Se afișează postările cu eticheta de-ale mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de-ale mele. Afișați toate postările
26 aprilie 2010
18 martie 2010
Astăzi la telejurnal
ora 13: Am ieşit afară, în sfârşiiiit! Puţin stânjenită, am ridicat privirea din noroi. Nu chiar acelaşi noroi, un pic mai zvântat decât ieri. Ceva-ceva era altfel faţă de dimineaţă, când am alergat zgribulită spre serviciu, după ce am îngheţat bine în staţie. Era cald şi prea mult soare pentru mine, răcită şi gripată din cauza ninsorilor din zilele trecute!
Am păşit stângaci, să nu strivesc noroiul primăvăratec de sub pomi şi analizam tabloul:
- ciorile croncăneau de zor - la vârsta lor matusalemică, cine ştie câte primăveri întârziate au traversat aici, în curtea spitalului!?
- fetele mari erau ieşite la agăţat
- fetele bătrâne erau încrâncenate că iar le-a prins primăvara nemăritate
- the old womens alergau grăbite spre piaţă, să nu piardă oferta la ceapa verde
- femeile măritate... stau la serviciu şi visează la vacanţă
- bărbaţii tineri se uitau după fetele mari
- bărbaţii... ceilalţi se uitau după maşini
- ciorile tot croncăneau, deci pot intra din nou în bârlog.
Neverending story! What a beautiful life!
Am păşit stângaci, să nu strivesc noroiul primăvăratec de sub pomi şi analizam tabloul:
- ciorile croncăneau de zor - la vârsta lor matusalemică, cine ştie câte primăveri întârziate au traversat aici, în curtea spitalului!?
- fetele mari erau ieşite la agăţat
- fetele bătrâne erau încrâncenate că iar le-a prins primăvara nemăritate
- the old womens alergau grăbite spre piaţă, să nu piardă oferta la ceapa verde
- femeile măritate... stau la serviciu şi visează la vacanţă
- bărbaţii tineri se uitau după fetele mari
- bărbaţii... ceilalţi se uitau după maşini
- ciorile tot croncăneau, deci pot intra din nou în bârlog.
Neverending story! What a beautiful life!
12 martie 2010
I feel good... tanananaaaa!
* Mamzel ar putea canta aşa astăzi, pentru simplul fapt că s-a reuşit (parţial) faza aia neplăcută cu oliţa. Însă acum e nedumerită: e mişto cu pampers pentru că nu are grijă ce şi cum şi unde şi aşa mai departe... dar e mai mişto fără, pentru că poate face piruetele altfel. Era tare zăpăcită şi nu are încă puterea să spună cum e mai bine: aşaaaa sau aşaaaaa!? Însă e bine!
*Eu pot cânta zilele astea aşa, fiind liberă de ieri până luni. Iuhuuuu! Am şi uitat ce fain e să stai acasă când alţii aleargă la serviciu!
* Cine vrea, să cânte alături de noi! Poate aşa vine şi primăvara, dă firul ierbii şi scăpăm de hainele astea groase!
*Eu pot cânta zilele astea aşa, fiind liberă de ieri până luni. Iuhuuuu! Am şi uitat ce fain e să stai acasă când alţii aleargă la serviciu!
* Cine vrea, să cânte alături de noi! Poate aşa vine şi primăvara, dă firul ierbii şi scăpăm de hainele astea groase!
17 februarie 2010
... (caut un titlu inspirat, încă!)
***Oare de ce mai ţin deschis un blog, dacă nu-l folosesc şi nu sunt o persoană destul de inspirată încât să şi scot ceva interesant din tastatură?! (se întreabă neuronul meu obosit a n-a oară).
Mai nou îl abuzez şi-l transform într-un spaţiu de "stocare" a pieselor care îmi plac şi pe care nu le am pe un altfel de suport.
***Despre copii nici nu ştiu ce să scriu şi de unde să continui. Sunt amândoi supercalifragelistici şi nu mai pot de dragul lor. Sufăr că George e din ce în ce mai mare şi cu preocupări de băiat independent, cu secrete, cu dileme de-ale lui. Uof, şi eu o mamă veşnic nemulţumită, nu? Oricum primesc mereu aprecieri pozitive la adresa lui şi asta e bine. Ah... şi aşteptăm vacanţa!!! Ceea ce se traduce cu "m-am cam săturat de şcoală"! Şi eu îl înţeleg: câtă vreme ştie să scrie şi să socotească... de ce trebuie să ne trezim dimineaţa şi să dăm joaca pe şcoală?!
***Tocmai mă pregătesc pentru o nouă carte "marca" Ludmila Uliţkaia: Cei dintâi şi cei de pe urmă. M-am gândit să nu abuzez de D. Lodge şi să las un strop de pauză între cărţile lui (am terminat acum Schimb de dame). Şi dacă tot e ofertă la Cărtureşti, şi dacă tot mi-a umplut angajatorul cardul, să văd cum ajung să îmi cumpăr şi Cea care alină - e absolut fantastic stilul Annei Gavalda, şi Foc în pavilionul de ceai. Mi-au spus colegele că şi E. Avery scrie într-un mare fel. Bine, mai am la rând ceva cărţi pe raft, neatinse, dar... O fi şi ăsta un pitic pe creier: să merg în mall la shopping de cărţi.
***Cam asta ar fi, în loc de o postare serioasă, cu început şi concluzii.
Mai nou îl abuzez şi-l transform într-un spaţiu de "stocare" a pieselor care îmi plac şi pe care nu le am pe un altfel de suport.
***Despre copii nici nu ştiu ce să scriu şi de unde să continui. Sunt amândoi supercalifragelistici şi nu mai pot de dragul lor. Sufăr că George e din ce în ce mai mare şi cu preocupări de băiat independent, cu secrete, cu dileme de-ale lui. Uof, şi eu o mamă veşnic nemulţumită, nu? Oricum primesc mereu aprecieri pozitive la adresa lui şi asta e bine. Ah... şi aşteptăm vacanţa!!! Ceea ce se traduce cu "m-am cam săturat de şcoală"! Şi eu îl înţeleg: câtă vreme ştie să scrie şi să socotească... de ce trebuie să ne trezim dimineaţa şi să dăm joaca pe şcoală?!
***Tocmai mă pregătesc pentru o nouă carte "marca" Ludmila Uliţkaia: Cei dintâi şi cei de pe urmă. M-am gândit să nu abuzez de D. Lodge şi să las un strop de pauză între cărţile lui (am terminat acum Schimb de dame). Şi dacă tot e ofertă la Cărtureşti, şi dacă tot mi-a umplut angajatorul cardul, să văd cum ajung să îmi cumpăr şi Cea care alină - e absolut fantastic stilul Annei Gavalda, şi Foc în pavilionul de ceai. Mi-au spus colegele că şi E. Avery scrie într-un mare fel. Bine, mai am la rând ceva cărţi pe raft, neatinse, dar... O fi şi ăsta un pitic pe creier: să merg în mall la shopping de cărţi.
***Cam asta ar fi, în loc de o postare serioasă, cu început şi concluzii.
1 noiembrie 2008
Reţetă de supravieţuire - Sweet november
Dacă vine noiembrie... la mine e cu filmele pe care le urmaresc cu o încăpăţânare de scorpion veritabil!
2 august 2008
Ora de relaxare!
Invata sa se joace... impreuna! Dar nu le prea iese, fiecare vrea acelasi lucru! Acum e faza: care pe care, care-i mai mare?
ei doi si papusa:)
Si daca suntem doar noi acasa, ne mai facem de cap!
2 aug 08 - gimnasta
ei doi si papusa:)
Si daca suntem doar noi acasa, ne mai facem de cap!
2 aug 08 - gimnasta
1 august 2008
Asară mi-am luat mărjele...
Şaa-la-la-la-la-laaaa-la-la
Ş-acum umblu fără ele...
Şaa-la-la-la-la-laaaa-la-la
... si bluza asortata, doar ca pentru ea nu am versuri!
Ş-acum umblu fără ele...
Şaa-la-la-la-la-laaaa-la-la
... si bluza asortata, doar ca pentru ea nu am versuri!
31 iulie 2008
Good news!
Habar nu am daca sa ma bucur deja, e cam prematur, stiu, dar de dimineata sunt euforica! Incep sa se clarifice unele lucruri si sa primesc semne ca multe se schimba in favoarea mea (la job ma refer, e necesara revigorarea).
Nu mai spun ca debandada din casa m-a lasat imuna, fata de alta data! In sufragerie George si-a adunat copiii de pe afara, habar nu am cati erau, ce faceau, usa era larg deschisa, du-te/vino, nu cunosc decat o parte dintre copii. Partea haioasa a fost cand toti au navalit pe jucariile mamzelinei (ea azi tocmai a primit una, prin posta, castigata la ceva concurs;)). E drept ca sunt ceva mai haioase, canta, suna, scartaie... Bine ca azi urechile nu au perceput nici un zgomot, parca eram dincolo de bloc.
Acum e liniste, mamzelina doarme, cu ursii ei, George mananca (azi l-am lasat sa incalce regulile, deci e in pat cu castronul plin de cartofi prajiti:))
Si eu... ma apuc sa caut, sa analizez, sa vad ce pot face eu cu o veste buna!
Nu mai spun ca debandada din casa m-a lasat imuna, fata de alta data! In sufragerie George si-a adunat copiii de pe afara, habar nu am cati erau, ce faceau, usa era larg deschisa, du-te/vino, nu cunosc decat o parte dintre copii. Partea haioasa a fost cand toti au navalit pe jucariile mamzelinei (ea azi tocmai a primit una, prin posta, castigata la ceva concurs;)). E drept ca sunt ceva mai haioase, canta, suna, scartaie... Bine ca azi urechile nu au perceput nici un zgomot, parca eram dincolo de bloc.
Acum e liniste, mamzelina doarme, cu ursii ei, George mananca (azi l-am lasat sa incalce regulile, deci e in pat cu castronul plin de cartofi prajiti:))
Si eu... ma apuc sa caut, sa analizez, sa vad ce pot face eu cu o veste buna!
28 iulie 2008
Doi pui in actiune
Trebuie si ceva vesti despre ei, nu?:) Le postez in imagini, sunt mai faine!
PRIVIRI
Si briosa buclucasa! - (asa verifica mamzelina ceva daca frige ori e "mâncabil")
Si omul cu Luxorul!
.JPG)
Protectia surorii mici!
.JPG)
PRIVIRI
Si briosa buclucasa! - (asa verifica mamzelina ceva daca frige ori e "mâncabil")
Si omul cu Luxorul!
.JPG)
Protectia surorii mici!
.JPG)
22 iulie 2008
Caut job cu gust bun
De vreo 10 ani ma tot gandesc in ce mod as echilibra balanta si mi-as "pozitiva" simturile cu un job part-time! Trebuie inventat postul de degustator la o fabrica de inghetata, musai... sunt perfecta pentru postul asta si mai ales, am experienta!
Clar ar creste vanzarile, li s-ar tripla profiturile... iar un om (adica eu) ar fi fericit fara cele mai mici dubii.
Si cand ma gandesc ce relatie stransa am avut cu o verisoara de a mea, care multa vreme lucra intr-un laborator de inghetata... Pacat ca nu mai lucreaza acolo, sunt cele mai dulci amintiri, cu mine culegand inghetata in pahar direct de la teava:) Vacantele mele studentesti au capatat asa savoarea unei inghetate de calitate.
Telefonul de dimineata ma anunta mereu ca e: "ziua de ciocolata", "ziua de caise", "ziua de vanilie"... facea cam 3 sortimente pe zi, insa delicioase toate!
Suna a dependenta??? Sau a disperare???
Clar ar creste vanzarile, li s-ar tripla profiturile... iar un om (adica eu) ar fi fericit fara cele mai mici dubii.
Si cand ma gandesc ce relatie stransa am avut cu o verisoara de a mea, care multa vreme lucra intr-un laborator de inghetata... Pacat ca nu mai lucreaza acolo, sunt cele mai dulci amintiri, cu mine culegand inghetata in pahar direct de la teava:) Vacantele mele studentesti au capatat asa savoarea unei inghetate de calitate.
Telefonul de dimineata ma anunta mereu ca e: "ziua de ciocolata", "ziua de caise", "ziua de vanilie"... facea cam 3 sortimente pe zi, insa delicioase toate!
Suna a dependenta??? Sau a disperare???
16 iulie 2008
System tools - disk cleanup!
E numai miercuri seara, adica mai e putin si e joi.
Uitasem cum e sa traiesti 3 zile ca 3 saptamani... de luni dimineata a inceput si habar nu am daca pot spune: gata!
In astea 3 zile a sunat telefonul meu mai mult ca in ultimele 3 luni. Reusisem totusi timp de 1 an si 3 luni sa ma detasez destul de mult de minunea asta a tehnicii moderne. Insa zilele astea am resimtit stresul dat de convorbirile dese, la toate cele 3 telefoane... Brusc am devenit colacul de salvare al unor persoane... Brusc!
Performanta a venit in timp ce am fost sunata in jumate de ora de 3 persoane... timp in care si hranesc copilul mic din dotare, sau tin in brate sa nu sara iar de pe pat.
In sfarsit, in seara asta, cand creierul meu nu mai avea mecanisme functionale si respingea orice urma de "apel" la adresa mea, Big G. a intrat in panica.
Da, da, nu suna bine, mai ales nu in favoarea mea, dar am momente in care simt ca nu mai pot functiona, am nevoie sa respir singura 5 minute. 5 minute intr-un spatiu liber pe o raza de 50 metri (sa zicem), nu vreau sa aud nimic, e un fel de defragmentare a creierului pentru a reintra in normal.
Si urmeaza dialogul (in timp ce ma incaltam):
Big G.: "acum unde pleci?"
eu: "in lumea mea, plec..."
Big G. (nedumerit): "si unde ai sa dormi? ca afara ploua..."
eu: "pe banca in parc, nu stiu... am sa vad, ma duc la un hotel, vreau sa dorm!"
Big G.: "si noua cine ne face mancare? vrei sa raman singur cu Gabi?! eu nu stiu ce trebuie sa cumpar pentru ciorba si cum se face... si nu ajung la otetul balsamic si uleiul extravergil sa pun in salata, si nici sa tai rosiile in salata nu pot" (aici m-a pufnit rasul... mda, si dragostea copiilor tot prin stomac trece).
Si eu care ii explic de atata vreme ca nu se spune ulei extravergil,ci extravirgin... Eu vorbesc, eu aud!
De fapt, am mers sa imi iau un Schweppes cu mandarine... acum doarme linistit ca are cine sa le faca salata maine si vreun muffins cu visine... la desert!
Uitasem cum e sa traiesti 3 zile ca 3 saptamani... de luni dimineata a inceput si habar nu am daca pot spune: gata!
In astea 3 zile a sunat telefonul meu mai mult ca in ultimele 3 luni. Reusisem totusi timp de 1 an si 3 luni sa ma detasez destul de mult de minunea asta a tehnicii moderne. Insa zilele astea am resimtit stresul dat de convorbirile dese, la toate cele 3 telefoane... Brusc am devenit colacul de salvare al unor persoane... Brusc!
Performanta a venit in timp ce am fost sunata in jumate de ora de 3 persoane... timp in care si hranesc copilul mic din dotare, sau tin in brate sa nu sara iar de pe pat.
In sfarsit, in seara asta, cand creierul meu nu mai avea mecanisme functionale si respingea orice urma de "apel" la adresa mea, Big G. a intrat in panica.
Da, da, nu suna bine, mai ales nu in favoarea mea, dar am momente in care simt ca nu mai pot functiona, am nevoie sa respir singura 5 minute. 5 minute intr-un spatiu liber pe o raza de 50 metri (sa zicem), nu vreau sa aud nimic, e un fel de defragmentare a creierului pentru a reintra in normal.
Si urmeaza dialogul (in timp ce ma incaltam):
Big G.: "acum unde pleci?"
eu: "in lumea mea, plec..."
Big G. (nedumerit): "si unde ai sa dormi? ca afara ploua..."
eu: "pe banca in parc, nu stiu... am sa vad, ma duc la un hotel, vreau sa dorm!"
Big G.: "si noua cine ne face mancare? vrei sa raman singur cu Gabi?! eu nu stiu ce trebuie sa cumpar pentru ciorba si cum se face... si nu ajung la otetul balsamic si uleiul extravergil sa pun in salata, si nici sa tai rosiile in salata nu pot" (aici m-a pufnit rasul... mda, si dragostea copiilor tot prin stomac trece).
Si eu care ii explic de atata vreme ca nu se spune ulei extravergil,ci extravirgin... Eu vorbesc, eu aud!
De fapt, am mers sa imi iau un Schweppes cu mandarine... acum doarme linistit ca are cine sa le faca salata maine si vreun muffins cu visine... la desert!
2 iulie 2008
Punct! Next year!
Poate sa-mi spuna cine ce pofteste despre litoralul romanesc, in faza de sevraj in care sunt, mi-l doresc ca pe nu stiu ce. Ori pentru ca am avut parte de servicii normale, civilizate... clar tot acolo as merge si nu m-as satura de mare!
Vreau sa fac plaja la debarcader...
Si sa ma tot uit la mare si s-o ascult...
Si de George care nu vroia in apa...
atat e baia pentru mine:)
Vreau sa fac plaja la debarcader...
Si sa ma tot uit la mare si s-o ascult...
Si de George care nu vroia in apa...
atat e baia pentru mine:)
30 iunie 2008
Restante... dulci!
Nu puteam sa las vremea sa treaca si sa nu adaptez canicula la ceva dulce... racoros... Si nici sa pierd trendul verii!:)
27 iunie 2008
Povestea de weekend
Habar nu aveam ca, în timp, un ambalaj foşnitor îmi va trezi atâtea amintiri şi chiar bucurie, mai ales când dau de el din întâmplare. Şi, pe ascuns, am verificat dacă mai păstrează mirosul dulce, ciocolatos al bomboanelor m&m's, cele mai supercalifragelistice bomboane din lume.
Povestea pungii datează din 1977, hehehe, când au năvălit americanii, rubedeniile bunicilor, la noi în curte. Mărturie stau pozele păstrate la cutia mai veche decat anii pe care-i port pe umăr şi cele înrămate la bunici, să se vadă domle ce neamuri deosebite avem, care locuiesc în cele cotloane de lume, tocma' în California si in Canada, fix în buricul Montrealului.
Drept e ca de vreo 20 de ani nu mai ştim nimic de ei, dar au pus picioarele americanii şi în bătătura noastră? Puus! Nu numai ruşii, care s-au cazat acolo după evacuarea bunicii şi au lăsat paragină în urmă.
Biata bunica, a primit atunci de la ei multe stofe si mătăsuri tare frumoase, să-şi coase una alta. Mi le-a păstrat până când am ajuns şi eu donşoară de liceu şi îmi cosea mama chestii faine, de le enervam pe unele profesoare care mă vedeau pe stradă:) că atunci oferta era subţire pe piaţă, la fel cum în alimentare găseai doar rafturi pline cu raci vietnamezi.
Să revin la pungă! Îmi amintesc că aveam vreo 4 ani şi am împărţit delicioasele m&m's cu mulţii mei verisori şi vecini şi neamuri care nu erau neamuri şi cu americanii ăştia. Punga am păstrat-o, era unică, ţineam la ea ca la nu ştiu ce, nu aveam jucării pe vremea aia, da' aveam pungă de la bomboane americane. În timp mi-am adunat în ea pozele mele, puţine, că aparatele foto erau rare. A făcut punga mea şi facultatea, şi tot verificam dacă mirosul superclifragelistic a revenit în ea. Neah! Naivă ca de obicei!
A rămas rătăcită printre cursuri vechi de ale mele, şi făcând ordine zilele astea în vechiul meu birou, am dat de ea. Bomboane m&m's se găsesc acum în orice butik/market/şop, nu mai tânjeşte nimeni după ele, dar nici nu au gustul ăla special de acum 30 de ani.
Normal că am declarat categoric punga din birou ca fiind cea mai dulce amintire a mea. Acum să văd cui va reveni prin testament!
Povestea pungii datează din 1977, hehehe, când au năvălit americanii, rubedeniile bunicilor, la noi în curte. Mărturie stau pozele păstrate la cutia mai veche decat anii pe care-i port pe umăr şi cele înrămate la bunici, să se vadă domle ce neamuri deosebite avem, care locuiesc în cele cotloane de lume, tocma' în California si in Canada, fix în buricul Montrealului.
Drept e ca de vreo 20 de ani nu mai ştim nimic de ei, dar au pus picioarele americanii şi în bătătura noastră? Puus! Nu numai ruşii, care s-au cazat acolo după evacuarea bunicii şi au lăsat paragină în urmă.
Biata bunica, a primit atunci de la ei multe stofe si mătăsuri tare frumoase, să-şi coase una alta. Mi le-a păstrat până când am ajuns şi eu donşoară de liceu şi îmi cosea mama chestii faine, de le enervam pe unele profesoare care mă vedeau pe stradă:) că atunci oferta era subţire pe piaţă, la fel cum în alimentare găseai doar rafturi pline cu raci vietnamezi.
Să revin la pungă! Îmi amintesc că aveam vreo 4 ani şi am împărţit delicioasele m&m's cu mulţii mei verisori şi vecini şi neamuri care nu erau neamuri şi cu americanii ăştia. Punga am păstrat-o, era unică, ţineam la ea ca la nu ştiu ce, nu aveam jucării pe vremea aia, da' aveam pungă de la bomboane americane. În timp mi-am adunat în ea pozele mele, puţine, că aparatele foto erau rare. A făcut punga mea şi facultatea, şi tot verificam dacă mirosul superclifragelistic a revenit în ea. Neah! Naivă ca de obicei!
A rămas rătăcită printre cursuri vechi de ale mele, şi făcând ordine zilele astea în vechiul meu birou, am dat de ea. Bomboane m&m's se găsesc acum în orice butik/market/şop, nu mai tânjeşte nimeni după ele, dar nici nu au gustul ăla special de acum 30 de ani.
Normal că am declarat categoric punga din birou ca fiind cea mai dulce amintire a mea. Acum să văd cui va reveni prin testament!
23 iunie 2008
Vacanta
Se anunta o vacanta plina, galagioasa mai ales... nu spun cum sunt doar dupa o saptamana de vacanta! Nici vorba sa mergem undeva vara aceasta, noooo waaaaay! Ultimul neuron trebuie sa ramana neatins, altfel isi cauta alta mama!:) Am ajuns sa visez si noaptea strigatele, tipetele, chiotele, lalaielile lor. Programul de la noi incepe pe la un 6.30 dimineata si... pana la 10 seara nu ne oprim! Facem tot ce stim, incercam si altele, poate o scoatem pe mami din casa si ramanem sefi deplini!
Noroc de somnul de frumusete al mamzelinei de la pranz, ca mai scade turatia motoarelor si respiram... seara totul se amplifica!
23 iunie - vacanta:)
23 iun 08
23 iun 08
Noroc de somnul de frumusete al mamzelinei de la pranz, ca mai scade turatia motoarelor si respiram... seara totul se amplifica!
23 iunie - vacanta:)
23 iun 08
23 iun 08
12 iunie 2008
Aberatiile de joi
Nu mai am perceptia reala a zilelor, am senzatia ca in ultimii ani timpul si-a pierdut consistenta. Naucitor de repede e luni, apoi vineri...
Maine Big G. termina grupa mare, imi amorteste mintea cand realizez ca la anul va fi scolar. Ba imi si spune zilele astea "mami, in 2009 eu merg la scoala! Stii cand e 2009? La anul!" Foarte greu accept cresterea asta a lor brusca, am senzatia ca sunt furata pe fata. Parca ieri era 11 ianuarie 2002, cand aveam dovada clara ca el, Big G. este acolo, doua liniute si un pui de om. Ieri... adica 24 de ore??? Cum se pot concentra 6 ani in 24 de ore????
Mai rau, ma indrept precum sageata albastra spre 35. Cata groaza am avut mereu de varsta asta... habar nu am de ce nu fata de 34 sau 38... Nu! 35!!!
Nu uit o faza memorata fidel, ca la scanner, in memoria mea! Era 1 noiembrie '93, ii cantam "la multi ani" unui profesor, care implinea 35 de ani! Peste 12 zile eu urma sa implinesc 20... pfuai, acum imi dau seama ce fain suna "douazeci"!:) Si omul, vizibil emotionat de lalaiala noastra, spune ca a ajuns varsta considerata de multi a maturitatii depline! Eu radeam, cum fac mereu, rad si apoi mi se intoarce! "Maaama, mai am 15 ani pana la 35" Ii simteam in secunda aia pe astia 15 un secol, nici nu ma puteam imagina cum voi arata, cum va fi viata mea. Atunci 35 mi se parea usor atasabil expresiei "ce-a fost bun s-a terminat". Habar nu am de ce, oameni in floarea varstei si eu ii vedeam terminati! Anul trecut, la intalnirea de 10 ani, omul era neschimbat, si el si restul profesorilor. Nu imi venea sa cred, ei "incremenisera" parca in timp, iar eu...
Uf, am o durere de cap, am gandit prea mult azi, clar am nevoie de o pauza! Fix cum imi spune un prieten: "take a break, girl!"
Maine Big G. termina grupa mare, imi amorteste mintea cand realizez ca la anul va fi scolar. Ba imi si spune zilele astea "mami, in 2009 eu merg la scoala! Stii cand e 2009? La anul!" Foarte greu accept cresterea asta a lor brusca, am senzatia ca sunt furata pe fata. Parca ieri era 11 ianuarie 2002, cand aveam dovada clara ca el, Big G. este acolo, doua liniute si un pui de om. Ieri... adica 24 de ore??? Cum se pot concentra 6 ani in 24 de ore????
Mai rau, ma indrept precum sageata albastra spre 35. Cata groaza am avut mereu de varsta asta... habar nu am de ce nu fata de 34 sau 38... Nu! 35!!!
Nu uit o faza memorata fidel, ca la scanner, in memoria mea! Era 1 noiembrie '93, ii cantam "la multi ani" unui profesor, care implinea 35 de ani! Peste 12 zile eu urma sa implinesc 20... pfuai, acum imi dau seama ce fain suna "douazeci"!:) Si omul, vizibil emotionat de lalaiala noastra, spune ca a ajuns varsta considerata de multi a maturitatii depline! Eu radeam, cum fac mereu, rad si apoi mi se intoarce! "Maaama, mai am 15 ani pana la 35" Ii simteam in secunda aia pe astia 15 un secol, nici nu ma puteam imagina cum voi arata, cum va fi viata mea. Atunci 35 mi se parea usor atasabil expresiei "ce-a fost bun s-a terminat". Habar nu am de ce, oameni in floarea varstei si eu ii vedeam terminati! Anul trecut, la intalnirea de 10 ani, omul era neschimbat, si el si restul profesorilor. Nu imi venea sa cred, ei "incremenisera" parca in timp, iar eu...
Uf, am o durere de cap, am gandit prea mult azi, clar am nevoie de o pauza! Fix cum imi spune un prieten: "take a break, girl!"
10 iunie 2008
Shopping... mai bine NU!!!
In seara asta, pentru INTAIA data in anul de gratie doo-mii-opt am iesit toata trupa vesela la cumparaturi, pe la Carrefour si ce mai e pe acolo, un mini-mall in care te pierzi. Cred ca e singura data cand fac greseala asta, doar pentru a evita taxiul la intoarcere. Aleg de acum shopping in doi, adica moi si primul nascut!
Am repetat in gandul meu timp de doua ore ca sigur ne pregatim pentru un remake la Bundy family, a fost o nebunie totala. Huz. are obiceiul de a merge fara sa spuna unde, era cu mamzel, eu cu frate'so si cand ma hotaram la o chestie... "intreaba marea", vorba cantecului! Primul pe lista, cadoul pentru Lori, o alta prietena de-a lui fii'miu care duminica isi serbeaza ziua. Cautat o carte frumoasa si o rochie si mai frumoasa (o luasem si altei fetite... sa fie la egalitate). Am alergat apoi cu rochiile, asta mic a ramas langa carut, si eu bantuiam cautand un sot cu tot cu copil! Dupa plansete i-am recunoscut mamzelinei trilul, asa ca i-am depistat usor!
De aici incepe circul, mamzel refuza sa stea in jeepul ei, vrea in brate DOAR la mama'sa, acum cine impinge jeepul, cine cauta restul de pe lista, cine impinge si carutul???
Si mai speram ca, la final, sa stam la un ceai, un suc, la o cafenea acolo. Vise taica, sweet dreams, bye bye, arriverderci, au revoir! Nu stiam cum sa gasim rapid masina in parcare si sa ne retragem in barlog, la o noua hibernare dupa unicul shopping in 4! Toate astea pentru ca mamzelina a dezvoltat un puternic atasament doar de mama'sa si e prea fina sa suporte balamucul de la un supermarket! Am zis-o!
Concluzia negativa??? Am ratat raionul de inghetate si deocamdata nu pot fi fidela fratiei savurand acum, cand numai tantarii si procesorul de la PC se aud, o Nirvana! Nasol, nu?:(
Am repetat in gandul meu timp de doua ore ca sigur ne pregatim pentru un remake la Bundy family, a fost o nebunie totala. Huz. are obiceiul de a merge fara sa spuna unde, era cu mamzel, eu cu frate'so si cand ma hotaram la o chestie... "intreaba marea", vorba cantecului! Primul pe lista, cadoul pentru Lori, o alta prietena de-a lui fii'miu care duminica isi serbeaza ziua. Cautat o carte frumoasa si o rochie si mai frumoasa (o luasem si altei fetite... sa fie la egalitate). Am alergat apoi cu rochiile, asta mic a ramas langa carut, si eu bantuiam cautand un sot cu tot cu copil! Dupa plansete i-am recunoscut mamzelinei trilul, asa ca i-am depistat usor!
De aici incepe circul, mamzel refuza sa stea in jeepul ei, vrea in brate DOAR la mama'sa, acum cine impinge jeepul, cine cauta restul de pe lista, cine impinge si carutul???
Si mai speram ca, la final, sa stam la un ceai, un suc, la o cafenea acolo. Vise taica, sweet dreams, bye bye, arriverderci, au revoir! Nu stiam cum sa gasim rapid masina in parcare si sa ne retragem in barlog, la o noua hibernare dupa unicul shopping in 4! Toate astea pentru ca mamzelina a dezvoltat un puternic atasament doar de mama'sa si e prea fina sa suporte balamucul de la un supermarket! Am zis-o!
Concluzia negativa??? Am ratat raionul de inghetate si deocamdata nu pot fi fidela fratiei savurand acum, cand numai tantarii si procesorul de la PC se aud, o Nirvana! Nasol, nu?:(
6 iunie 2008
Weekend?
...nu am inca, vremea e tare aiurea, asa ca stau in barlog si studiez ce face mamzel (George e la gradi, mai are o saptamana sa isi declare amorul fata de Bianca, ea din toamna va fi scolarita)!
Mamzel a trecut la descoperiri majore:
1. hartia este buna... de mestecat (brrr, oare ce e bun la ea?)
2. e obsedata de niste papuci, pe care ii taraie dupa ea de cum se trezeste si striga la ei "papu"
3. a descoperit cum sta treaba cu pixul! Daaaaa, pe bluza ei merge uns pixul asta, mare inventie domle!
4. danseaza in fata calculatorului inchis. Clar, are muzica in sange, se poate si fara!
Am primit niste dvd-uri cu pilates, incerc sa vad daca am dispozitie pentru ele, aseara nu am fost la sala, profa si colegele erau la sarbatorit si la ciocnit ultimele oua rosii pe anul asta. Deh, unii au viata sociala intensa!
Mda, si e weekend, bad bad mood! Mi s-a facut dor si de Bridget!
3 iunie 2008
Vechea mea dambla
Eram suparata rau ca azi stam in casa, sigur si maine, pen'ca mamzel e putin racita si noi nedormite asta noapte, fir'ar ea de raceala sa fie:( Daca nu batea vantul bantuiam la soare, dar asa... facem excursii prin vastele apartamente. Si daca tot am inceput sa fac teste, mai merge inca unul:)
Miki, asta e de cateva secunde si e "fidel" momentului, ieri mi-a iesit altceva, firesc:)
Miki, asta e de cateva secunde si e "fidel" momentului, ieri mi-a iesit altceva, firesc:)
 | Elena took the free ColorQuiz.com personality test! "Takes easily and quickly to anything which provide..."
|
1 iunie 2008
30 de minute din timpul meu liber!
Nu m-am lasat si, fiindu-mi dor de niste teste, m-a molipsit Rita! Cu mici greutati, pentru ca eu engleza nu am facut vreodata in scoli (am fost olimpica la rusa si fruntasa la franceza) dar ma descurc onorabil, a iesit cam 90% (dupa parerea mea) adevarat:D!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)