Despre unele treburi mi-e greu sa si vorbesc, darmite sa le si scriu, mai ales ca nu excelez in ale beletristicii.
Acum un an, mamzel avea 1 luna si jumatate, era cald afara, o vara super-timpurie, care m-a cam lovit fix in centrul capului. Basca oboseala adunata in perioada aceea, ma faceau sa percep unele chestii ceva mai greu, dar functionam in parametri normali, dupa "carti".
Huz. s-a ocupat dupa nastere de tot ce a insemnat dosare: pentru certificat de nastere, alocatie, indemnizatie nastere, trusou bebe, toate la primarie, rezolvate foarte repede la birourile cu pricina. Intamplator cred, mai sunt angajati si profesionisti printre lichele. Nici nu credeam ca la un moment dat in demersurile astea voi da nas in nas cu Murphy (sau frate'so, ca e posibil).
Banii nu puteau fi ridicati decat de MAMA, doar de ea, ca nu cumva "hainul tata" sa se foloseasca de aia 350 RON. Am inteles motivatia lor, pentru ca mai sunt unii care au alt traseu cu banii familiei/copilului. Asa ca ma duce huz. cu copii mic si mare la primarie, sa ne imbogatim, ca asa scria pe biletul dat de ei: dupa 30 mai sa ma prezint sa ridic banii. Vrea sa parcheze, nu e loc! Ma lasa undeva, era interzis, porneste repede sa caute loc... si a cautat pana nu a gasit, de a facut 2 ture de centru ca sa ma poata si lua!
Intru voioasa in primarie, si merg la gardian/portar, ce e ala, ca nu recunosc eu costumatiile lor. Tinuta mea, una lejera: blugi si tricou, nu eram coafata/cosmetizata, nu era momentul. Caci daca stiaaaaaam... Copilul mic in brate, celalalt agatat de mine si el, intreb politicos: "care este ghiseul de unde pot ridica banii pentru trusou, blablabla" Se uita nenea la mine, ma masoara bine, se uita la copii, eu intuiesc ce urmeaza si ma inrosesc (m-au napadit nervii, tropa-tropa faceau in capul meu si in stomac). "Paaaaai, trebuia sa primiti acasa o adresa prin care sa fiti instiintata de hotararea consiliului in caz ca se aproba, conform hotararii..." si il opresc din fraza crezand ca se va sufoca. In timp ce recita chestia asta, se umfla, iar capul i se ridica in sus, de credeam ca vorbesc cu primarul "undercover". Repet: "v-am intrebat unde e ghiseul?" "bine, dar ati primti adresa?" Hai ca e buna, ce treaba are el??? Il intreb care e rolul lui acolo? "Paaai..." "Asculta (am lasat politerurile balta) eu am in-tre-bat unde e ghiseul? Sunt trei etaje cu zeci de birouri, treaba ta asta e, daca nu stii!!!" A dat doi pasi inapoi, muschii mei tipau "faith, faith!" si continui: "Doamna X este in primarie?" (era directoarea de la asistenta sociala, cea care se ocupa cu chestiile astea). "Paiiii..." "Repet, doamna X este in cladire? Sau e iesita? Nu trebuie sa stii lucrurile astea? Suna sa vezi daca e in birou si spune-i ca o cauta o persoana". A intepenit, eu era cat pe ce sa bufnesc in ras, pentru ca era hilara deja scena, si spune "omul" repede: "ghiseul 10 (fata ii era vanata, nu pot sa descriu, am imaginea asta si acum in cap) mergeti la ghiseul 10!" si pleaca brusc.
Urc, ajung acolo si ma loveste de dupa sticla un miros de salam... Mi-e rau, visez urat, ce e asta? O tanti, ma vede cu puii dupa mine si nu se sinchiseste, mai avea femeia o imbucatura si trebuia sa si stranga. Era 2 fara un sfert, programul cu publicul pana la 2, doar eu la ghiseu! Eram in grafic, dar ea insista sa impatureasca salamul in niste hartii de la imprimanta, m-a apucat o stare oribila de la mirosul ala. Dupa un timp ii spun: "acum va puteti ocupa si de mine????" Se uita sictirita la ceas si se scobea intre dinti (infiorator, si sunt indulgenta cand spun). Tot eu ii spun: "mai este pana la 2" Am enervat-o cu chestia asta! Vine, ii spun repede care e treaba, dau builetin, hartii, si astept sa ma caute pe ceva lista... In timpul asta comenteaza "la ora asta am de facut casa" Nu ma abtin: "Poftiiim??? Pai de ce lasati programul asa, scrieti alt orar pentru public. Totusi, un pic de respect pentru o persoana care are si copilul in brate nu ar strica" Imi da banii, semnez si ii urez peste umar "o zi bunaaaa!" si plec! O caut pe doamna X, aveam chef sa detaliez oficial fazele, prea erau de tot, nu o gasesc, era in sedinta cu primarul. Cand am revenit pentru dosarul final cu indemnizatia am gasit-o si i-am povestit. Eram calma, evident, insa... urma sa discute cu indivizii! I-am spus ziua si ora, pentru a sti exact persoanele!
10 comentarii:
macar stiai pe cineva acolo, macar nu te-ai resemnat, macar le-ai dat si lor peste nas... si totusi, mai bine nu te enervai. fazele astea mi se par inevitabile in lucrul cu statul
Mai, eu inca mai sper ca totusi, daca am dat si peste oameni ok... mai sunt sanse. Clar am o doza de naivitate pe care o manevrez cu succes:( Si de nu o stiam pe aia, si tot ma revoltam, ca asa am devenit eu, "enervant de periculoasa":))) Cred ca mergeam la secretar (ca asta e cu partea asta in primarii), nu ma las cand e vorba de nesimtire si mirosuri "fine de salam", oaaa, iar mi-am amintit! Tii minte faza cu mailul la romtelecom:)))) Nu-mi place sa fiu prostita pe fata.
eu n-am prea dat de astfel de specimene pana acum, in orice caz recunosc nesimtirea si tupeul extraordinar pe care il au unii functionari. problema e ca isi dau prea multa importanta, cand ei ar trebui sa faca ceva foarte simplu, sa te indrume de exemplu - vezi gardianul tau :)
bai, apreciez teribil oamenii ca tine. e minunat sa nu te resemnezi si sa mai si schimi atitudini! faza cu romtelecomu ramane antologica
Miki, nu mai am de pierdut nimic. Ei au sezatia ca sunt mici dumnezei la ei pe mosie, nu pe tarlaua publica, unde-s platiti din banii nostri. Daca eram in blugi si tricou, nemachiata, poate credea ca vin sa cer ajutor social si poate sa arate ce smecher e el, ca politis comunitar, portar, ce o fi, si aia ce interesanta ca manca salam in timpul programului cu publicul. Poate a fost suficient pt. ei sa le atraga atentia cineva, ca nu au un comportament potrivit. Cand am mers cu mamzel odata cu carutul, am dat peste un portar atat de amabil, ca a pazit-o cand dormea pana am platit impozitul, ca nu era nimeni. De asta spun ca mai sper intr-o bruma de bun simt.
adica ce baaaaai, ca eu sunt mai mereu in blugi si tricou! :))) maine-poimaine poate incepe lumea sa imi dea bani pe strada! :D
Da mai, dar sunt blugi si... blugi, tricouri si... tricouri:)) Eu eram in niste chestii de duzina, ca atat ma incapea atunci dupa nastere, nuapucasem sa cumpar nimic pentur vara:P La pariu ca tu nu ai de astea:)))
Oricum as fi fost eu imbracata, ca ii placea sau nu culoarea tricoului si modelul antic al blugilor lu' nenea ala, cata vreme eram acolo, trebuia sa ma trateze ca pe oricine, nu? :P Bai, daca as primi bani pe strada dupa criteriul asta, eram milionara in roni deja:)))
sau roli, depinde de ce primeai.
mai, mi se pare ca mamzel a crescut foarte tare fata de prima poza in care am vazut-o eu!
A crescut tare, si e si ffff desteapta!:P A invatat-o frate'so sa isi dea cu palma in cap sau sa ii dea lui, si acum ma lupt cu asta, pt. ca ea a prins din prima miscarea. Si cum ii spun "nu-i voie", incepe sa loveasca, pe ea, pe frate'so si rade.
Trimiteți un comentariu