Pe munti! Sau Maramures 2

Telescaunul era la distanta mica de noi, asa ca zilnic ii vedeam pe turisti cum se plimba, pozeaza, filmeaza, chiuie, striga... Intial am zis ca nu urc pe munte (asta e din categoria "eu si fobiile mele"), insa doua zile tatal copiilor mei a lucrat la psihicul meu cu textele clasice: "toata lumea urca...", "e sigur, de ce sa-ti fie teama?", etc. Acum de mine ca de mine, dar mamzelina cum va sta??? Ea cum se agita, ce ma fac in aer daca o apuca fiţele de domnisoara?!
Vineri am zis gata la alte calatorii, mergem pe munte, mancam la pranz si ne odihnim, ne plimbam prin jur si cam atat! Asa ca dimineata, imediat dupa micul dejun ne-am dus (eu mai mult fortat) la telescaun:) Trebuiau sa se adune minim 10 persoane pentru a porni o "cursa", eram doar vreo 6, asa ca am stat si am studiat afisele de acolo. Cred ca de 50 de ori am spus "nu urc!" si ma uitam in zare pana unde se mergea. Mamzelina dadea semne de oboseala, asa ca erau sanse sa adoarma pana sus, deci am prins o bruma de curaj si m-am imbarcat in utilaj. Timp de aproape 15 minute imi treceau tot felul de ganduri prin minte, m-am uitat putin la peisaj (acum recunosc ca era fabulos vazut totul de acolo), iar pana in final Gabi adormise la mine in brate.



La debarcare era sa esuez din cauza mea, drept urmare 10 minute am tremurat dupa, nu reuseam sa imi revin. Era cald, insa cum eu nu puteam merge cu Gabi dormind in brate pana la cascada (jumatate de ora de trecut pe poteci abrupte de munte), m-am reintors dupa putin timp. Insa nu am ratat poza de album facuta de alti turisti draguti:



"Baietii veseli" au plecat, spre bucuria lui George care a experimentat prima drumetie din viata lui, iar "fetele" au coborat - parca teama nu mai era asa intensa, asa ca am putut admira in voie peisajul.





Si Cascada Cailor! Eu am vazut-o acum vreo 22 de ani, intr-o excursie:



Cum turistul ramane turist, am facut sute de poze, am ales, am cules, si le-am postat in album aici. Si acum as pleca iar... dar planurile ne sunt date peste cap: vine ziua lui George si partea nefericita, trebuie sa ne "distram" si prin spital cu el putin:(

Prin Maramures (1)

Mare parte din hotararea de a pleca in Maramures s-a bazat pe impresia pe care ne-am facut-o in primavara urmarind postarea lui Lucian ("mulţumăsc Lucian!")!
Acum nu stiu daca se pot incadra la categoria concediu cele 4 zile petrecute de noi prin Maramures, pentru ca prezenta copiilor ne-a dat cam tot planul initial peste cap, si ne-am adaptat la programul lor. Plus drumul destul de aiurea, am ajuns sa apreciez soselele din judetul nostru. Pasul Prislop cel putin e foarte prost intretinut, si in general in judetul Maramures nu am gasit sosele adaptate la un trafic atat de solicitat.
Initial am cautat pensiuni de 3-4 margarete pe net, in Borsa, insa unde am sunat aveau organizate toata saptamana nunti. Am mers pur si simplu fara sa mai facem rezervari, stiind ca oricum ceva pe placul nostru vom gasi, plus ca sunt si ceva hoteluri in zona.
Am gasit, chiar langa partia de schi, la o pensiune de 3 margarete, Focus, o camera draguta, a incaput si patutul mamzelinei (piesa de rezistenta a calatoriei), aveam si terasa mare, vedere la munti... aer curat, o cireada de vaci isi facea zilnic prezenta langa pensiune la ora de masa...







Dragut, curat, liniste... asta am cautat! Mancarea buna la ei, servire rapida, ne-au facut mofturile si cu piticii pretentiosi la una-alta.
Asta vedeam noi de pe balcon cum deschideam ochii:





Am stabilit sa ramanem acolo 3 nopti, si sa ne facem plimbarile ziua, iar seara sa revenim doar la cina si somn. O singura zi am putut pleca, a fost destul de obositor pentru George si Gabi, si chiar daca pe masina mai prindeau un pui de somn, mamzelina devine destul de "irascibila" cand deja e prea mult.
Joi am plecat spre Sighet, prin Viseu, Rona si am remarcat pe drum numarul enorm de constructii facute in marea majoritate fara un bun gust elementar, un trafic ingreunat de numarul mare de masini Made in Italy, Greece, UK, etc., cu legi proprii de circulatie... ne-a salvat Sighetul Marmatiei! Mi-a placut mult orasul, foarte mult - ingrijit, pare bine administrat, am gasit parcare fara probleme, plus ca am mancat unde ne-a recomandat Dan, la Casa Iurca, am fost mai mult decat multumiti, mai ales personajul din poza care a discutat intens cu toti ospatarii de acolo!



Am vizitat Memorialul (il voi revizita sigur, sper mai pe indelete), am avut un sentiment greu, nu am putut intra in celule, mi-am dat seama ca nici macar nu pot intui cat chin, suferinta au fost acolo...



Pentru ca era tarziu, am plecat direct la Manastirea Barsana, nu am mai trecut si pe la cimitirul vesel din Sapanta, e bifat in agenda pentru o "data viitoare"!
Parca pe traseul asta Maramuresul s-a pastrat asa cum e el, total diferit de zona Borsa - Viseu, unde "modernizarea" facuta de cei plecati la munca in strainatate e facuta haotic, fara nici o logica. Am vazut in sfarsit portile maramuresene:



Manastirea Barsana e chiar un loc deosebit, atata frumusete adunata acolo, pe munte, intr-un loc atat de special... chiar nu am cuvinte sa mesteresc o poveste despre ce am vazut (sper sa va incante pozele postate aici):



Si morosenii mei:)





Se pare ca am scris cam mult pentru o singura postare, asa ca pozele de pe munte si de la Cascada Cailor in urmatorul val!:)

Let's go!

Gata, plecam!
Maine dimineata adica, si deja pentru 3-4 zile cat ne-am propus sa bantuim prin Maramures, am scos iar dulapul de haine, plus patutul mamzelinei: "dar daca va fi rece... dar daca va..." Trebuie sa ma vaccinez si sa ma rezum la strictul necesar ca intre oameni vom merge, nu pe insule pustii!
Sper sa gasim cazare de care ne dorim, azi am sunat la unele pensiuni si... "avem nunti, nu sunt locuri"! Nunta miercuri???? "Pai au venit din Italia si Irlanda si..."
Deci un strop de bafta tot avem nevoie, poate macar la hoteluri 'om gasi un pat pentru odihna noastra!

Yesterday, all my troubles seemed so far away

Ne-am vazut cu Miki si Dan, si am colindat pe la manastiri (Rita, aveai loc in masina la noi berechet)! Poze am selectat mai multe - pentru cine vrea in Bucovina si cu privirea doar - si le-am plasat la loc de suflet aici!

Ei sunt, ne urmaresc:)



Mamzelina cu prietena ei de suflet - o sticla de Lipton:



Am ajuns la Moldovita!













De sus, de la Palma!



Pasul Ciumarna - sau Palma:



Manastirea Sucevita:

De ce ma plictisesc?

Din greseala am vazut ca azi e 23 august, ok... n-am chef de nimic, chiar daca sambata e zi de gatit, curatenie, de astea gospodaresti. Am butonat teveul, nimic prea interesant, un baserix vizitand nu stiu ce fregata, apoi pe ceva canal niste discutii despre vechiul 23 august.
Brrr, sper sa nu tanjeasca nimeni dupa marile mascarado-defilari! Imi amintesc cu groaza cum ne era distrusa vacanta mare fix in miezul ei, de pe 1 august incepeau profii sa ne racoleze (la propriu) de pe la blocurile noastre si locurile de joaca, sa noteze ca ne-au avertizat, ca suntem convocati la pregatiri, sa ne ameninte cu nota la purtare daca... si uite asa 3 saptamani din vacanta erau ratate. Singura distractie, ne intalneam si ne hilizeam si mai spuneam bancuri. In rest, pe o caldura infernala, rupti de foame si sete, se urla la noi ca nu suntem in stare sa stam umar la umar, sa suflam ceafa aluia din fata, ca nu suntem gratioase, etc.
Cam pe 20 august ne dadeau costumele, niste penibilitati! Cel putin in liceu, cand aveam pretentii de domnisoare, si eram niste generatii de fete destul de pudice, care roseau la fiecare privire sau gluma mai deocheata, ne faceam de toata jena cu niste costume de gimnastica ultra-mega-transparente, cu firele trase, spre deliciul baietilor care aveau pantaloni scurti si tricouri, adica... boiereala nene!
Ultimele repetitii generale le faceam in costume, ca nu era "distractia" maxima doar cu defilarea finala!
Si... dupa atatea zile de repetitii si exercitii cu panglici sau cercuri, la marea defilare era o abrambureala de nedescris, incat nu mai vedea nimeni daca se greseste sau nu. Deci 3 saptamani pierdute degeaba, pentru orgoliul cui?! Nici nu stiam, si nici acum nu stiu, cine statea acolo sa ne priveasca. Poate doar aia (daca mai traiesc) isi amintesc nostalgici de zilele acelea, eu stiu ca vroiam doar sa ajung repede intr-o scara de bloc, unde ne pazeam una pe alta sa ne schimbam de penibilitatile alea de haine si sa fugim sa ne luam inghetata si cate un cico!

Oldies...

Baccara - Darling


Si cu dor de plecare spre oriunde...



Desireless - Voyage Voyage

La Vorona

Asa cum foarte multi oameni importanti pentru romani s-au tras de prin zona Botosaniului, nu se putea ca eu sa ratez inrudirea cu acest judet - cum altfel, decat prin casatoria mea cu un barbat din aceasta zona. De Vorona am auzit in treacat pana la 28 de ani, stiam ca aici e o manastire frumoasa si... cam atat! Insa de vreo 7 ani stiu destul de mult, in virtutea faptului ca vizitam destul de des rudele lui huz. de acolo!
Asta e explicatia pozelor de la Manastirea Vorona, unde am fost din nou duminica(un loc in care, din cate stim, si Iliescu il are in lista de preferinte din zona).
Pentru ca am pozat mult, mai ceva ca turistul, ca aveam memorie pe card din belsug, am postat majoritatea pozelor AICI!