Una-alta şi ceva cărţi

A trecut şi prima lună de serviciu... după reîntoarcere, desigur. Nu am impresii, doar o infecţie tâmpită de care nu scap, datorată mediului în care mă "desfăşor", o oboseală cruntă, nervi adunaţi, care vor să explodeze, dar nu le dau voie, că nu-s de capul lor... şi cam asta aşa, pe scurt.
***
Negativ început, nu? Dar nu mă las, că nu-s genul, vin rapid cu ceva care să contracareze tot ce nu-i frumos. Drept urmare, m-am avântat la cumpărat cărţi, iar noaptea, până îmi cad din mână, citesc. Ba am şi trimis comandă colegei să-mi aducă vreo două titluri de la bibliotecă. Deci până acum mi-am cumpărat şi le-am început "Memoriile" lui Valeriu Anania, iar în geantă stă, pentru momente de respiro (mai rare, dar necesare) "Scrisori Caterinei", de Charlie Shedd. E drept că tânără nu prea sunt, dar căsătorită da:) aşa că încerc să îmi limpezesc mintea cu un stil absolut aparte... chiar nu ştiu cum să descriu cartea, pur si simplu îmi place şi a picat la fix după nişte zile teribile şi încărcate de mult "praf". Ah, şi mi-am mai luat şi "Despre omul frumos" al lui Dan Puric, doar că pe asta a preluat-o huz. la citit, până termin eu ce am pe noptieră.
***
Mda, cam asta încerc să fac: mă readaptez la o viaţă ameţitoare, în care se pierde măsura timpului. Am noroc de ei, de obicei seara mă ajută să regăsec firul pierdut peste zi.
***
Şi cum e un reînceput, am schimbat şi parfumul... îmi place!

...

Holograf - Primavara incepe cu tine

Zăpăceli de joi seară

Uf, aştept ziua de vineri - ora 16 de... marţi, că luni am stat pe acasă, normal.
Mă plângeam des de neuronul meu plecat, asta e starea lui veşnică: plecat fără urmă! Zilele astea fie am uitat mobilul acasă, fie l-am luat descărcat, deci total nefolositor fără unealta de reîncărcare la mine.
Am declarat război acestui neuron trădător!
Aşaaaa, ca să scriu totuşi o poveste ar mai fi nevoie de unele ingrediente... mai ales inspiraţie. Nici asta nu există, parol!
Un lucru e clar: vreau să plec, abia aştept să ies din oraş, departe-departe. Dar fără injecţiile nenorocite după mine, doar cu mine... şi cu ei, normal. Deci mai aştept o săptămână.


Şi tot trebuie să spun: cât sunt la serviciu îmi lipsesc puii mei, da' tare de tot îmi lipsesc. Însă mă reîncarc de câte ori mazelina îmi dă un recital de bun-venit, în stilul ei original. Atâta bucurie pe ea când aude uşa, imediat îşi aduce papuceii fermecaţi şi hăinuţa să plecăm la "apii", adică la copii, după George. Desigur că avem un mic tur de clasă şi la grădiniţă, vede ce e nou, apoi la dulăpioare verifică dacă e totul în regulă... Ritualuri de iniţiere să le numim!

Şi azi iar a fost motiv de petrecere în casă, uraaaa! De fapt, luna aprilie la noi e luna cadourilor. Nu a fost party real, doar un aer de sărbătoare, căci e ziua de nume a moştenitorului maşinii. A sărbătorit în voie între colegi, iar apoi a zburat la moşie. Latifundiarul lu' mama!

Şi da, mâine e vineri şi sună tare bine!

Şi GATA!

Pour mon epoux!

Încă o aniversare... şi tot aşa! Să ne trăieşti şi să fii sănătos!

That's why we love her!

Follow you heart,
Let your love lead through the darkness,
Back to a place you once knew,
I believe, I believe, I believe
In YOU!

Follow your dreams,
Be yourself, an angel of kindness.
There's nothing that you can not do!
I believe, I believe, I believe
In YOU!

A mai trecut un an prin noi...

Continuare de AICI...
Un an frumos cu mamzelina pe post de şefă! Ea creşte şi mă minunez cum se transformă, cum vorbeşte încă pe limba ei, dar la cel mai serios mod. Mă amuză mereu cum îşi ia poşeta prima dată când trebuie să ieşim şi "acu", adică un căluţ mic şi simpatic pe care ea îl iubeşte. Îi plac caii, o văd cum reacţionează când îi vede la televizor sau în cărticelele ei. Îi plac animalele, păsările, ţopăie de bucurie când vede porumbeii. Multe, multe aş putea povesti despre ea, minunea noastră dragă!
Ah, şi ne mai certăm uneori, ştie să se încrunte, să mă înfrunte, să dea vina pe "Giogi"... e o mică şantajistă. Dar o iubim mult, fără limite!
Mănîncă singură orice, cere mereu mâncare, spre mirarea celor din jur ("adică mănâncă orice, fără mofturi?!"). E foarte populară în zonă, o cunosc toate vânzătoarele din cartier, le vizitează cu drag şi nu iese fără caramele din magazine. Asta e bucuria majoră a lui frate'su, care ştie că ea nu are încă voie să pape caramele şi aşteaptă cuminte să şi le însuşească.
Aş putea povesti într-una despre ea! Acum retrăiesc intens emoţiile de acum 2 ani, când ne despărţea doar o noapte de marea întâlnire!

"Şşşşş, dorm, visez, nu mă treziţi, mâine trebuie să fiu în formă!"

E vineri... e weekend! Oare?

Trebuia sa înceapă frumos weekend-ul ăsta... trebuia, spun! Însă tocmai ce l-am pomenit pe Murphy, care nu mă slăbeşte din ochi, în speranţa lui că primeşte ceva de la mine. Dacă aş avea cu ce să-l omenesc, aş fi încântată la culme, dar n-am! N-AM BRE, NU AUZI?!
Şi cum spuneam, luna şi soarele şi stelele (se ştiu ele care) zilele astea nu au făcut o conjunctură favorabilă rezolvării unor chestii stringente. Drept urmare suntem in data de 10 şi rezolvat NIMIC! Mâine mă pregătesc psihic pentru marea zi de duminică, apoi voi vedea luni cum vor merge toate cele. Însă, cum lunea se vine cu un oarecare "elan" pe minim la serviciu, tare mi-e teamă că oamenii de care depind unele-altele vor fi cumva low battery.
No, în altă ordine de idei: pe 23 aprilie, adică într-o frumoasă seară de joi, va concerta la noi Richard Clayderman. Aşa că m-am mobilizat (măcar asta mi-a ieşit!) să găsesc pe cineva care să vrea să mă însoţească pe stadion. Acum să caut beletele norocoase, se pare că nu e chiar simplu, dar dăm din coate să achiziţionăm. Wish me luck!

Hai să-mi trăieşti, măi blogule!

Uite cum trecu anul... şi el a început deja să gângurească, să păşească, spune "mama"... E mare, devine încet-încet independent, oare va scrie în curând singur, de capul lui? Sau mai bine îi caut şi lui bonă... da-da-da, aşa voi face!
Trimiteţi-mi CV-uri cu mesajul: "bonă blog"! Aştept cu interes!

PS - e luni, da? într-un alt context spuneam "e luni, e weekend!"... Dar acum spun ca e DOAR luni!

De weekend!

A apărut o reclamă şi mi-am reamintit o piesă. Mai degrabă mă enervez, se aude prea puţin şi e frustrant... aşa că încerc să o postez aici pour l'éternité :)


Sunt terminată de oboseală, peste alergatul la serviciu s-au suprapus şi ceva nopţi nedormite ale mamzelinei (alte măsele, fiţe, ea ştie ce nemulţumiri are). Mă gândeam că poate astăzi va dormi până la 8, dar nuuuu, la 7 a şi dat deşteptarea. Încerc să mă mobilizez, am reuşit să spăl, să ordonez dulapul, am mutat hainele de iarnă şi le-am scos la lumină pe cele de primăvară, îndată sper să şi gătesc ceva, pfuaaa, am treabă. Şi peste o săptămână (dejaaaaa???) împlineşte 2 anişori, frumoşi ca ea! Altă bătaie de cap, alte emoţii, multe emoţii de fapt.
Despre serviciu nu pot vorbi, aventură curată, râsu'/plânsu'... nu am cuvinte.
Deci ce spuneam? Quelque chose... Da, muzică şi weekend, aşa e mai sănătos!

Nu e păcăleală!

Vreau acasăăăă!