A fost odată ca niciodată... (ulterior a mai fost odată, doar că în 6 sepembrie 2002 nu bănuiam asta)...
Deci a fost odată ca niciodată o zi însorită, unică, despre care nu se poate povesti în cuvinte cât de minunată a fost, după care nu am avut vreme 7 ani să mă dezmeticesc şi m-am trezit astăzi că am pierdut ceva. Încercând să păcălesc timpul, m-am trezit că bebele de acum 7 ani e un "tânăr" şcolar, cu probleme existenţiale serioase, cu zile triste şi zile fericite, cu emoţii şi bucurii într-un univers al lui... în care tot mai rar suntem lăsaţi să intrăm.
De o lună stă şi numără zilele rămase până împlineşte 7 ani. Nu ştiu de unde atâta grabă, timpul oricum ne duce într-un singur sens, ireversibil. Dar el se grăbeşte - bucuria tortului, a cadourilor, a telefoanelor cred că o ţine ascunsă un an, şi răbufneşte acum! Ştie că e ziua în care EL e cel mai important!
Azi m-a sunat o prietenă care a asistat în toate cele 9 luni de aşteptare la miracolul ce creştea şi pentru care toţi colegii zilnic făceau eforturi să-i intre în voie, ba cu o portocală, ba cu un suc, o îngheţată... Miracolul pe care şi ei l-au numit Georgică şi pentru care s-au bucurat alături de mine. Şi Oana mă întreabă "şi tu, mami, cum te simţi?". Am bocit cu telefonul la ureche, în timp ce mă chinuiam să tai şunca pentru salata LUI preferată, cerută de cum s-a trezit.
Cum mă simt? E un amestec de bucurie şi furie că nu vom rămâne ca acum măcar, că nu m-am bucurat poate şi mai mult până acum...
Practic acum au trecut cei 7 ani de-acasă!
Prima noastră poză împreună (19 zile)! Îmi vine să râd: era îmbrăcat cu un compleu muuult mai mare pentru cât de mic era, însă era prima zi destul de rece, care ne-a găsit nepregătiţi şi erau singurele haine mai groase primite de la cineva drag. Aşa că ne-am adaptat la moment şi am îndrăznit să ieşim aşa:
Aici avea 5 luni... copilul perfect rotund:)
La 10 luni deja spatele protesta violent cu aşa un voinic în braţe:
Primul an trecuse... când?
Şi doi ani au trecut...
La 3 ani alte emoţii... grădiniţa:
La 4 ani ştia deja că va fi "fratele mai mare" responsabil:
5 ani şi alte dorinţe:
.JPG)
La 6 ani vin ajutoarele:
.JPG)
La mulţi ani, copilul meu drag!
14 comentarii:
la multi ani si de la noooooooi!!!!!!
la 3 ani deja arata a george. pana tunci, era un gogosh. :))
fata, daca acum bocesti, ce-oi face cand s-o insura??
Multimiiiiiim!
O sa imi pregatesc bagajul sa merg cu el in NZ=)) sa-l ajut cu copiii, etc.;)
aha. din ciclul odata copilul meu cel mic, mereu copilul meu cel mic! :))
=)) cred ca de asta si bocesc: numai e bebele meu asupra caruia controlul e maxim:))) drept urmare ma pregatesc psihic sa-mi revin si sa devin o mama normala:)))
Elena...mii de scuze...nici nu am fost atenta...ptiui,rusine mie...
LA MULTI ANI GEORGE!
Sa fi sanatos si sa cresti mare!Bafta la scoala si sa o bucuri pe mami cu noianul de FB!
Elena,te pup si te imbratisez cu mare drag.Sa iti traiasca feciorul si sa fie mereu asa cuminte,istet si descurcaret.
La multi ani!
La multi ani infloritori lui Big G. ! si succese maxime la scoli :D
Si la multi ani si pentru restul familionului >:D<
Si da, zic si eu ca Miki ca era cam gogshel :D si ca semana tare mult cu Mamzelina !
Multumim, multumim! Si sper sa trecem cu bine si de primele zile de boboceala... ca mai apoi sa asteptam Craciunul;))
da bai, chiar asa! si eu sunt de acord cu rita, copiii tai seamana foarte bine intre ei. ceea ce e ciudat. adica spune si tu: stiintific vorbind, cromozomii se pot aşeză în 7 miliarde de feluri diferite la un copil. adica ar trebui să ai 7 miliarde şi unu de copii pentru a-i face să fie identici. n-or fi ai tăi identici, dar sunt mult prea semănători în condiţiile date! :)
:)) in general lumea imi spune de ce m-am chinuit de doua ori:)))) oare al treilea cum ar iesi?=))
ia, hai, incearca! :D
mai astept putin:P sa apuc sa dorm o saptamana ca oamenii:))))
cu intarziere, si de la noi LA MULTI ANI si toate urarile frumoase din lume!
sa-ti traiasca copiii!
frumos pictorial...m-a induiosat...creste..ce sa-i faci :)
Multumim mult de tot!:)
Trimiteți un comentariu