Ce caut eu în viaţa mea?

Mâine e sâmbătă? Mai exist? Mai exist... dar numai pot. A fost prea mult, cireaşa de pe tort servită după un an şi o lună de la reîntoarcerea mea în câmpul muncii. Totul adunat peste o sănătate varză şi oboseala cronică... Sunt la răscrucea drumului şi HABAR NU AM pe unde să o iau. Mi s-a confirmat chestia aia cu facerea de bine... Deci vorba rămâne la fel: lume multă, oameni puţini.
Problema e că plecarea mea de la job se cere a fi de urgenţă. De maximă urgenţă, într-o perioadă în care piaţa locurilor de muncă este cum e, mai ales la noi. Doar că tura aceasta voi face valuri. Ca pe stadion:) Vreau doar să-i arăt unei persoane că nu merită binele făcut de mine acum 5 ani. Dacă a ajuns direct în vârf, nu a fost meritul ei, a fost DOAR o conjunctură în care i-am acordat o mână de ajutor şi am aranjat treburile în aşa fel încât alţii să nu o încurce. Da, am avut un cuvânt hotărâtor la momentul acela şi am zis că, fiind tânără şi în căutare de job de ceva vreme... ştiam şi eu cum e. Şi am zis "ok" când şeful meu a spus că eu decid dacă pot face echipă cu ea. Cât de tâmpită am putut fi, acum realizez. De ce am acordat mereu încredere oamenilor??? Am avut un flash căutând o explicaţie a veşnicei ei lupte contra mea: ea neştiind cum e să o iei de jos şi ajungând direct sus, habar nu are cum e normal să reacţioneze, cum să relaţioneze. Merge pe principiul: "ok, am ajuns aici, e timpul ca tu să dispari. Doar EU ştiu să fac lucrurile cum trebuie."
Cred că sunt prea bulversată şi e momentul să defulez cumva: de ce atâta nesimţire pe unii? De unde atâta ură pentru nimic? Nu am nimic în plus faţă de respectiva... Aa, ba da, nişte ani şi ceva mai multă experienţă. Cu siguranţă am greşit şi eu, însă mereu am vrut ca lucrurile să meargă. Dacă m-am plâns uneori că mi-era greu, era firesc. Dar de ce să mi se dea peste nas cu chestia asta? Gratis?!
Şi sunt înfuriată rău de tot pentru că acest "carnaval" (cu spectatori - aşa era mai colorată atmosfera), a fost chiar de 1 iunie.

Seara, târziu, zăceam pe canapea cu mintea împrăştiată şi bulversată. Şi aud din dormitor o discuţie între copiii mei:
"-Gabi, ştii ce zi a fost azi?
-Nuuuuuu!
- Ziua noastră, Gabi! La mulţi ani, vino să te pup."
Mda, dacă am greşit faţă de cineva... e clar faţă de cine.

Vise!

Zile libere... Zile libere... Zile libere... Zile libere... Zile libere...

Si asa mai departe:)

Friday, the 13th

Există vineri 13! Ruleaza periodic la mine in casă, poşetă, serviciu... există şi îmi susţin descoperirea. Bine, alţii au descoperit ce e cu această fază, dar eu nu credeam. Până câââând... am fost nevoită să cred.
O listă cu "noroacele de astăzi":
1. este ziua mea liberă şi nu am somn de la ora 5:) La 7 jumate aş adormi, dar copilul trebuie să meargă la şcoală...
2. trebuia să ajung la casierie la şcoală între 12-14... am ajuns la 13, era închis, am confundat programul de ieri cu cel de azi. Cică şi luni primesc banii, dar luni nu am liber şi e tot 12-14:(
3. am plătit ÎN SFÂRŞIT impozitul (măcar atât)... când ajungem la maşină îmi dau seama că despre cel de la maşină am uitat să întreb. Altă zi liberă până spre Crăciun nu am, doar şi acolo e program de boieri: 10-14! Neuronul dă semne de iritare!
4. încerc să sun la mama, vodafonul mort, iar portocaliul nu are credit (am uitat şi de el, nu-i bai!)
5. am prins un trafic de groază prin oraş, nu am găsit nimic din ce căutam, mamzel a făcut scandal la două hipermarketuri de oboseală, motiv pentru care am abandonat şi am ajuns acasă. Mâine e sâmbătă, sigur găsim!
6. încărcătoarele de la telefoane... nu-s, dar nici nu am mai căutat, am fugit la şcoală după big. G, apoi o petrecere de copii! Le găsesc după ce gasesc pe messenger urari de la oameni... si insist in ultima reduta a mamzelinei (nu cred că am povestit cum am stat eu fără telefon o lună şi huz. fără ceas, toate erau mascate bine între ciorăpeii ei de iarnă).
7. acum stau ambele telefoane la încărcat! Ce folos, nu pot suna oamenii la aşa o oră!:(
Concluzie: nu o să îmi fac liste cu diverse de rezolvat într-o zi de vineri 13! E clar, mâine o luăm de la capăt cu unele, insistăm, poate biruim!

Breathe gentle!

Mâine va ieşi din nou la suprafaţă dependenţa mea patologică faţă de VINERI! Nu-i corect faţă de DUMINICĂ, însă cea din urmă trebuie să ştie că e în dezavantaj clar. Ok, ador şi duminica, până înspre oraaaa... două! Iar cine mă vede în acţiune vinerea, poate spune că trăiesc doar pentru ziua asta.
Un sumar rapid: a fost o săptămână cumplită, cu multe cireşe pe torturi eşuate. Multă mizerie umană, care m-a lăsat a n-a oară mască. Categoric unora le-a mers şi mai rău, dar eu mă opresc tura asta doar la mine.
Dar hei, mâine e VINERI! Deci dragii mei: inspiraţi, expiraţi, inspiraţi din nou şi... vorba cântecului: Breathe gentle!

News... Good news!

Un fel de intro:
Dimineaţa e cruntă revenirea la lumea reală. Am ajuns in faza în care nu mă trezesc cu sonerii, telefon, etc. Pur si simplu pe la ora 6 mamzel îşi face simţită prezenţa de "bună dimineaţa", apoi eu mă bucur că mai pot sta o oră lângă ea şi adorm iar, la 7 mă trezesc singură. Complicate mecanismele astea ale subconştientului! Oricum, mereu rămân încă 5 minute în pat, în care am impresia că mă odihnesc cât într-o noapte!

Cuprinsul!
Mâine e vineri! Mâine e ultima zi înainte de concediu! Doar două săptămâni, dar destul cât să mă bucur 100% de ăştia doi pitici ai mei. Nici nu mă gândeam săptămâna trecută că îmi voi lua acum concediu, dar huz. a zis că nu se mai poate, mereu are concediu când vara e sfârşită... şi a preluat "comanda"! Deci ne-am hotărât: plecăm acum, în iulie! Plecăm la mare! Am răscolit netul pentru a găsi ceva potrivit nouă, adică să fie ceva chiar pe faleză:). Dacă nu găsim, mergem unde am mai stat, în Eforie Nord adică!
Acum sper ca toate lucrurile să fie ok, noi să ajungem sănătoşi, să putem porni la drum! Că luuung e drumul de la noi pân'la mare şi mamzelina e tot mai greu de păcălit să stea în scăunelul ei. Şi sâmbătă mai mergem şi la o nuntă... chestii grele!:)

Hai că plec să citesc ceva!