Dupa ani si ani... (vorba cantecului)

E greu sa reiei sirul unor idei dupa ceva vreme... Deci, da, voi mai intra si aici tocmai pentru ca, la maturitate, sa am ce le lasa mostenire copiilor, conform bancului cu bunicuta si celebra ferma Farmville!:) Nu stiu cum vor imparti blogul in doua, de pe facebook isi vor lua cum vor dori: ferme, orase, animale, masini, bile colorate, copaci si alte inventii datatoare de o patologica dependenta pentru unii. In rest, viata merge spre inainte, cu o usoaaara cotitura la dreapta, printre bancuri, poticneli, balbaiala sau accese de optimism... si tot asa, cu spor, pentru-al tarii viitor! De vreo doua saptamani, pentru partea minora a familiei, e vacanta, cu o clara urma de nostalgie data si celor adulti, adica noua, parintilor. In fiecare dimineata imi spun: poate e un banc si sunt tot eu copilul vesel, in vacanta de vara, trezit doar de soapta ferma a bunicii "Incet, ca treziti fata!" Da, da, e doar un banc, traiesc activ prezentul asta prafuit de chestii anapoda. Ma reintorc, ei au vacanta si eu m-am bucurat de o revedere de vacanta! Daca m-ar dobori talentul, as putea scrie cronica unei zile fantastice, petrecuta cu o parte dintre fostele mele colege de liceu, niste columbine fabuloase, frumoase, destepte si neschimbate! O revedere cu ras si plans printre hohote de ras, cu rememorarea unor momente dragi, din adolescenta noastra pierduta fizic, dar repede regasita de niste suflete dornice sa retraiasca anii aceia de liceu! Si ma bazez pe talentul lor, pentru a ma regasi in povestile dragi si amintirile noastre de acum peste 20 de ani. Mi-am dat seama ieri ca, pe majoritatea, nu le-am vazut din 1990, moment de cotitura in viata mea, motiv sa nu ma-ncred in anii din buletin. Nu-s ai mei, cred ca cineva mi i-a aruncat acolo, in gluma, eu ieri m-am simtit ca la 16 ani! Am zis! Intr-o zi de mai '90 - spre final de clasa a X-a:

Si in 14 iunie 1990, in ultima zi petrecuta impreuna cu colegele mele de la vechiul liceu: