Functionari si portari... sau haina face pe om

Despre unele treburi mi-e greu sa si vorbesc, darmite sa le si scriu, mai ales ca nu excelez in ale beletristicii.
Acum un an, mamzel avea 1 luna si jumatate, era cald afara, o vara super-timpurie, care m-a cam lovit fix in centrul capului. Basca oboseala adunata in perioada aceea, ma faceau sa percep unele chestii ceva mai greu, dar functionam in parametri normali, dupa "carti".
Huz. s-a ocupat dupa nastere de tot ce a insemnat dosare: pentru certificat de nastere, alocatie, indemnizatie nastere, trusou bebe, toate la primarie, rezolvate foarte repede la birourile cu pricina. Intamplator cred, mai sunt angajati si profesionisti printre lichele. Nici nu credeam ca la un moment dat in demersurile astea voi da nas in nas cu Murphy (sau frate'so, ca e posibil).
Banii nu puteau fi ridicati decat de MAMA, doar de ea, ca nu cumva "hainul tata" sa se foloseasca de aia 350 RON. Am inteles motivatia lor, pentru ca mai sunt unii care au alt traseu cu banii familiei/copilului. Asa ca ma duce huz. cu copii mic si mare la primarie, sa ne imbogatim, ca asa scria pe biletul dat de ei: dupa 30 mai sa ma prezint sa ridic banii. Vrea sa parcheze, nu e loc! Ma lasa undeva, era interzis, porneste repede sa caute loc... si a cautat pana nu a gasit, de a facut 2 ture de centru ca sa ma poata si lua!
Intru voioasa in primarie, si merg la gardian/portar, ce e ala, ca nu recunosc eu costumatiile lor. Tinuta mea, una lejera: blugi si tricou, nu eram coafata/cosmetizata, nu era momentul. Caci daca stiaaaaaam... Copilul mic in brate, celalalt agatat de mine si el, intreb politicos: "care este ghiseul de unde pot ridica banii pentru trusou, blablabla" Se uita nenea la mine, ma masoara bine, se uita la copii, eu intuiesc ce urmeaza si ma inrosesc (m-au napadit nervii, tropa-tropa faceau in capul meu si in stomac). "Paaaaai, trebuia sa primiti acasa o adresa prin care sa fiti instiintata de hotararea consiliului in caz ca se aproba, conform hotararii..." si il opresc din fraza crezand ca se va sufoca. In timp ce recita chestia asta, se umfla, iar capul i se ridica in sus, de credeam ca vorbesc cu primarul "undercover". Repet: "v-am intrebat unde e ghiseul?" "bine, dar ati primti adresa?" Hai ca e buna, ce treaba are el??? Il intreb care e rolul lui acolo? "Paaai..." "Asculta (am lasat politerurile balta) eu am in-tre-bat unde e ghiseul? Sunt trei etaje cu zeci de birouri, treaba ta asta e, daca nu stii!!!" A dat doi pasi inapoi, muschii mei tipau "faith, faith!" si continui: "Doamna X este in primarie?" (era directoarea de la asistenta sociala, cea care se ocupa cu chestiile astea). "Paiiii..." "Repet, doamna X este in cladire? Sau e iesita? Nu trebuie sa stii lucrurile astea? Suna sa vezi daca e in birou si spune-i ca o cauta o persoana". A intepenit, eu era cat pe ce sa bufnesc in ras, pentru ca era hilara deja scena, si spune "omul" repede: "ghiseul 10 (fata ii era vanata, nu pot sa descriu, am imaginea asta si acum in cap) mergeti la ghiseul 10!" si pleaca brusc.
Urc, ajung acolo si ma loveste de dupa sticla un miros de salam... Mi-e rau, visez urat, ce e asta? O tanti, ma vede cu puii dupa mine si nu se sinchiseste, mai avea femeia o imbucatura si trebuia sa si stranga. Era 2 fara un sfert, programul cu publicul pana la 2, doar eu la ghiseu! Eram in grafic, dar ea insista sa impatureasca salamul in niste hartii de la imprimanta, m-a apucat o stare oribila de la mirosul ala. Dupa un timp ii spun: "acum va puteti ocupa si de mine????" Se uita sictirita la ceas si se scobea intre dinti (infiorator, si sunt indulgenta cand spun). Tot eu ii spun: "mai este pana la 2" Am enervat-o cu chestia asta! Vine, ii spun repede care e treaba, dau builetin, hartii, si astept sa ma caute pe ceva lista... In timpul asta comenteaza "la ora asta am de facut casa" Nu ma abtin: "Poftiiim??? Pai de ce lasati programul asa, scrieti alt orar pentru public. Totusi, un pic de respect pentru o persoana care are si copilul in brate nu ar strica" Imi da banii, semnez si ii urez peste umar "o zi bunaaaa!" si plec! O caut pe doamna X, aveam chef sa detaliez oficial fazele, prea erau de tot, nu o gasesc, era in sedinta cu primarul. Cand am revenit pentru dosarul final cu indemnizatia am gasit-o si i-am povestit. Eram calma, evident, insa... urma sa discute cu indivizii! I-am spus ziua si ora, pentru a sti exact persoanele!

Cica vine ziua copilului! Pe bune?

Eu cred ca sunt o specie mai rara, nu le am cu ziua mamei, ziua copilului, ziua... tatalui (ca si asta e), poate o fi si ziua bunicilor - pe asta as tine-o, clar! Nici nu realizam ca se apropie 1 iunie, noroc de musiu care a avut azi ceva concurs la gradi si am mers sa pozez actiunea si sa il vad cum se mai manifesta printre colegi!
Comic, nostim, haios si alte sinonime!
Fain e sa fii copil, pe bune, aveau toti un "je m'en fiche" si o relaxare in ei... Niste generatii de copii total dezinhibati si fara stres! Pacat ca nu am filmat concursul de povestit dupa imagini sau "adevarat/fals", am ras cu lacrimi! Insa "broscutele" (grupa lui fii'miu de concurs) erau tare calmi, nu se certau, fiecare era cu gandul hai-hui, noroc de cele doua fetite care au dus greul:P din simpatie maxima pentru "Georrrge" - cum ii spun!



Si am descoperit (ce mama aiurita sunt) ca stie copilul meu adunarea cu 1 si 2!:) Ce mandra m-am simtit, oare cu cine seamana?!:P

De bifat in viata asta...

De cand mi-a povestit Esme, prietena mea despre atmosfera traita de ea la un concert al lui Andre Rieu... staaaaau si visez ca poate ajunge omu' asta si pe la noi prin Romanica.

DJ-ul si mamzelina

Chestii-trestii la miezul noptii

Vad ca lumea de pe bloguri e amortita, normal - e dupa duminica, nici iarba nu creste, nici musca nu zboara!
Nu ma ocup cu dezmortirea, doar ce am reusit sa imi dau un zbranci si sa ajung la sala, sa lucrez pana la epuizare, si sa revin rapid in sanul familiei unde... surpiza: Artistul iar avea febra!
Cauze ar fi, insa nu stiu ce si cum e sigur, mai "videm" in noaptea asta, si daca va fi la fel, maine iar ne dam intalnire cu sistemul sanitar roman, proaspat si infloritor!
Si am o febra muscularaaaaa, iar aspirina am uitat sa imi cumpar!

Si tocmai ce au inceput astia sa asfalteze cartierul nost', ca de la alegerile trecute cam era cazul sa improspateze asfaltul.

Si a venit si primarul si nenea Flutur aici la mine pe colt, sa ne povesteasca la microfoane una-alta, dar eu ma grabeam, caci intarziam la sala. As fi stat sa ma bag in seama, erau numai cativa adunati, restul doar din trupa lor cu fulare de alea portocalii de plastic, bleah!

Si... cam atat, ca-i miezul noptii si ma duc sa visez! Nu spun ce, ca-s monitorizata:)!

Cum s-ar zice... deja weekend!!

Hai ca a trecut si perioada asta mai nefavorabila "meteorlogic" la noi in clan, si s-au ridicat maimutele mele precum pasarile alea celebre din propria cenusa. Alta viata, asa mai vii de-acasa!
A trecut si ziua de ieri cu tot felul de telefoane si urari si mesaje offline si fara mosafiri. Si nu pentru ca n-ar avea cine, ci pentru ca unii vad Parisul, la propriu, iar altii America! Dar si cand vin ei acasaaaaa... iar le pregatesc ce le place lor si recuperam!
Eu nu sunt adepta cadourilor in general, adica mi-e tare drag cand cineva vrea sa vina la mine asa... din placere, la o barfa, la jucat cu copiii. Unii nu pricep domle, si ma termina de zile sau motiveaza ca nu vin din motive de cadou... Pai mah, eu te vreau pe tine in loc de cadou, ca si asa te vad din Paste-n Pasti, in cel mai fericit caz.
Si normal ca scorpia mea fidela de la Bistrita, Ema, m-a inmuiat iar cu o melodie de corazon:



Paul Weler - You Do Something To Me
Asculta mai multe audio Diverse »

Daaaaar, cadoul cel mai fain, si normal ca o sa il tinem minte, a venit de la Mamzelina care... tananaaaaam: l-a strigat pe frate'su la modul constient, si nu ne venea sa credem: "Zeazi"!:) Deci de aseara, George e "Zeazi"!

Luni???

Dimineata mi-am dat seama ca e luni.
De fapt, mi-am dat seama ca e dimineata si nu noaptea...
Ok, ok... a inceput marti 13 si habar nu am cand se mai termina... am senzatia ca am pornit o smecherie de aia pentru birou, un "perpetuum mobile" si nu se mai opreste. Cred ca as dormi in picioare daca m-ar lasa cineva... si as mai visa in culori!
Oricum, fara sa evoc toate momentele neplacute ale acestei perioade, am tras linie din nou si am decretat pentru urmasii nostri directi: gata cu prajiturile mancate in oras! GATA! Toata febra, delirul si starea de rau a Artistului m-a facut sa introduc si aceasta regula, dupa ce in ultimii 3 ani am introdus inca vreo cateva legate de chips, snacks si tot ce e fast-food.
Si lui Murphy m-am gandit sa ii ridic un monument, ceva, acolo, in fata geamului, doar sa ma ocoleasca. Si, daca unul incepe cu febra, siropuri, veghe in miez de noapte, rascolit netul pentru remedii rapide pana se face dimineata... sa nu porneasca imediat si celalalt!
Si tot invocandu-l pe Murphy, fix saptamanile astea doua prietena mea super-medic este plecata din tara. Clar, asta (Murphy, evident!) e al cincilea membru al familiei noastre, trebuie sa ii pregatesc si lui un pat, vad ca ii place la mine in casa!
Macar in toata nebunia, am profitat sambata ca era cald si soare si i-am scos in parc pe mamzelina si big brother, pentru ca febra era in pauza de masa cred, pana pe la ora 6 pm!

Era inainte de a-mi trage ochelarii de pe nas:)



Florile erau pentru mine cu mesajul: "spune multumesc, daca nu, alta data nu iti mai aduc":P



Si cum as tipa la ora asta, mi-am amintit de o piesa din liceu, pe care patinam cu mare spor si care imi placea, mai ales in perioade de alea gen "down with love":D



Ice MC - Scream
Asculta mai multe audio Muzica »