PC - I love you!

Totul a început brusc, fulgerător: o dragoste mare şi neîmpărtăşită câţiva ani, din motive tehnice, lesne de acceptat la vremea aceea. Era un Felix... în reclame numit "the best". Acel Felix a schimbat - pentru o vreme - tot ce reprezenta cuvântul viitor în mintea unei adolescente de 16 ani. O dragoste care a crescut... şi a crescut, până a ajuns să se împlinească ceva mai târziu. Însă avea avantajul de a fi o dragoste matură, şi cine nu îşi doreşte aşa ceva pe la 20 de ani?!
Când l-am regăsit se transfomase, era un 286 părăsit, abandonat şi huiduit de oamenii răi care îl găsiseră pe mult mai tânărul 486. Şi-l trădaseră... Suflet mare, cum deja mă transformase şcoala, l-am luat în îngrijire şi ne-am trăit iubirea matură până când... Până când, într-o zi de toamnă, s-a hotărât că era prea obosit să mai fim prieteni. Ştiţi deja celebra scuză de despărţire "eşti prea bună pentru mine"?! Ei bine, aşa auzeam eu când încercam să-l repornesc. Mi-a lăsat moştenire un frate mai tânăr, un 386 simpatic, alături de care mi-am revenit din amorţirea dată de trista despărţire.
Dar vai, într-o altă zi de toamnă, oamenii răi ne-au zguduit relaţia şi ne-au despărţit brutal exact când ne mergea mai bine. Suspine, lacrimi multe, un adio spus în grabă şi o poză de despărţire păstrată la loc de suflet.
Ce a urmat!? Un strigăt de bucurie şi o nouă relaţie. Eram deja sigură că nu va fi ultima, că vor urma încă vreo câteva relaţii. Şi aşa mi-am primit şi prima "căsuţă" doar a mea... nu, nu prin program guvernamental, era doar prima căsuţă virtuală.
Şi povestea continuă şi astăzi... ca în poveste: PC - I love you!