Zoom

Aşa, văzut de la distanţă, totul pare bun, frumos... de vis, dovadă toate aprecierile primite zi de zi. Doar când dai zoom apar şi imperfecţiunile şi parcă te simţi stânjenit.
Am descoperit că sunt extrem de stângace cu George când vine vorba de şcoală, pur şi simplu abia aştept începerea programului after-school, pentru că eu mă simt cumva depăşită. Fizic, acasă nu prea are cum să facă teme sau să citească decât în perioada scurtă de somn a mamzelinei. Ea e la vârsta la care "ajută" la teme şi cărţi într-un mod original: rupând sau murdărind. Şi nici nu am ce să cer mai mult la 2 ani şi 5 luni.
Iar pentru el joaca e primordială, şcoala se termină când iese pe poartă.

* L-am întrebat azi dacă are ceva de pregătit pe mâine (ieri a avut o temă minusculă)... "nuuuuuu". Scapă acum 10 minute o chestie legată de o poezie din nu ştiu ce caiet... "Lasă că rezolv eu singur problema!" Pffff, sunt convinsă!
* L-am întrebat azi ce a mai lucrat la şcoală... "aaa, a venit doamna de germană şi am învăţat bună dimineaţa şi bună ziua şi ne-am întrebat între noi cum ne cheamă". În rest a spus că mai nimic. Îndrăznesc să scot caietul şi văd că au lucrat pe cel special la matematică, au colorat tot felul de chestii... şi stiloul îi face purceluşi pe caiet. Asta e nimic!

*Mâine nu îl întreb nimic!

Una-alta şi ceva cărţi

A trecut şi prima lună de serviciu... după reîntoarcere, desigur. Nu am impresii, doar o infecţie tâmpită de care nu scap, datorată mediului în care mă "desfăşor", o oboseală cruntă, nervi adunaţi, care vor să explodeze, dar nu le dau voie, că nu-s de capul lor... şi cam asta aşa, pe scurt.
***
Negativ început, nu? Dar nu mă las, că nu-s genul, vin rapid cu ceva care să contracareze tot ce nu-i frumos. Drept urmare, m-am avântat la cumpărat cărţi, iar noaptea, până îmi cad din mână, citesc. Ba am şi trimis comandă colegei să-mi aducă vreo două titluri de la bibliotecă. Deci până acum mi-am cumpărat şi le-am început "Memoriile" lui Valeriu Anania, iar în geantă stă, pentru momente de respiro (mai rare, dar necesare) "Scrisori Caterinei", de Charlie Shedd. E drept că tânără nu prea sunt, dar căsătorită da:) aşa că încerc să îmi limpezesc mintea cu un stil absolut aparte... chiar nu ştiu cum să descriu cartea, pur si simplu îmi place şi a picat la fix după nişte zile teribile şi încărcate de mult "praf". Ah, şi mi-am mai luat şi "Despre omul frumos" al lui Dan Puric, doar că pe asta a preluat-o huz. la citit, până termin eu ce am pe noptieră.
***
Mda, cam asta încerc să fac: mă readaptez la o viaţă ameţitoare, în care se pierde măsura timpului. Am noroc de ei, de obicei seara mă ajută să regăsec firul pierdut peste zi.
***
Şi cum e un reînceput, am schimbat şi parfumul... îmi place!