E vineri... e weekend! Oare?

Trebuia sa înceapă frumos weekend-ul ăsta... trebuia, spun! Însă tocmai ce l-am pomenit pe Murphy, care nu mă slăbeşte din ochi, în speranţa lui că primeşte ceva de la mine. Dacă aş avea cu ce să-l omenesc, aş fi încântată la culme, dar n-am! N-AM BRE, NU AUZI?!
Şi cum spuneam, luna şi soarele şi stelele (se ştiu ele care) zilele astea nu au făcut o conjunctură favorabilă rezolvării unor chestii stringente. Drept urmare suntem in data de 10 şi rezolvat NIMIC! Mâine mă pregătesc psihic pentru marea zi de duminică, apoi voi vedea luni cum vor merge toate cele. Însă, cum lunea se vine cu un oarecare "elan" pe minim la serviciu, tare mi-e teamă că oamenii de care depind unele-altele vor fi cumva low battery.
No, în altă ordine de idei: pe 23 aprilie, adică într-o frumoasă seară de joi, va concerta la noi Richard Clayderman. Aşa că m-am mobilizat (măcar asta mi-a ieşit!) să găsesc pe cineva care să vrea să mă însoţească pe stadion. Acum să caut beletele norocoase, se pare că nu e chiar simplu, dar dăm din coate să achiziţionăm. Wish me luck!