Remember... cand avea 2 zile

Mi s-a facut dor de ei mici-mici-mici... si numai pe ea o am inregistrata in spital:


Photo Sharing - Video Sharing - Photo Printing - Photo Books

System tools - disk cleanup!

E numai miercuri seara, adica mai e putin si e joi.
Uitasem cum e sa traiesti 3 zile ca 3 saptamani... de luni dimineata a inceput si habar nu am daca pot spune: gata!
In astea 3 zile a sunat telefonul meu mai mult ca in ultimele 3 luni. Reusisem totusi timp de 1 an si 3 luni sa ma detasez destul de mult de minunea asta a tehnicii moderne. Insa zilele astea am resimtit stresul dat de convorbirile dese, la toate cele 3 telefoane... Brusc am devenit colacul de salvare al unor persoane... Brusc!
Performanta a venit in timp ce am fost sunata in jumate de ora de 3 persoane... timp in care si hranesc copilul mic din dotare, sau tin in brate sa nu sara iar de pe pat.
In sfarsit, in seara asta, cand creierul meu nu mai avea mecanisme functionale si respingea orice urma de "apel" la adresa mea, Big G. a intrat in panica.
Da, da, nu suna bine, mai ales nu in favoarea mea, dar am momente in care simt ca nu mai pot functiona, am nevoie sa respir singura 5 minute. 5 minute intr-un spatiu liber pe o raza de 50 metri (sa zicem), nu vreau sa aud nimic, e un fel de defragmentare a creierului pentru a reintra in normal.

Si urmeaza dialogul (in timp ce ma incaltam):
Big G.: "acum unde pleci?"
eu: "in lumea mea, plec..."
Big G. (nedumerit): "si unde ai sa dormi? ca afara ploua..."
eu: "pe banca in parc, nu stiu... am sa vad, ma duc la un hotel, vreau sa dorm!"
Big G.: "si noua cine ne face mancare? vrei sa raman singur cu Gabi?! eu nu stiu ce trebuie sa cumpar pentru ciorba si cum se face... si nu ajung la otetul balsamic si uleiul extravergil sa pun in salata, si nici sa tai rosiile in salata nu pot" (aici m-a pufnit rasul... mda, si dragostea copiilor tot prin stomac trece).

Si eu care ii explic de atata vreme ca nu se spune ulei extravergil,ci extravirgin... Eu vorbesc, eu aud!

De fapt, am mers sa imi iau un Schweppes cu mandarine... acum doarme linistit ca are cine sa le faca salata maine si vreun muffins cu visine... la desert!

Silviu

Pe bune, sunt prea multi copii care sufera!:( Noi ne enervam ca nu se prea poate face mare lucru pentru ei aici, acasa, din cauza sistemului medical sau a birocratiei mai mult, iar "statul" s-a invatat sa umble altii (adica parintii) dupa bani si nu gaseste portita de salvare mai repede. Cred ca e ultima faza de degradare umana a guvernantilor, punandu-i pe niste parinti disperati ca au asa o durere de suportat, sa mai indure si umilinta cersind bani pentru a face ceva sa recupereze sanatatea copilului.

In cazul lui Silviu e urgent, adica nenii si tantile alea de la birourile de prin CAS sau MS care cica "aproba" niste dosare ar trebui sa se miste super-rapid. Ma indoiesc ca ar face-o:(

Eu am aflat de pe forumul pe care il tot frecventez desprecopii.com si sper sa se rezolve situatia lui!

Dupa modelul...

... si noi am fost ca ei! Adica prin copaci!:)

Liniste va rog! Am treaba!

Cam multa galagie este pe strada, e cazul ca cineva sa se ocupe de linistea publica, eeeeei! Vedeti voi cand cresc eu mare!!!:D



strigam la geam

Azi vreau... Prime!

Si sa fac rasoterapie:))))

Punct! Next year!

Poate sa-mi spuna cine ce pofteste despre litoralul romanesc, in faza de sevraj in care sunt, mi-l doresc ca pe nu stiu ce. Ori pentru ca am avut parte de servicii normale, civilizate... clar tot acolo as merge si nu m-as satura de mare!

Vreau sa fac plaja la debarcader...





Si sa ma tot uit la mare si s-o ascult...





Si de George care nu vroia in apa...



atat e baia pentru mine:)