Mâine e sâmbătă? Mai exist? Mai exist... dar numai pot. A fost prea mult, cireaşa de pe tort servită după un an şi o lună de la reîntoarcerea mea în câmpul muncii. Totul adunat peste o sănătate varză şi oboseala cronică... Sunt la răscrucea drumului şi HABAR NU AM pe unde să o iau. Mi s-a confirmat chestia aia cu facerea de bine... Deci vorba rămâne la fel: lume multă, oameni puţini.
Problema e că plecarea mea de la job se cere a fi de urgenţă. De maximă urgenţă, într-o perioadă în care piaţa locurilor de muncă este cum e, mai ales la noi. Doar că tura aceasta voi face valuri. Ca pe stadion:) Vreau doar să-i arăt unei persoane că nu merită binele făcut de mine acum 5 ani. Dacă a ajuns direct în vârf, nu a fost meritul ei, a fost DOAR o conjunctură în care i-am acordat o mână de ajutor şi am aranjat treburile în aşa fel încât alţii să nu o încurce. Da, am avut un cuvânt hotărâtor la momentul acela şi am zis că, fiind tânără şi în căutare de job de ceva vreme... ştiam şi eu cum e. Şi am zis "ok" când şeful meu a spus că eu decid dacă pot face echipă cu ea. Cât de tâmpită am putut fi, acum realizez. De ce am acordat mereu încredere oamenilor??? Am avut un flash căutând o explicaţie a veşnicei ei lupte contra mea: ea neştiind cum e să o iei de jos şi ajungând direct sus, habar nu are cum e normal să reacţioneze, cum să relaţioneze. Merge pe principiul: "ok, am ajuns aici, e timpul ca tu să dispari. Doar EU ştiu să fac lucrurile cum trebuie."
Cred că sunt prea bulversată şi e momentul să defulez cumva: de ce atâta nesimţire pe unii? De unde atâta ură pentru nimic? Nu am nimic în plus faţă de respectiva... Aa, ba da, nişte ani şi ceva mai multă experienţă. Cu siguranţă am greşit şi eu, însă mereu am vrut ca lucrurile să meargă. Dacă m-am plâns uneori că mi-era greu, era firesc. Dar de ce să mi se dea peste nas cu chestia asta? Gratis?!
Şi sunt înfuriată rău de tot pentru că acest "carnaval" (cu spectatori - aşa era mai colorată atmosfera), a fost chiar de 1 iunie.
Seara, târziu, zăceam pe canapea cu mintea împrăştiată şi bulversată. Şi aud din dormitor o discuţie între copiii mei:
"-Gabi, ştii ce zi a fost azi?
-Nuuuuuu!
- Ziua noastră, Gabi! La mulţi ani, vino să te pup."
Mda, dacă am greşit faţă de cineva... e clar faţă de cine.
Se afișează postările cu eticheta nervi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nervi. Afișați toate postările
4 iunie 2010
7 noiembrie 2008
Politica şi copiii
Nu ştiu în ce măsură am sau nu am dreptate, însă, când e vorba de copiii mei, spun că ştiu cu ce se mănâncă educaţia şi creşterea lor.
Întâmplare (ca să se vadă de unde nervii mei şi pata pusă pe politiceni):
Trimit copilul în după-masa asta la magazin să cumpere ceva! La 6 ani e de încredere, cuminte, merge singur 100 de metri fără să fiu nevoită să mergem în echipă sporită. Pe strada noastră se pare că o "tanti" cu haină roşie, din trupa de campanie pesedistă împărţea material promoţional cu figura "catindatului nevaloros" care e pe listele din colegiul meu. Booon, merge cupilul, cumpără, iese şi îl agaţă tanti asta şi îi oferă un breloc cu sloganul de campanie şi cu figura lu' nenea ăsta. La 6 ani George are momente când nu e pe fază şi nici nu are cum reacţiona ca mama'sa, plus că obiectul în sine i-o fi făcut cu ochiul. Vine pâş-pâş acasă, timp în care se gândea dacă a făcut bine acceptând brelocul de la madam. Îmi povesteşte, îmi arată şi eu ies în fugă din casă să o prind la o "poveste"! Din păcate dispăruse, vroiam să i-l înapoiez, însă sigur dau eu zilele astea de cineva tot aşa, şi le dau "amintirea" înapoi.
Acum poate exagerez, însă nu pot accepta că atât de departe a ajuns porcăria asta politică, încât se oferă unui copil asemenea cadouri inscripţionate cu slogan explicit, cu poză, fără să ceară acordul părintelui. Poate sunt eu o inadaptată şi nu pot accepta încă teatrul pe care îl joacă partidele. Poate!
Însă nu credeam că la 6 ani îmi voi învăţa copilul să se apere de politicieni cu textul: "copiii nu au voie să fie băgaţi în mizeria voastră politică"! I-am explicat să refuze orice data viitoare, ORICE, iar dacă îşi doreşte lucrul repectiv, să ştie că i-l cumpăr eu!
Întâmplare (ca să se vadă de unde nervii mei şi pata pusă pe politiceni):
Trimit copilul în după-masa asta la magazin să cumpere ceva! La 6 ani e de încredere, cuminte, merge singur 100 de metri fără să fiu nevoită să mergem în echipă sporită. Pe strada noastră se pare că o "tanti" cu haină roşie, din trupa de campanie pesedistă împărţea material promoţional cu figura "catindatului nevaloros" care e pe listele din colegiul meu. Booon, merge cupilul, cumpără, iese şi îl agaţă tanti asta şi îi oferă un breloc cu sloganul de campanie şi cu figura lu' nenea ăsta. La 6 ani George are momente când nu e pe fază şi nici nu are cum reacţiona ca mama'sa, plus că obiectul în sine i-o fi făcut cu ochiul. Vine pâş-pâş acasă, timp în care se gândea dacă a făcut bine acceptând brelocul de la madam. Îmi povesteşte, îmi arată şi eu ies în fugă din casă să o prind la o "poveste"! Din păcate dispăruse, vroiam să i-l înapoiez, însă sigur dau eu zilele astea de cineva tot aşa, şi le dau "amintirea" înapoi.
Acum poate exagerez, însă nu pot accepta că atât de departe a ajuns porcăria asta politică, încât se oferă unui copil asemenea cadouri inscripţionate cu slogan explicit, cu poză, fără să ceară acordul părintelui. Poate sunt eu o inadaptată şi nu pot accepta încă teatrul pe care îl joacă partidele. Poate!
Însă nu credeam că la 6 ani îmi voi învăţa copilul să se apere de politicieni cu textul: "copiii nu au voie să fie băgaţi în mizeria voastră politică"! I-am explicat să refuze orice data viitoare, ORICE, iar dacă îşi doreşte lucrul repectiv, să ştie că i-l cumpăr eu!
4 noiembrie 2008
Marţea nu-i ca joia!
Ei da, e marţi! Nu că aş simţi ceva malefic în ziua asta, în afară de vremea întunecată şi ruginie de afară!
Însă... mă sâcâie următoarele aspecte:
* alegerile de peste ocean! A fost cât a fost funny, e important pentru omenire, dar gata nene, nu mai pot... mi s-a aplecat de la atata Obama si Mc Cain!
* e ziua Jucătorului, vroiam să-i trimit un muţunachi ceva şi un uischi, dar încă nu am văzut nicio ştire despre cum îşi petrece ziua! Să ştiu şi eu dacă apelez la Nuţi să ducă un colet sau la o firmă de curierat rapid! Luminaţi-mă, e foarte important pentru mine!
* de ce trebuie să umblu cu înscrisul copilului la şcoală înainte de vreme, să apelez la sistemul pile-relaţii, să nu pierd locul, să joc lotul câştigător la capitolul învăţătoare (nu care cumva să pice la "ailaltă" că cică e nasoală şi nu-şi face treaba). De'aia mă enervez când îi văd pe liderii ăştia de sindicat de la învăţământ cum cer şi cer, dar sistemul e în moarte clinică şi se resuscitează tot de la bugetul părinţilor: fără număr, fără număr! Cam aşa joc eu de când îl am pe G. la grădiniţă, pentru şcoală cred că trebuie să îmi refinanţez un credit!
Şi e marţi, abia 12... pfuaaaa, păi până deseară e cale lungă!
Ia luaţi de aici o cafea în spume si o turtă dulce, că altceva nu am!
PS: Cine-i explică, vă rog, mamzelinei că noaptea nu-i ca ziua!
Însă... mă sâcâie următoarele aspecte:
* alegerile de peste ocean! A fost cât a fost funny, e important pentru omenire, dar gata nene, nu mai pot... mi s-a aplecat de la atata Obama si Mc Cain!
* e ziua Jucătorului, vroiam să-i trimit un muţunachi ceva şi un uischi, dar încă nu am văzut nicio ştire despre cum îşi petrece ziua! Să ştiu şi eu dacă apelez la Nuţi să ducă un colet sau la o firmă de curierat rapid! Luminaţi-mă, e foarte important pentru mine!
* de ce trebuie să umblu cu înscrisul copilului la şcoală înainte de vreme, să apelez la sistemul pile-relaţii, să nu pierd locul, să joc lotul câştigător la capitolul învăţătoare (nu care cumva să pice la "ailaltă" că cică e nasoală şi nu-şi face treaba). De'aia mă enervez când îi văd pe liderii ăştia de sindicat de la învăţământ cum cer şi cer, dar sistemul e în moarte clinică şi se resuscitează tot de la bugetul părinţilor: fără număr, fără număr! Cam aşa joc eu de când îl am pe G. la grădiniţă, pentru şcoală cred că trebuie să îmi refinanţez un credit!
Şi e marţi, abia 12... pfuaaaa, păi până deseară e cale lungă!
Ia luaţi de aici o cafea în spume si o turtă dulce, că altceva nu am!
PS: Cine-i explică, vă rog, mamzelinei că noaptea nu-i ca ziua!
28 iulie 2008
De la capat...
Ok (sau nu e ok, de fapt!), de joi seara, de la 9 s-a intrerupt curentul, o ploaie cu grindina, o perdea de apa, o bubuiala si fulgere ingrozitoare... sincer, asistam pentru prima data in viata mea la asa ceva. O ora fara curent, am inteles asta, pentru ca era imposibil la urgia de afara sa mai mearga ceva. A venit curentul, dupa vreo ora, netul cazut. Ok, e de inteles si asta, doar nu-s nebuna sa nu pricep, urgie-urgie! Am sunat totusi la deranjamente, just in case, stiu ca vorba nu se coase la dosar! Cablul mergea oribil, afara era oribil mai departe, de spaima am stat sa "blogaresc-vorbesc" cu huz. pana pe la 1... Apoi sunetul ala de cazane pana pe la 4, am adormit, dar am visat inundatii, brrrr.
Dimineata urat, dezastru la tv, sotul super-prea-ocupat, dupa-masa printre ape pe la locuri inundate asigurate la ei. Ma suna pe la 1 sa vada de cablu, si sa-i sun... Boooon, dar netul nu-si-nu. Revin cu "deranjamentul" meu (oare astia n-au auzit inca de mine cu romtelecomul?:)) si o donsoara super-hiper-amabila, care a spus ca apelul meu este "prioritate pentru compania RDS/RCS" va pune un cod de prioritate, fiind al doilea apel, si in maaaxim cateva ore vom avea net. Omu' meu avea de lucru seara, sa trimita dosare online, ca si el e in slujba clientului, nooo!
Seara la 6 nimic, suna huz din nou, acelasi text! "Totusi, pe cand?" "Ahh, in cel mai scurt timp, va asigur ca acum se lucreaza pe id-ul dumneavoastra, bla-bla-bla! Alte sugestii, propuneri,nemultumiri, aveti?"! Si asteptaaaaam, nu lipiti si cu pancarte in fata pc-ului, nu dand slujbe pentru revigorarea serviciilor... nuuuu, relxati/nervosi!
Se face ora 23, 24 de ore de la primul "deranjament", acelasi text, un domn! Huh, discuta huz barbateste cu el, insa textele aceleasi. Si-i zice "nu am nevoie acum de un raspuns amabil, am nevoie de un serviciu pentru care v-am platit. Si un raspuns clar: CAND?" Da da, ca ei iau in avans abonamentul, ca... daca e un client nesimtit si intarzie o ora pana il plateste???! Si-i zice ironic: "sper ca pentru ziua asta nu imi veti taxa un serviciu care poate mi-a adus pagube, pt. ca nu l-am avut!"
Ieri, sambata a sunat intr-una, din 2 in 2 ore... pur si simplu, am stiut ca nu ne va auzi nimeni, ca la ei serviciul se numeste gresit "deranjamente" in loc de "povesti de adormit copiii".
Azi am cautat un prieten, de unde am avut net pana la minunea lumii RDS, si ne-a salvat cu o conexiune mai slaba, daaaar reala, pana se remediaza, ca nu ne lasam. Un alt prieten ne-a zis ca la el o banalitate s-a remediat in 3 saptamani tot la ei... Aseara duduia de serviciu a fost fortata de huz sa repete durata din contract de rezolvare a solicitarii: 48 de ore!!! Nene! Pardon, tanti, tocmai trecuse!
Si tot azi de la o cunostinta din tehnicul de la RDS, aflata in timpul liber, dar amabil, am aflat ca "deranjamentul" nostru se pare ca nu fusese transmis la echipa din zona! Bingooo! Maine huz. le face o vizita, pe multi de acolo ii stie, candva colaborau in alte servicii, oameni ok. Doar ca nu aveam numerele de telefon, ne-ar fi salvat, o banalitate cred ca e, vecinul din perete are net, n-a avut probleme zilele astea...
Si cautam alternative, probabil de la Vodafone... vedem, prospectam... daca-s fraieri unii si nu vor clienti ca noi:D!!!
Dimineata urat, dezastru la tv, sotul super-prea-ocupat, dupa-masa printre ape pe la locuri inundate asigurate la ei. Ma suna pe la 1 sa vada de cablu, si sa-i sun... Boooon, dar netul nu-si-nu. Revin cu "deranjamentul" meu (oare astia n-au auzit inca de mine cu romtelecomul?:)) si o donsoara super-hiper-amabila, care a spus ca apelul meu este "prioritate pentru compania RDS/RCS" va pune un cod de prioritate, fiind al doilea apel, si in maaaxim cateva ore vom avea net. Omu' meu avea de lucru seara, sa trimita dosare online, ca si el e in slujba clientului, nooo!
Seara la 6 nimic, suna huz din nou, acelasi text! "Totusi, pe cand?" "Ahh, in cel mai scurt timp, va asigur ca acum se lucreaza pe id-ul dumneavoastra, bla-bla-bla! Alte sugestii, propuneri,nemultumiri, aveti?"! Si asteptaaaaam, nu lipiti si cu pancarte in fata pc-ului, nu dand slujbe pentru revigorarea serviciilor... nuuuu, relxati/nervosi!
Se face ora 23, 24 de ore de la primul "deranjament", acelasi text, un domn! Huh, discuta huz barbateste cu el, insa textele aceleasi. Si-i zice "nu am nevoie acum de un raspuns amabil, am nevoie de un serviciu pentru care v-am platit. Si un raspuns clar: CAND?" Da da, ca ei iau in avans abonamentul, ca... daca e un client nesimtit si intarzie o ora pana il plateste???! Si-i zice ironic: "sper ca pentru ziua asta nu imi veti taxa un serviciu care poate mi-a adus pagube, pt. ca nu l-am avut!"
Ieri, sambata a sunat intr-una, din 2 in 2 ore... pur si simplu, am stiut ca nu ne va auzi nimeni, ca la ei serviciul se numeste gresit "deranjamente" in loc de "povesti de adormit copiii".
Azi am cautat un prieten, de unde am avut net pana la minunea lumii RDS, si ne-a salvat cu o conexiune mai slaba, daaaar reala, pana se remediaza, ca nu ne lasam. Un alt prieten ne-a zis ca la el o banalitate s-a remediat in 3 saptamani tot la ei... Aseara duduia de serviciu a fost fortata de huz sa repete durata din contract de rezolvare a solicitarii: 48 de ore!!! Nene! Pardon, tanti, tocmai trecuse!
Si tot azi de la o cunostinta din tehnicul de la RDS, aflata in timpul liber, dar amabil, am aflat ca "deranjamentul" nostru se pare ca nu fusese transmis la echipa din zona! Bingooo! Maine huz. le face o vizita, pe multi de acolo ii stie, candva colaborau in alte servicii, oameni ok. Doar ca nu aveam numerele de telefon, ne-ar fi salvat, o banalitate cred ca e, vecinul din perete are net, n-a avut probleme zilele astea...
Si cautam alternative, probabil de la Vodafone... vedem, prospectam... daca-s fraieri unii si nu vor clienti ca noi:D!!!
27 iulie 2008
Reclama - sufletul comertului! Anti-reclama - sufletul... cui?
Am lipsit, dar nu din vina mea, da?! Ci a furnizorului de net... pe care probabil il vom schimba. De 3 zile suntem pe lista de prioritati... se lucreaza... Pline de amabilitate, donshoarele de la dispecerat din 2 in 2 ore ne asigura ca in maxim cateva ore vom avea net. Acum eu ca eu, ca citesc, socializez, "ma" rad, joc... dar huz. are nevoie sa isi faca treaba.
Drept urmare il las aici, ca sa munceasca pentru sporul si prosperitatea fameliei si revin eu cand pot cu un post mai detaliat, ca asa imi place: sa scriu mult si degeaba:).
Si nu pot sa nu ma laud cu el in plina actiune, in prima zi de inundatii!
Si nu pot sa nu urlu de nervi ca la fabrica de inghetata a intrat cam tot asa apa (e undeva dupa cladirea pe unde bantuia huz.)! Sperrr ca productia de inghetata de pana acum sa ne ajunga pana la sfarsitul verii!
Miki, ce ne facem fată, daca nu se repara repede sursa???:P
Drept urmare il las aici, ca sa munceasca pentru sporul si prosperitatea fameliei si revin eu cand pot cu un post mai detaliat, ca asa imi place: sa scriu mult si degeaba:).
Si nu pot sa nu ma laud cu el in plina actiune, in prima zi de inundatii!
Si nu pot sa nu urlu de nervi ca la fabrica de inghetata a intrat cam tot asa apa (e undeva dupa cladirea pe unde bantuia huz.)! Sperrr ca productia de inghetata de pana acum sa ne ajunga pana la sfarsitul verii!
Miki, ce ne facem fată, daca nu se repara repede sursa???:P
16 iulie 2008
System tools - disk cleanup!
E numai miercuri seara, adica mai e putin si e joi.
Uitasem cum e sa traiesti 3 zile ca 3 saptamani... de luni dimineata a inceput si habar nu am daca pot spune: gata!
In astea 3 zile a sunat telefonul meu mai mult ca in ultimele 3 luni. Reusisem totusi timp de 1 an si 3 luni sa ma detasez destul de mult de minunea asta a tehnicii moderne. Insa zilele astea am resimtit stresul dat de convorbirile dese, la toate cele 3 telefoane... Brusc am devenit colacul de salvare al unor persoane... Brusc!
Performanta a venit in timp ce am fost sunata in jumate de ora de 3 persoane... timp in care si hranesc copilul mic din dotare, sau tin in brate sa nu sara iar de pe pat.
In sfarsit, in seara asta, cand creierul meu nu mai avea mecanisme functionale si respingea orice urma de "apel" la adresa mea, Big G. a intrat in panica.
Da, da, nu suna bine, mai ales nu in favoarea mea, dar am momente in care simt ca nu mai pot functiona, am nevoie sa respir singura 5 minute. 5 minute intr-un spatiu liber pe o raza de 50 metri (sa zicem), nu vreau sa aud nimic, e un fel de defragmentare a creierului pentru a reintra in normal.
Si urmeaza dialogul (in timp ce ma incaltam):
Big G.: "acum unde pleci?"
eu: "in lumea mea, plec..."
Big G. (nedumerit): "si unde ai sa dormi? ca afara ploua..."
eu: "pe banca in parc, nu stiu... am sa vad, ma duc la un hotel, vreau sa dorm!"
Big G.: "si noua cine ne face mancare? vrei sa raman singur cu Gabi?! eu nu stiu ce trebuie sa cumpar pentru ciorba si cum se face... si nu ajung la otetul balsamic si uleiul extravergil sa pun in salata, si nici sa tai rosiile in salata nu pot" (aici m-a pufnit rasul... mda, si dragostea copiilor tot prin stomac trece).
Si eu care ii explic de atata vreme ca nu se spune ulei extravergil,ci extravirgin... Eu vorbesc, eu aud!
De fapt, am mers sa imi iau un Schweppes cu mandarine... acum doarme linistit ca are cine sa le faca salata maine si vreun muffins cu visine... la desert!
Uitasem cum e sa traiesti 3 zile ca 3 saptamani... de luni dimineata a inceput si habar nu am daca pot spune: gata!
In astea 3 zile a sunat telefonul meu mai mult ca in ultimele 3 luni. Reusisem totusi timp de 1 an si 3 luni sa ma detasez destul de mult de minunea asta a tehnicii moderne. Insa zilele astea am resimtit stresul dat de convorbirile dese, la toate cele 3 telefoane... Brusc am devenit colacul de salvare al unor persoane... Brusc!
Performanta a venit in timp ce am fost sunata in jumate de ora de 3 persoane... timp in care si hranesc copilul mic din dotare, sau tin in brate sa nu sara iar de pe pat.
In sfarsit, in seara asta, cand creierul meu nu mai avea mecanisme functionale si respingea orice urma de "apel" la adresa mea, Big G. a intrat in panica.
Da, da, nu suna bine, mai ales nu in favoarea mea, dar am momente in care simt ca nu mai pot functiona, am nevoie sa respir singura 5 minute. 5 minute intr-un spatiu liber pe o raza de 50 metri (sa zicem), nu vreau sa aud nimic, e un fel de defragmentare a creierului pentru a reintra in normal.
Si urmeaza dialogul (in timp ce ma incaltam):
Big G.: "acum unde pleci?"
eu: "in lumea mea, plec..."
Big G. (nedumerit): "si unde ai sa dormi? ca afara ploua..."
eu: "pe banca in parc, nu stiu... am sa vad, ma duc la un hotel, vreau sa dorm!"
Big G.: "si noua cine ne face mancare? vrei sa raman singur cu Gabi?! eu nu stiu ce trebuie sa cumpar pentru ciorba si cum se face... si nu ajung la otetul balsamic si uleiul extravergil sa pun in salata, si nici sa tai rosiile in salata nu pot" (aici m-a pufnit rasul... mda, si dragostea copiilor tot prin stomac trece).
Si eu care ii explic de atata vreme ca nu se spune ulei extravergil,ci extravirgin... Eu vorbesc, eu aud!
De fapt, am mers sa imi iau un Schweppes cu mandarine... acum doarme linistit ca are cine sa le faca salata maine si vreun muffins cu visine... la desert!
10 iunie 2008
Shopping... mai bine NU!!!
In seara asta, pentru INTAIA data in anul de gratie doo-mii-opt am iesit toata trupa vesela la cumparaturi, pe la Carrefour si ce mai e pe acolo, un mini-mall in care te pierzi. Cred ca e singura data cand fac greseala asta, doar pentru a evita taxiul la intoarcere. Aleg de acum shopping in doi, adica moi si primul nascut!
Am repetat in gandul meu timp de doua ore ca sigur ne pregatim pentru un remake la Bundy family, a fost o nebunie totala. Huz. are obiceiul de a merge fara sa spuna unde, era cu mamzel, eu cu frate'so si cand ma hotaram la o chestie... "intreaba marea", vorba cantecului! Primul pe lista, cadoul pentru Lori, o alta prietena de-a lui fii'miu care duminica isi serbeaza ziua. Cautat o carte frumoasa si o rochie si mai frumoasa (o luasem si altei fetite... sa fie la egalitate). Am alergat apoi cu rochiile, asta mic a ramas langa carut, si eu bantuiam cautand un sot cu tot cu copil! Dupa plansete i-am recunoscut mamzelinei trilul, asa ca i-am depistat usor!
De aici incepe circul, mamzel refuza sa stea in jeepul ei, vrea in brate DOAR la mama'sa, acum cine impinge jeepul, cine cauta restul de pe lista, cine impinge si carutul???
Si mai speram ca, la final, sa stam la un ceai, un suc, la o cafenea acolo. Vise taica, sweet dreams, bye bye, arriverderci, au revoir! Nu stiam cum sa gasim rapid masina in parcare si sa ne retragem in barlog, la o noua hibernare dupa unicul shopping in 4! Toate astea pentru ca mamzelina a dezvoltat un puternic atasament doar de mama'sa si e prea fina sa suporte balamucul de la un supermarket! Am zis-o!
Concluzia negativa??? Am ratat raionul de inghetate si deocamdata nu pot fi fidela fratiei savurand acum, cand numai tantarii si procesorul de la PC se aud, o Nirvana! Nasol, nu?:(
Am repetat in gandul meu timp de doua ore ca sigur ne pregatim pentru un remake la Bundy family, a fost o nebunie totala. Huz. are obiceiul de a merge fara sa spuna unde, era cu mamzel, eu cu frate'so si cand ma hotaram la o chestie... "intreaba marea", vorba cantecului! Primul pe lista, cadoul pentru Lori, o alta prietena de-a lui fii'miu care duminica isi serbeaza ziua. Cautat o carte frumoasa si o rochie si mai frumoasa (o luasem si altei fetite... sa fie la egalitate). Am alergat apoi cu rochiile, asta mic a ramas langa carut, si eu bantuiam cautand un sot cu tot cu copil! Dupa plansete i-am recunoscut mamzelinei trilul, asa ca i-am depistat usor!
De aici incepe circul, mamzel refuza sa stea in jeepul ei, vrea in brate DOAR la mama'sa, acum cine impinge jeepul, cine cauta restul de pe lista, cine impinge si carutul???
Si mai speram ca, la final, sa stam la un ceai, un suc, la o cafenea acolo. Vise taica, sweet dreams, bye bye, arriverderci, au revoir! Nu stiam cum sa gasim rapid masina in parcare si sa ne retragem in barlog, la o noua hibernare dupa unicul shopping in 4! Toate astea pentru ca mamzelina a dezvoltat un puternic atasament doar de mama'sa si e prea fina sa suporte balamucul de la un supermarket! Am zis-o!
Concluzia negativa??? Am ratat raionul de inghetate si deocamdata nu pot fi fidela fratiei savurand acum, cand numai tantarii si procesorul de la PC se aud, o Nirvana! Nasol, nu?:(
9 iunie 2008
In loc de fotbal
Cred ca va trebui sa scap in vreun fel de nervii acestei perioade plina doar de campionatul de fotbal (oare cat tine??? sa stiu ce rezerve imi fac)!
De ieri George ma dispera, iar acum, in timpul meciului, e cel mai tare microbist, striga din timp in timp "hai Romania!" Degeaba ii explic ca nu aia ii dau de mancare. Nici pe huz. nu il lasa sa vada meciul linistit (huz. e la polul opus - microbist fidel, dar linistit).
Si am zis ca face 0-0, ma apuc de pariuri, gata! Pentru ca romanii joaca mai mult sa se apere decat sa atace (atat ma mai pricep si eu...)!
Deja mi se intareste convingerea ca e musai inca un televizor in casa, unul mic, al meu, unde sa ma uit la ce vreau eu, sa functioneze doar pentru mine!
Incep sa ma gandesc la metode de razbunare pe asemenea perioade!
Cred ca voi contracara pentru inceput cu un dans superb din "What women want"!
31 mai 2008
Functionari si portari... sau haina face pe om
Despre unele treburi mi-e greu sa si vorbesc, darmite sa le si scriu, mai ales ca nu excelez in ale beletristicii.
Acum un an, mamzel avea 1 luna si jumatate, era cald afara, o vara super-timpurie, care m-a cam lovit fix in centrul capului. Basca oboseala adunata in perioada aceea, ma faceau sa percep unele chestii ceva mai greu, dar functionam in parametri normali, dupa "carti".
Huz. s-a ocupat dupa nastere de tot ce a insemnat dosare: pentru certificat de nastere, alocatie, indemnizatie nastere, trusou bebe, toate la primarie, rezolvate foarte repede la birourile cu pricina. Intamplator cred, mai sunt angajati si profesionisti printre lichele. Nici nu credeam ca la un moment dat in demersurile astea voi da nas in nas cu Murphy (sau frate'so, ca e posibil).
Banii nu puteau fi ridicati decat de MAMA, doar de ea, ca nu cumva "hainul tata" sa se foloseasca de aia 350 RON. Am inteles motivatia lor, pentru ca mai sunt unii care au alt traseu cu banii familiei/copilului. Asa ca ma duce huz. cu copii mic si mare la primarie, sa ne imbogatim, ca asa scria pe biletul dat de ei: dupa 30 mai sa ma prezint sa ridic banii. Vrea sa parcheze, nu e loc! Ma lasa undeva, era interzis, porneste repede sa caute loc... si a cautat pana nu a gasit, de a facut 2 ture de centru ca sa ma poata si lua!
Intru voioasa in primarie, si merg la gardian/portar, ce e ala, ca nu recunosc eu costumatiile lor. Tinuta mea, una lejera: blugi si tricou, nu eram coafata/cosmetizata, nu era momentul. Caci daca stiaaaaaam... Copilul mic in brate, celalalt agatat de mine si el, intreb politicos: "care este ghiseul de unde pot ridica banii pentru trusou, blablabla" Se uita nenea la mine, ma masoara bine, se uita la copii, eu intuiesc ce urmeaza si ma inrosesc (m-au napadit nervii, tropa-tropa faceau in capul meu si in stomac). "Paaaaai, trebuia sa primiti acasa o adresa prin care sa fiti instiintata de hotararea consiliului in caz ca se aproba, conform hotararii..." si il opresc din fraza crezand ca se va sufoca. In timp ce recita chestia asta, se umfla, iar capul i se ridica in sus, de credeam ca vorbesc cu primarul "undercover". Repet: "v-am intrebat unde e ghiseul?" "bine, dar ati primti adresa?" Hai ca e buna, ce treaba are el??? Il intreb care e rolul lui acolo? "Paaai..." "Asculta (am lasat politerurile balta) eu am in-tre-bat unde e ghiseul? Sunt trei etaje cu zeci de birouri, treaba ta asta e, daca nu stii!!!" A dat doi pasi inapoi, muschii mei tipau "faith, faith!" si continui: "Doamna X este in primarie?" (era directoarea de la asistenta sociala, cea care se ocupa cu chestiile astea). "Paiiii..." "Repet, doamna X este in cladire? Sau e iesita? Nu trebuie sa stii lucrurile astea? Suna sa vezi daca e in birou si spune-i ca o cauta o persoana". A intepenit, eu era cat pe ce sa bufnesc in ras, pentru ca era hilara deja scena, si spune "omul" repede: "ghiseul 10 (fata ii era vanata, nu pot sa descriu, am imaginea asta si acum in cap) mergeti la ghiseul 10!" si pleaca brusc.
Urc, ajung acolo si ma loveste de dupa sticla un miros de salam... Mi-e rau, visez urat, ce e asta? O tanti, ma vede cu puii dupa mine si nu se sinchiseste, mai avea femeia o imbucatura si trebuia sa si stranga. Era 2 fara un sfert, programul cu publicul pana la 2, doar eu la ghiseu! Eram in grafic, dar ea insista sa impatureasca salamul in niste hartii de la imprimanta, m-a apucat o stare oribila de la mirosul ala. Dupa un timp ii spun: "acum va puteti ocupa si de mine????" Se uita sictirita la ceas si se scobea intre dinti (infiorator, si sunt indulgenta cand spun). Tot eu ii spun: "mai este pana la 2" Am enervat-o cu chestia asta! Vine, ii spun repede care e treaba, dau builetin, hartii, si astept sa ma caute pe ceva lista... In timpul asta comenteaza "la ora asta am de facut casa" Nu ma abtin: "Poftiiim??? Pai de ce lasati programul asa, scrieti alt orar pentru public. Totusi, un pic de respect pentru o persoana care are si copilul in brate nu ar strica" Imi da banii, semnez si ii urez peste umar "o zi bunaaaa!" si plec! O caut pe doamna X, aveam chef sa detaliez oficial fazele, prea erau de tot, nu o gasesc, era in sedinta cu primarul. Cand am revenit pentru dosarul final cu indemnizatia am gasit-o si i-am povestit. Eram calma, evident, insa... urma sa discute cu indivizii! I-am spus ziua si ora, pentru a sti exact persoanele!
Acum un an, mamzel avea 1 luna si jumatate, era cald afara, o vara super-timpurie, care m-a cam lovit fix in centrul capului. Basca oboseala adunata in perioada aceea, ma faceau sa percep unele chestii ceva mai greu, dar functionam in parametri normali, dupa "carti".
Huz. s-a ocupat dupa nastere de tot ce a insemnat dosare: pentru certificat de nastere, alocatie, indemnizatie nastere, trusou bebe, toate la primarie, rezolvate foarte repede la birourile cu pricina. Intamplator cred, mai sunt angajati si profesionisti printre lichele. Nici nu credeam ca la un moment dat in demersurile astea voi da nas in nas cu Murphy (sau frate'so, ca e posibil).
Banii nu puteau fi ridicati decat de MAMA, doar de ea, ca nu cumva "hainul tata" sa se foloseasca de aia 350 RON. Am inteles motivatia lor, pentru ca mai sunt unii care au alt traseu cu banii familiei/copilului. Asa ca ma duce huz. cu copii mic si mare la primarie, sa ne imbogatim, ca asa scria pe biletul dat de ei: dupa 30 mai sa ma prezint sa ridic banii. Vrea sa parcheze, nu e loc! Ma lasa undeva, era interzis, porneste repede sa caute loc... si a cautat pana nu a gasit, de a facut 2 ture de centru ca sa ma poata si lua!
Intru voioasa in primarie, si merg la gardian/portar, ce e ala, ca nu recunosc eu costumatiile lor. Tinuta mea, una lejera: blugi si tricou, nu eram coafata/cosmetizata, nu era momentul. Caci daca stiaaaaaam... Copilul mic in brate, celalalt agatat de mine si el, intreb politicos: "care este ghiseul de unde pot ridica banii pentru trusou, blablabla" Se uita nenea la mine, ma masoara bine, se uita la copii, eu intuiesc ce urmeaza si ma inrosesc (m-au napadit nervii, tropa-tropa faceau in capul meu si in stomac). "Paaaaai, trebuia sa primiti acasa o adresa prin care sa fiti instiintata de hotararea consiliului in caz ca se aproba, conform hotararii..." si il opresc din fraza crezand ca se va sufoca. In timp ce recita chestia asta, se umfla, iar capul i se ridica in sus, de credeam ca vorbesc cu primarul "undercover". Repet: "v-am intrebat unde e ghiseul?" "bine, dar ati primti adresa?" Hai ca e buna, ce treaba are el??? Il intreb care e rolul lui acolo? "Paaai..." "Asculta (am lasat politerurile balta) eu am in-tre-bat unde e ghiseul? Sunt trei etaje cu zeci de birouri, treaba ta asta e, daca nu stii!!!" A dat doi pasi inapoi, muschii mei tipau "faith, faith!" si continui: "Doamna X este in primarie?" (era directoarea de la asistenta sociala, cea care se ocupa cu chestiile astea). "Paiiii..." "Repet, doamna X este in cladire? Sau e iesita? Nu trebuie sa stii lucrurile astea? Suna sa vezi daca e in birou si spune-i ca o cauta o persoana". A intepenit, eu era cat pe ce sa bufnesc in ras, pentru ca era hilara deja scena, si spune "omul" repede: "ghiseul 10 (fata ii era vanata, nu pot sa descriu, am imaginea asta si acum in cap) mergeti la ghiseul 10!" si pleaca brusc.
Urc, ajung acolo si ma loveste de dupa sticla un miros de salam... Mi-e rau, visez urat, ce e asta? O tanti, ma vede cu puii dupa mine si nu se sinchiseste, mai avea femeia o imbucatura si trebuia sa si stranga. Era 2 fara un sfert, programul cu publicul pana la 2, doar eu la ghiseu! Eram in grafic, dar ea insista sa impatureasca salamul in niste hartii de la imprimanta, m-a apucat o stare oribila de la mirosul ala. Dupa un timp ii spun: "acum va puteti ocupa si de mine????" Se uita sictirita la ceas si se scobea intre dinti (infiorator, si sunt indulgenta cand spun). Tot eu ii spun: "mai este pana la 2" Am enervat-o cu chestia asta! Vine, ii spun repede care e treaba, dau builetin, hartii, si astept sa ma caute pe ceva lista... In timpul asta comenteaza "la ora asta am de facut casa" Nu ma abtin: "Poftiiim??? Pai de ce lasati programul asa, scrieti alt orar pentru public. Totusi, un pic de respect pentru o persoana care are si copilul in brate nu ar strica" Imi da banii, semnez si ii urez peste umar "o zi bunaaaa!" si plec! O caut pe doamna X, aveam chef sa detaliez oficial fazele, prea erau de tot, nu o gasesc, era in sedinta cu primarul. Cand am revenit pentru dosarul final cu indemnizatia am gasit-o si i-am povestit. Eram calma, evident, insa... urma sa discute cu indivizii! I-am spus ziua si ora, pentru a sti exact persoanele!
19 mai 2008
Luni???
Dimineata mi-am dat seama ca e luni.
De fapt, mi-am dat seama ca e dimineata si nu noaptea...
Ok, ok... a inceput marti 13 si habar nu am cand se mai termina... am senzatia ca am pornit o smecherie de aia pentru birou, un "perpetuum mobile" si nu se mai opreste. Cred ca as dormi in picioare daca m-ar lasa cineva... si as mai visa in culori!
Oricum, fara sa evoc toate momentele neplacute ale acestei perioade, am tras linie din nou si am decretat pentru urmasii nostri directi: gata cu prajiturile mancate in oras! GATA! Toata febra, delirul si starea de rau a Artistului m-a facut sa introduc si aceasta regula, dupa ce in ultimii 3 ani am introdus inca vreo cateva legate de chips, snacks si tot ce e fast-food.
Si lui Murphy m-am gandit sa ii ridic un monument, ceva, acolo, in fata geamului, doar sa ma ocoleasca. Si, daca unul incepe cu febra, siropuri, veghe in miez de noapte, rascolit netul pentru remedii rapide pana se face dimineata... sa nu porneasca imediat si celalalt!
Si tot invocandu-l pe Murphy, fix saptamanile astea doua prietena mea super-medic este plecata din tara. Clar, asta (Murphy, evident!) e al cincilea membru al familiei noastre, trebuie sa ii pregatesc si lui un pat, vad ca ii place la mine in casa!
Macar in toata nebunia, am profitat sambata ca era cald si soare si i-am scos in parc pe mamzelina si big brother, pentru ca febra era in pauza de masa cred, pana pe la ora 6 pm!
Era inainte de a-mi trage ochelarii de pe nas:)
.JPG)
Florile erau pentru mine cu mesajul: "spune multumesc, daca nu, alta data nu iti mai aduc":P
.JPG)
Si cum as tipa la ora asta, mi-am amintit de o piesa din liceu, pe care patinam cu mare spor si care imi placea, mai ales in perioade de alea gen "down with love":D
Ice MC - Scream
Asculta mai multe audio Muzica »
De fapt, mi-am dat seama ca e dimineata si nu noaptea...
Ok, ok... a inceput marti 13 si habar nu am cand se mai termina... am senzatia ca am pornit o smecherie de aia pentru birou, un "perpetuum mobile" si nu se mai opreste. Cred ca as dormi in picioare daca m-ar lasa cineva... si as mai visa in culori!
Oricum, fara sa evoc toate momentele neplacute ale acestei perioade, am tras linie din nou si am decretat pentru urmasii nostri directi: gata cu prajiturile mancate in oras! GATA! Toata febra, delirul si starea de rau a Artistului m-a facut sa introduc si aceasta regula, dupa ce in ultimii 3 ani am introdus inca vreo cateva legate de chips, snacks si tot ce e fast-food.
Si lui Murphy m-am gandit sa ii ridic un monument, ceva, acolo, in fata geamului, doar sa ma ocoleasca. Si, daca unul incepe cu febra, siropuri, veghe in miez de noapte, rascolit netul pentru remedii rapide pana se face dimineata... sa nu porneasca imediat si celalalt!
Si tot invocandu-l pe Murphy, fix saptamanile astea doua prietena mea super-medic este plecata din tara. Clar, asta (Murphy, evident!) e al cincilea membru al familiei noastre, trebuie sa ii pregatesc si lui un pat, vad ca ii place la mine in casa!
Macar in toata nebunia, am profitat sambata ca era cald si soare si i-am scos in parc pe mamzelina si big brother, pentru ca febra era in pauza de masa cred, pana pe la ora 6 pm!
Era inainte de a-mi trage ochelarii de pe nas:)
.JPG)
Florile erau pentru mine cu mesajul: "spune multumesc, daca nu, alta data nu iti mai aduc":P
.JPG)
Si cum as tipa la ora asta, mi-am amintit de o piesa din liceu, pe care patinam cu mare spor si care imi placea, mai ales in perioade de alea gen "down with love":D
Ice MC - Scream
Asculta mai multe audio Muzica »
12 mai 2008
Keep moving!
Ma gandeam de ceva vreme sa scriu despre aventurile mele de la sala, unde nu merg chiar de placere. As face cu totul altceva in orele alea petrecute acolo si mi-e ciuda pe oamenii care au un corp perfect fara sa treaca prin asa chinuri. Bashca dieta, tratamentul cu efecte aiurea...
Unde merg eu inca de acum 4 ani, fara cei doi legati de aparitia mamzelinei, suntem vreo 12 tipe, care deja ne cunoastem, radem, glumim, muncim... profa mi-e draga, e persoana perfecta pentru asa ceva... dar tot vreau sa fac altceva! Ei, de o luna a aparut o alta doamna (eh, m-am infiltrat in clubul asta unde eu sunt cea mai tanara, restul ajungand si la 55) care vine, toata e ca o vrabiuta, vrea miscare, vrea rezultate rapide, vrea... vrea... dar ma numara pe mine la exercitii si ea sta si ofteaza ca sunt grele. De fapt, ma enerveaza ca nu pot trisa la abdomene, si trebuie sa fac toata seria de 100 si tot asa pana la 300 pe sedinta. Pai tanti draga, nu mai bine mergi si numeri bancile in parc, si ma lasi pe mine sa-mi numar singura exercitiile?! Azi mi-am mutat cuibul langa altcineva, si tipa de langa ea era rosie:))) deci toate vor sa mai triseze cate 20 de bucati, nah:)
Unde merg eu inca de acum 4 ani, fara cei doi legati de aparitia mamzelinei, suntem vreo 12 tipe, care deja ne cunoastem, radem, glumim, muncim... profa mi-e draga, e persoana perfecta pentru asa ceva... dar tot vreau sa fac altceva! Ei, de o luna a aparut o alta doamna (eh, m-am infiltrat in clubul asta unde eu sunt cea mai tanara, restul ajungand si la 55) care vine, toata e ca o vrabiuta, vrea miscare, vrea rezultate rapide, vrea... vrea... dar ma numara pe mine la exercitii si ea sta si ofteaza ca sunt grele. De fapt, ma enerveaza ca nu pot trisa la abdomene, si trebuie sa fac toata seria de 100 si tot asa pana la 300 pe sedinta. Pai tanti draga, nu mai bine mergi si numeri bancile in parc, si ma lasi pe mine sa-mi numar singura exercitiile?! Azi mi-am mutat cuibul langa altcineva, si tipa de langa ea era rosie:))) deci toate vor sa mai triseze cate 20 de bucati, nah:)
5 mai 2008
Bucovina
Normal ca incep si eu sa "copiez" pe altii, asa ca il iau pe Lucian de model si fac o scurta "excursie virtuala" pe aici, prin Bucovina, pe post de ghid:)! Cu bune sau rele, obiectiv vorbind, este o zona unica, la fel ca fiecare de prin Romania.
Prin natura meseriei mele am facut mult teren incepand din '97, asa ca am reusit sa cunosc fiecare localitate, fiecare drum comunal, judetean, national sau european de aici, aproape ca stiam si gropile intr-o vreme, scurtaturile care ne ajutau sa nu stricam masina de la serviciu, si tot asa. Am un an si ceva de cand eu am circulat mai putin, insa sursele actuale sunt foarte sigure.
Daca toate soselele judetului ar arata ca-n palma, cred ca pentru cineva care vine din alta parte, as propune sa viziteze pe rand tot ce are judetul, si nu numai manastiri, mai sunt si altele. Posibilitatile de cazare sunt multe si pe alese, e bine de facut rezervari inainte, insa se gaseste mereu ceva si asa, ad-hoc.
Cine vine dinspre Bucuresti si intra prin localitatea Draguseni in judet, ajunge in Falticeni, pe un drum bun, intins, fara probleme. Ei, din Falticeni se poate face un ocol nu foarte mare, pana la Manastirea Probota, ctitoria lui Petru Rares, de o frumusete rara, si mai putin vizitata, pentru ca nu e chiar la indemana de ajuns, proaspat restaurata. Practic din Falticeni se cauta indicator spre orasul Dolhasca, sunt cam 16 km, drumul asa si asa, insa il repara anual. Din Dolhasca se urca 7 km spre manastire, aici e mai aiurea putin cu drumul, insa sus e ceva de vis.
Dupa reintoarcerea in Falticeni, cine nu se grabeste poate vizita Dumbrava minunata, Muzeul Ion Irimescu si Muzeul Apelor, apoi se merge drum intins spre Suceava, sunt 22 km si drumul bun. Chiar aici in oras sunt multe de vazut, este Cetatea de Scaun, un loc superb, nu departe este statuia lui Stefan cel Mare, Manastirea Sf. Ioan cel Nou, Manastirea Zamca, Muzeul de Istorie.
Din Suceava e bine de facut orice traseu prin Radauti, deoarece drumul e foarte bun, refacut in 2004 cu ocazia aniversarii a 500 de ani de la moartea lui Stefan, si se merge fara probleme. Inainte de iesirea spre Radauti, undeva la dreapta este indicator spre Manastirea Dragomirna, 11 km din Suceava, si chiar daca se face aceasta abatere din drum, se merita. Este ceva diferit fata de restul manastirilor din Bucovina, acolo mergeam in "tinerete" si pe jos, pentru ca era superb si daca nu aveam ce face intr-o zi de vara, se merita asa o iesire la pas.
Revenim la traseul initial, si se porneste spre Radauti, un oras frumos, curat, "bogat". Foarte multi oameni de aici din zona sunt plecati de ani buni prin Israel, Italia, si se vede in constructiile din preajma Radautiului (e drept ca de multe ori fara bun simt arhitectonic, insa... se construieste mult). Pana la Putna este destul de mult (de la Suceava la Putna sunt 70 km, insa zona este frumoasa. Despre Manastirea Putna nu prea pot spune ceva in plus. Acum vreo 4 ani am fost aici cu un grup de copii cu dizabilitati severe si parintii lor, iar calugarii s-au purtat nemaipomenit, de la pus la masa, la ajutorul dat sa vada manastirea, muzeul, fara sa le cerem nimic, fara explicatii din partea mea, fara sa se uite lung la ei, sa comenteze. Au incurajat parintii, de nu ne mai venea sa plecam.
De aici, e bine de pornit spre Sucevita, insa pe alt traseu, la fel de bun, prin Horodnic. Se ajunge mai intai la Marginea si aici se gaseste celebra ceramica neagra, iar la atelier este deschis pentru turisti, magazinul are preturi mult mai mici fata de ce se practica la diferite targuri. Belgienii cu care am colindat multa vreme drumurile astea, mergeau cu multe souvenirs, li se parea chilipir totul si foarte frumos.
De aici sunt vreo 5 km pana la Manastirea Sucevita , iar in sat sunt posibilitati de cazare multe, cu preturi variate, in functie de pretentii. Apoi se trece Pasul Ciumarna, sau cum se spune "pe la Palma", si se ajunge la Manastirea Moldovita.
Ei, acum incepe "distractia", pentru ca drumul devine nu foarte bun (sunt "amabila" acum), se merge spre Vama, si apoi spre Humor, doar ca de vreo doi ani drumul este plin de semafoare, utilaje, se repara, se tooot repara, foarte aglomerat, fiind drum european, plin de tiruri si masini grele... un trafic infernal, mai ales pe vreme ploioasa (cum l-am prins noi de multe ori).
La Voronet e foarte frumos, insa am senzatia in ultima vreme ca latura comerciala i-a cam "furat" din cea sacra, si nu ma simt ca in alte parti. Cred ca aici e cea mai mare invazie de turisti de la noi.
Din centrul orasului Gura Humorului, pe langa Best Western, este un drum spre Manastirea Humorului. Mie mi se parea initial ca seamana cu Voronetul, insa are multe lucruri specifice si unice. E o zona plina de pensiuni, de la 2 la 4 margarete, preturi pentru toate buzunarele.
Spre Suceava sunt 40 km, insa drumul este la fel, portiuni refacute, portiuni in refacere. In cazul in care se doreste iesirea spre Falticeni, este traseul Gura Humorului - Falticeni foarte bun.
Nu am povestit de zona Dornelor, pentru ca intr-adevar acum iti trebuie nervi tari sa ajungi acolo, desi zona este mai mult decat frumoasa. Cine vrea sa ajunga prin Dorna, in Ardeal, se merge spre Campulung Moldovenesc, apoi Pojorata, se trece Pasul Mestecanis, si se ajunge in Iacobeni. De aici, spre Maramures este traseu special prin Ciocanesti si Carlibaba, ajungandu-se la Borsa, sau cine vrea sa mearga spre Bistrita, se trece prin Vatra Dornei, apoi Poiana Stampei, Pasul Tihuta si tot inainte, pentru ca pe portiunile de sosea aflate in "resuscitare" e ceva de groaza. Anul trecut, un drum obisnuit de 3 ore din Bistrita in Suceava l-am facut in 6 ore, cu o oprire ulterioara la mecanic.
Mda, am scris mult, si ar mai fi de spus, dar cred ca e cazul sa ma opresc... momentan:)
Prin natura meseriei mele am facut mult teren incepand din '97, asa ca am reusit sa cunosc fiecare localitate, fiecare drum comunal, judetean, national sau european de aici, aproape ca stiam si gropile intr-o vreme, scurtaturile care ne ajutau sa nu stricam masina de la serviciu, si tot asa. Am un an si ceva de cand eu am circulat mai putin, insa sursele actuale sunt foarte sigure.
Daca toate soselele judetului ar arata ca-n palma, cred ca pentru cineva care vine din alta parte, as propune sa viziteze pe rand tot ce are judetul, si nu numai manastiri, mai sunt si altele. Posibilitatile de cazare sunt multe si pe alese, e bine de facut rezervari inainte, insa se gaseste mereu ceva si asa, ad-hoc.
Cine vine dinspre Bucuresti si intra prin localitatea Draguseni in judet, ajunge in Falticeni, pe un drum bun, intins, fara probleme. Ei, din Falticeni se poate face un ocol nu foarte mare, pana la Manastirea Probota, ctitoria lui Petru Rares, de o frumusete rara, si mai putin vizitata, pentru ca nu e chiar la indemana de ajuns, proaspat restaurata. Practic din Falticeni se cauta indicator spre orasul Dolhasca, sunt cam 16 km, drumul asa si asa, insa il repara anual. Din Dolhasca se urca 7 km spre manastire, aici e mai aiurea putin cu drumul, insa sus e ceva de vis.
Dupa reintoarcerea in Falticeni, cine nu se grabeste poate vizita Dumbrava minunata, Muzeul Ion Irimescu si Muzeul Apelor, apoi se merge drum intins spre Suceava, sunt 22 km si drumul bun. Chiar aici in oras sunt multe de vazut, este Cetatea de Scaun, un loc superb, nu departe este statuia lui Stefan cel Mare, Manastirea Sf. Ioan cel Nou, Manastirea Zamca, Muzeul de Istorie.
Din Suceava e bine de facut orice traseu prin Radauti, deoarece drumul e foarte bun, refacut in 2004 cu ocazia aniversarii a 500 de ani de la moartea lui Stefan, si se merge fara probleme. Inainte de iesirea spre Radauti, undeva la dreapta este indicator spre Manastirea Dragomirna, 11 km din Suceava, si chiar daca se face aceasta abatere din drum, se merita. Este ceva diferit fata de restul manastirilor din Bucovina, acolo mergeam in "tinerete" si pe jos, pentru ca era superb si daca nu aveam ce face intr-o zi de vara, se merita asa o iesire la pas.
Revenim la traseul initial, si se porneste spre Radauti, un oras frumos, curat, "bogat". Foarte multi oameni de aici din zona sunt plecati de ani buni prin Israel, Italia, si se vede in constructiile din preajma Radautiului (e drept ca de multe ori fara bun simt arhitectonic, insa... se construieste mult). Pana la Putna este destul de mult (de la Suceava la Putna sunt 70 km, insa zona este frumoasa. Despre Manastirea Putna nu prea pot spune ceva in plus. Acum vreo 4 ani am fost aici cu un grup de copii cu dizabilitati severe si parintii lor, iar calugarii s-au purtat nemaipomenit, de la pus la masa, la ajutorul dat sa vada manastirea, muzeul, fara sa le cerem nimic, fara explicatii din partea mea, fara sa se uite lung la ei, sa comenteze. Au incurajat parintii, de nu ne mai venea sa plecam.
De aici, e bine de pornit spre Sucevita, insa pe alt traseu, la fel de bun, prin Horodnic. Se ajunge mai intai la Marginea si aici se gaseste celebra ceramica neagra, iar la atelier este deschis pentru turisti, magazinul are preturi mult mai mici fata de ce se practica la diferite targuri. Belgienii cu care am colindat multa vreme drumurile astea, mergeau cu multe souvenirs, li se parea chilipir totul si foarte frumos.
De aici sunt vreo 5 km pana la Manastirea Sucevita , iar in sat sunt posibilitati de cazare multe, cu preturi variate, in functie de pretentii. Apoi se trece Pasul Ciumarna, sau cum se spune "pe la Palma", si se ajunge la Manastirea Moldovita.
Ei, acum incepe "distractia", pentru ca drumul devine nu foarte bun (sunt "amabila" acum), se merge spre Vama, si apoi spre Humor, doar ca de vreo doi ani drumul este plin de semafoare, utilaje, se repara, se tooot repara, foarte aglomerat, fiind drum european, plin de tiruri si masini grele... un trafic infernal, mai ales pe vreme ploioasa (cum l-am prins noi de multe ori).
La Voronet e foarte frumos, insa am senzatia in ultima vreme ca latura comerciala i-a cam "furat" din cea sacra, si nu ma simt ca in alte parti. Cred ca aici e cea mai mare invazie de turisti de la noi.
Din centrul orasului Gura Humorului, pe langa Best Western, este un drum spre Manastirea Humorului. Mie mi se parea initial ca seamana cu Voronetul, insa are multe lucruri specifice si unice. E o zona plina de pensiuni, de la 2 la 4 margarete, preturi pentru toate buzunarele.
Spre Suceava sunt 40 km, insa drumul este la fel, portiuni refacute, portiuni in refacere. In cazul in care se doreste iesirea spre Falticeni, este traseul Gura Humorului - Falticeni foarte bun.
Nu am povestit de zona Dornelor, pentru ca intr-adevar acum iti trebuie nervi tari sa ajungi acolo, desi zona este mai mult decat frumoasa. Cine vrea sa ajunga prin Dorna, in Ardeal, se merge spre Campulung Moldovenesc, apoi Pojorata, se trece Pasul Mestecanis, si se ajunge in Iacobeni. De aici, spre Maramures este traseu special prin Ciocanesti si Carlibaba, ajungandu-se la Borsa, sau cine vrea sa mearga spre Bistrita, se trece prin Vatra Dornei, apoi Poiana Stampei, Pasul Tihuta si tot inainte, pentru ca pe portiunile de sosea aflate in "resuscitare" e ceva de groaza. Anul trecut, un drum obisnuit de 3 ore din Bistrita in Suceava l-am facut in 6 ore, cu o oprire ulterioara la mecanic.
Mda, am scris mult, si ar mai fi de spus, dar cred ca e cazul sa ma opresc... momentan:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)