Totul, dar absolut totul porneşte de la bani. Cel puţin la noi de aici pornesc toate. Şi câtă vreme ai două liste pentru grădi/şcoală, două ture de bani lăsaţi la şcoală, două ture de fondul clasei, două ture de fondul şcolii, toate astea adăugate la rate, cheltuieli, etc. etc. Şi vezi că, după vreo câţiva ani în care măcar te-ai descurcat de la lună la lună... stai şi refaci calcule şi stabileşti de unde tai, unde amâni, unde-i musai şi unde nu... nu-ţi vine să-ţi bagi picioarele în ea guvernare care te aduce de unde ai plecat acum 15 ani???
Şi totul e suportabil până la copii! Nu am chef să tai nimic din ce li se cuvine si nişte nemernici nu vor să le dea! Adică ăia 25% înapoi, pentru că lucrez în nişte condiţii pe care madamele preşedintelui nu le-ar suporta nicio zi, o alocaţie decentă, un job alternativ, nu posturi blocate peste tot şi distrugerea sistemului privat... Nu ştiu ei ce vor, dar eu chiar vreau să trăiesc normal!
Şi am visat că am plecat din ţară... şi sper ca puii mei să plece când vor creşte! Pentru că aici, nici in alţi 20 de ani nu va fi mai bine!
14 septembrie 2010
12 septembrie 2010
De mâine...

De mâine numai sunt copii foarte mici la noi în casă, avem o micuţă "grădinăreasă", nerăbdătoare (încă!) să ajungă în grupă la copii şi jucării! Tocmai mi-a decretat că acolo NU va dormi şi probabil aici vor avea ceva mai mult de convins doamnele. În rest, mă aştept la ORICE, ni s-a acomodat neuronul încă din cei 4 ani petrecuţi de George acolo. Dar va fi bine, aşa simt eu, mai greu a fost până am găsit numele ei pe lista de la grupa mică!
De mâine vom avea şi scolar de clasa a II-a, care sperăm că va face o figură frumoasă ca şi anul trecut... cu ajutorul doamnei de la after-school, desigur! Noi vom avea datoria de a scoate lunar banii de pe card pentru amândoi şi de a merge la şedinţe... la dublu!
6 septembrie 2010
3 septembrie 2010
AMR...
AMR 3 zile pana la sarbatorirea sarbatoritului... de 8 ani!:)
AMR 10 zile pana la startul clasei cu numarul 2:)
AMR 10 zile pana la "debutul" oficial al mamzelinei in academia gradinarilor... daca va binevoi careva sa ne primeasca!:)
AMR 10 zile pana la startul clasei cu numarul 2:)
AMR 10 zile pana la "debutul" oficial al mamzelinei in academia gradinarilor... daca va binevoi careva sa ne primeasca!:)
12 august 2010
22 iulie 2010
PC - I love you!
Totul a început brusc, fulgerător: o dragoste mare şi neîmpărtăşită câţiva ani, din motive tehnice, lesne de acceptat la vremea aceea. Era un Felix... în reclame numit "the best". Acel Felix a schimbat - pentru o vreme - tot ce reprezenta cuvântul viitor în mintea unei adolescente de 16 ani. O dragoste care a crescut... şi a crescut, până a ajuns să se împlinească ceva mai târziu. Însă avea avantajul de a fi o dragoste matură, şi cine nu îşi doreşte aşa ceva pe la 20 de ani?!
Când l-am regăsit se transfomase, era un 286 părăsit, abandonat şi huiduit de oamenii răi care îl găsiseră pe mult mai tânărul 486. Şi-l trădaseră... Suflet mare, cum deja mă transformase şcoala, l-am luat în îngrijire şi ne-am trăit iubirea matură până când... Până când, într-o zi de toamnă, s-a hotărât că era prea obosit să mai fim prieteni. Ştiţi deja celebra scuză de despărţire "eşti prea bună pentru mine"?! Ei bine, aşa auzeam eu când încercam să-l repornesc. Mi-a lăsat moştenire un frate mai tânăr, un 386 simpatic, alături de care mi-am revenit din amorţirea dată de trista despărţire.
Dar vai, într-o altă zi de toamnă, oamenii răi ne-au zguduit relaţia şi ne-au despărţit brutal exact când ne mergea mai bine. Suspine, lacrimi multe, un adio spus în grabă şi o poză de despărţire păstrată la loc de suflet.
Ce a urmat!? Un strigăt de bucurie şi o nouă relaţie. Eram deja sigură că nu va fi ultima, că vor urma încă vreo câteva relaţii. Şi aşa mi-am primit şi prima "căsuţă" doar a mea... nu, nu prin program guvernamental, era doar prima căsuţă virtuală.
Şi povestea continuă şi astăzi... ca în poveste: PC - I love you!
Când l-am regăsit se transfomase, era un 286 părăsit, abandonat şi huiduit de oamenii răi care îl găsiseră pe mult mai tânărul 486. Şi-l trădaseră... Suflet mare, cum deja mă transformase şcoala, l-am luat în îngrijire şi ne-am trăit iubirea matură până când... Până când, într-o zi de toamnă, s-a hotărât că era prea obosit să mai fim prieteni. Ştiţi deja celebra scuză de despărţire "eşti prea bună pentru mine"?! Ei bine, aşa auzeam eu când încercam să-l repornesc. Mi-a lăsat moştenire un frate mai tânăr, un 386 simpatic, alături de care mi-am revenit din amorţirea dată de trista despărţire.
Dar vai, într-o altă zi de toamnă, oamenii răi ne-au zguduit relaţia şi ne-au despărţit brutal exact când ne mergea mai bine. Suspine, lacrimi multe, un adio spus în grabă şi o poză de despărţire păstrată la loc de suflet.
Ce a urmat!? Un strigăt de bucurie şi o nouă relaţie. Eram deja sigură că nu va fi ultima, că vor urma încă vreo câteva relaţii. Şi aşa mi-am primit şi prima "căsuţă" doar a mea... nu, nu prin program guvernamental, era doar prima căsuţă virtuală.
Şi povestea continuă şi astăzi... ca în poveste: PC - I love you!
2 iulie 2010
Exclusivitati
Ne-am facut hatarul de a reveni in acelasi loc, in acelasi hotel... ne era dor! Dupa un drum incredibil de bun, liber, fara peripetii ca in alti ani, am aterizat din nou "acasa". Asta a fost senzatia cand am parcat in fata hotelului si am ajuns in camera. Statiunea e la fel, putin schimbata fata de anul trecut, preturi ok... si am si bifat sezlongurile noastre, sa nu ne iesim din mana.

Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Take That - Rule The World
