducerii şcolii, care mi-a făcut o demonstraţie de super profesionalism şi deschidere şi pentru care dau 10 steluţe fără ezitări, ci din cauza unor părinţi neparolişti, care s-au gândit taman ieri să-şi retragă copiii, astfel grupa fiind prea mică... deci pe lângă încadrarea legală.
Acum sunt ceva mai relaxată, m-au sunat de la şcoală şi m-au anunţat că au rezolvat în alt mod... uraaaa! Mare durere de cap aveam aseară!

* Revenind la partea cu bucuria, George a fost extrem de încântat, are colegi simpatici, la fel de emoţionaţi ca şi el, dovadă şi cele câteva cadre pe care cu greu am reuşit să le imortalizez ieri. Şi cum săptămâna aceasta am 5 zile de concediu, imediat pornesc la treburile de mami casnică (cât duc dorul acestei perioade).
Bye!

Oficial... e bine!

1. Mamzelina e bine, uraaaaa! Am şi ieşit zilele astea din casă împreună, am "speriat" lumea în mall, am cântat, dansat, ţipat (şi încă tareeee, să audă vecinii)... oricum e o isteaţă, ştie multe chestii, ne uimeşte!
2. Big G. a recidivat, adică tusea şi gâlcile mari au recidivat, uooof! Motiv de stat acasă, de pomenit accidental Vivi (da da, o altă prietenă... căreia i-a cerut pe bune prietenia). Am văzut-o, îmi place mult fetiţa, e tare simpatică... doar că îl cam ignoră. Însă a spus DA, ceea ce înseamnă ceva pentru el.

Fază haioasă:
Eu şi el la dulăpior efectuam schimbul de hăinuţe, papuci, la sfârşitul programului. Ea efectua cu bunicul ei în alt colţ operaţiunea. Amândoi trăgeau cu ochiul... eu vigilentă mă prind că ea e Vivi. Plecăm, fără să spună ceva, îl trag de mânecă: "spune pa la copii", spune, plecăm.
Afară:
G. - Mamiii, ai văzut-o pe Vivi?
Eu - Era fetiţa în mov?
G. - Da. Îţi placeeee?
Eu - Da, dar de ce nu mi-ai prezentat-o? (glumeam cu el, vroiam să văd ce spune)
G. (stă, se gândeşte...) - Cred că mi-a fost ruşine! Dar nu te superi, da?!
Punct!
A doua zi nu o văd, plecase deja:
G. - Mami, ştii ce i-am zis lui Vivi?
Eu - ??? (aveam emoţii, adevărul e că ne cam surprinde des)
G. - I-am spus că tu eşti mama mea. Adică i-am spus că cine mă îmbrăca aseară e mama mea!
Eu - Bun, şi?
G. - Păi gata, acum te cunoaşte!
Cu alte cuvinte, ne-a făcut cunoştinţă!

Gânduri... pe sărite

La ora asta în mintea mea e un mare blank.
Luni, ne liniştim după un weekend turbat, bifez sala cu oboseala de rigoare, aştept noaptea (dă Doamne sa fie gata cu febra asta, că m-a căpiat!)... Uf, am uitat să îmi refac stocul de aspirina bayer aşa că mâine voi fi cu muşchii în pioneze!
Aştept următorul weekend în ideea că putem ieşi din casă în formulă completă... vreau în mall! Vreau să termin de cumpărat ce am gândit pentru "redecorarea" sufrageriei... mă mai gândesc! Va fi verde, sper să iasă ceva luminos, să mă înviorez de câte ori stau acolo!
Dar vreau întâi de toate să fie ăştia mici sănătoşi, mamzel cel puţin a suferit cumplit zilele astea.

Şi dacă tot sunt cu mintea franjuri, măcar m-am jucat puţin cu pozele lor!

Busy, but alive

Concret, ocupată ca oricând! În mod special, mă simt mai copleşită ca oricând! De diferite nimicuri, chestii care apar, se întâmplă, nu-mi plac, dar trebuie...
A venit treişcinciu'... a trecut treişcinciu', tot eu! De acum viteză spre pa'zeci!
Hai cu tata, hai că-i bine!

PS: am zis drept că invoc bine! Astă seară, pe tevereu, e Autumn in New York!