Nu suport telefonul, decât în cazul în care trebuie să vorbesc cu prietenii sau ai mei. Cum deschid uşa cabinetului dimineaţa... sună. Sună de multe ori şi când ies pe uşă, dar îi spun în gând: "it's too late, baby!":) Când sună telefonul acasă sunt tentată să răspund cu textul oficial de la job.
Şi totuşi, sunt zile în care am nevoie de ele, telefoanele, de fapt de TOATE telefoanele ! În acele zile simt cum duhul lui Murphy face mişto de mine şi îşi aduce stăpânul, să râdă în voie.
Luni. Zi obişnuită de luni, buimacă după 2 zile libere, dar pline de activităţi. Vorba 'ceea: "lunea nici iarba nu creşte, nici vântul nu bate". Şi totuşi mă urnesc spre serviciu. În staţia de maxi-taxi dau să verific dacă sunt în grafic şi nu întârzii mult. Ceasul nu e pe mână... deschid geanta să verific la unul din telefoane. Nici astea nu sunt. "Mare scofală, am scăpat azi de ele!" Ajung la birou, unde sună telefonul în disperare, sunt prima. Vorbesc cu omu', şi apoi sun acasă, să anunţ că telefoanele sunt acolo şi dacă sună cineva, să nu răspundă. "Momentan telefonul e deranjat". Booon, stai să sun pe mobile direct... Unul e descărcat, ştiam pentru că încărcătorul rămăsese pe weekend la job (uitat!), celălalt număr nu mi-l cunosc (ruşine mie!). Sun pe mobilul lui huz. ... nu răspunde. Realizez că nici fixul de pe UPC nu îl am în memorie. Cool! Din atâtea telefoane niciunul nu este disponibil şi pentru mine. Sun la mama, să aflu numărul de UPC... Uraaaa, am biruit! Deja trecuseră 15 minute, operaţiunea telefonul continuă, doar că în linii normale!
Probabil, într-un moment de furie, când sunau toate telefoanele, am invocat în gând ceva de genul "cum scap eu de ele?". Ei bine, s-a împlinit dorinţa! Pentru o jumătate de zi nu am avut grija lor, dar am recuperat după!
Aşa că voi avea grijă ce îmi doresc, mi-e că se va împlini! Am puteri ultra-super-supranaturale!:)
PS. Iar plouă, grrrrrr! Dar mâine e vineri, deci de la ora 16 oficial e weekend!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu