27 iunie 2008

Povestea de weekend

Habar nu aveam ca, în timp, un ambalaj foşnitor îmi va trezi atâtea amintiri şi chiar bucurie, mai ales când dau de el din întâmplare. Şi, pe ascuns, am verificat dacă mai păstrează mirosul dulce, ciocolatos al bomboanelor m&m's, cele mai supercalifragelistice bomboane din lume.




Povestea pungii datează din 1977, hehehe, când au năvălit americanii, rubedeniile bunicilor, la noi în curte. Mărturie stau pozele păstrate la cutia mai veche decat anii pe care-i port pe umăr şi cele înrămate la bunici, să se vadă domle ce neamuri deosebite avem, care locuiesc în cele cotloane de lume, tocma' în California si in Canada, fix în buricul Montrealului.
Drept e ca de vreo 20 de ani nu mai ştim nimic de ei, dar au pus picioarele americanii şi în bătătura noastră? Puus! Nu numai ruşii, care s-au cazat acolo după evacuarea bunicii şi au lăsat paragină în urmă.
Biata bunica, a primit atunci de la ei multe stofe si mătăsuri tare frumoase, să-şi coase una alta. Mi le-a păstrat până când am ajuns şi eu donşoară de liceu şi îmi cosea mama chestii faine, de le enervam pe unele profesoare care mă vedeau pe stradă:) că atunci oferta era subţire pe piaţă, la fel cum în alimentare găseai doar rafturi pline cu raci vietnamezi.
Să revin la pungă! Îmi amintesc că aveam vreo 4 ani şi am împărţit delicioasele m&m's cu mulţii mei verisori şi vecini şi neamuri care nu erau neamuri şi cu americanii ăştia. Punga am păstrat-o, era unică, ţineam la ea ca la nu ştiu ce, nu aveam jucării pe vremea aia, da' aveam pungă de la bomboane americane. În timp mi-am adunat în ea pozele mele, puţine, că aparatele foto erau rare. A făcut punga mea şi facultatea, şi tot verificam dacă mirosul superclifragelistic a revenit în ea. Neah! Naivă ca de obicei!
A rămas rătăcită printre cursuri vechi de ale mele, şi făcând ordine zilele astea în vechiul meu birou, am dat de ea. Bomboane m&m's se găsesc acum în orice butik/market/şop, nu mai tânjeşte nimeni după ele, dar nici nu au gustul ăla special de acum 30 de ani.
Normal că am declarat categoric punga din birou ca fiind cea mai dulce amintire a mea. Acum să văd cui va reveni prin testament!Photobucket

7 comentarii:

Lucian spunea...

:)) nu vreau sa fac vreo aluzie, dar eu nu eram nici proiect in '77 :). eu mai dau din cand in cand de "surprize" din gume turcesti aparute dupa revolutie. n-aveau nici un gust dar faceam schimb cu ceilalti copii cu abtibildurile alea :)

Elena spunea...

Vezi, de aia n-ai vazut americanii:)))

miki spunea...

oooooooooooooooo.... how sweeettt!!! :) nu intelegeam eu ce e cu punga aia din avatar, credeam ca e o continuare la cutia de nirvana din avatar :))

Elena spunea...

am cam inversat din greseala avatarele, inca nu dadusem peste fosnitoare in birou:))) dar nu e termen de comparatie, trust me, nici m&m's-urile astea de acum n-au acelasi gust:( poate doar alea de la mama lor din americi:P Ooof, ce ma bantuie trecutul:))))!

miki spunea...

las', ca nici tu nu mai ai chiar 4 ani si ai mai si mancat niste nirvana la viata ta. deci ti-ai mai educat putin gusturile

Elena spunea...

Auzi, mai ceva ca nirvana este alta inghetata:)) n-am spus pana acum, ca apoi tre' sa fac colete cred:))) Cand cumpar prima galeata din sezonul asta, cu biscuitii asortati, povestesc de ea:)) Reteta americana, lapte de lapte, fara nebuneli-chimicale, cam departe magazinul, ferma lor de mine dar musai sa ii vizitez repede:)

Rita spunea...

Pfff, pai eu am aruncat la mutare si ce am strans de 2 ani de zile, si voi veniti cu de-astea la mine ?! Cum a rezistat atata Elena ?
Foarte faina povestea :) mniam-mniam !

Take That - Rule The World