8 martie 2011
3 februarie 2011
Februarie... deja?!
Ma gandeam ca prea am lasat balta locul acesta, unde acum doi ani eram muuult mai activa si mai ciripitoare. M-am mutat cu toate cele pe Facebook, e drept, pentru ca acolo e ceva mai scurt si la obiect totul si ii si vad pe toti dintr-o clipita! Aici revin cu nostalgia anilor in care am stat acasa si m-am bucurat de beneficiile de mama all inclusive.
Si e iarasi februarie, unul cam ciudat, care vine dupa un ianuarie nu prea dragut, in comparatie cu anii precedenti. Prea multi pleaca pe de tot:( Prea se ridica nesimtirea la rang de lege si fiecare face ce vrea cu tara asta.
Intrebare pentru copiii mei: "ce vrei sa te faci cand cresti mare?"... Sa raspund in locul lor?! Oare ce vor ei, se va putea concretiza aici?!
Inca un pic si vine-vine primavara!:)
Si e iarasi februarie, unul cam ciudat, care vine dupa un ianuarie nu prea dragut, in comparatie cu anii precedenti. Prea multi pleaca pe de tot:( Prea se ridica nesimtirea la rang de lege si fiecare face ce vrea cu tara asta.
Intrebare pentru copiii mei: "ce vrei sa te faci cand cresti mare?"... Sa raspund in locul lor?! Oare ce vor ei, se va putea concretiza aici?!
Inca un pic si vine-vine primavara!:)
10 ianuarie 2011
Lecţia de astăzi
De multe ori îmi doresc să fi lucrat cu... şuruburi. Dacă se strică un şurub, îl arunci şi faci altul.
Dacă pleacă un om... e de neînlocuit. Orice om e de neînlocuit.
Mă sufocă faza cu limitele în relaţia profesională. Lucrezi cu oameni, nu cu şuruburi, nu eşti strungar, deci... în orice relaţie se lasă cu legături. Legături de suflet, în care limitele se trasează pe hârtie. Atât! Imposibil de trasat linii între doi oameni, dintre care unul îşi pune sufletul în mâna ta. Din facultate mă gândeam dacă voi putea să impun limite. Ok, sunt cazurile excepţionale, când unii preferă să-şi verse furia la modul grobian şi atunci îţi ridici pereţi înalţi şi groşi, ca să te aperi de ei. Dar acum nu de ei povestesc.
Acum mă doare... rău! E negarea împletită cu furia. Şi doare! Mai puţin decât pe copiii EI, pe părinţii ei, infinit mai puţin. Dacă pe mine mă doare aşa, pe ei... De neînlocuit, am zis!
Şi atunci... culegi limitele de pe hârtie, le pui în faţa ta şi-ţi zici: asta e!? Nici vorbă. Au plecat prea mulţi ca să simţi că te poţi agăţa de limite, fiecare a lăsat un zâmbet, o glumă, o lacrimă... un secret acolo, la tine în braţe. Şi nu ştii ce să faci cu ele, nu le poţi da înapoi. Nu-ţi vine să crezi că... Da, nu-mi vine să cred!
Dacă pleacă un om... e de neînlocuit. Orice om e de neînlocuit.
Mă sufocă faza cu limitele în relaţia profesională. Lucrezi cu oameni, nu cu şuruburi, nu eşti strungar, deci... în orice relaţie se lasă cu legături. Legături de suflet, în care limitele se trasează pe hârtie. Atât! Imposibil de trasat linii între doi oameni, dintre care unul îşi pune sufletul în mâna ta. Din facultate mă gândeam dacă voi putea să impun limite. Ok, sunt cazurile excepţionale, când unii preferă să-şi verse furia la modul grobian şi atunci îţi ridici pereţi înalţi şi groşi, ca să te aperi de ei. Dar acum nu de ei povestesc.
Acum mă doare... rău! E negarea împletită cu furia. Şi doare! Mai puţin decât pe copiii EI, pe părinţii ei, infinit mai puţin. Dacă pe mine mă doare aşa, pe ei... De neînlocuit, am zis!
Şi atunci... culegi limitele de pe hârtie, le pui în faţa ta şi-ţi zici: asta e!? Nici vorbă. Au plecat prea mulţi ca să simţi că te poţi agăţa de limite, fiecare a lăsat un zâmbet, o glumă, o lacrimă... un secret acolo, la tine în braţe. Şi nu ştii ce să faci cu ele, nu le poţi da înapoi. Nu-ţi vine să crezi că... Da, nu-mi vine să cred!
31 decembrie 2010
La multi ani, tralalalala!
O scena pe care e musai sa o vad in preajma Anului Nou - de fapt e filmul, insa deocamdata nu il am...
La multi ani!
Dan Fogelberg ...Same Old Lang Syne.1981
Dan Fogelberg ...Same Old Lang Syne.1981
27 decembrie 2010
Şi a trecut... da' vine altu'
Ca un tăvălug a trecut, a ras tot în urmă. Sau ca turcii, când cotropeau ţară după ţară şi la noi se împotmoleau. Cred că ultima comparaţie se potriveşte mai bine pentru ce am avut de trecut în acest an. Calendaristic vorbind - da, se termină. În realitate, lucrurile nu o vor lua de la capăt altfel, ci vor merge fix la fel, din rău spre mai rău - mulţumim conducătorului iubit pentru asta. Nu pot trage linie la nimic, doar să aştept veşti noi, la fel de absurde ca şi până acum şi să mă întreb: oare mai avem mult de tras în ritmul ăsta?
Oricât m-aş educa să nu vin acasă cu nebunia de la serviciu... mi-e imposibil. NU POT! Toţi sunt afectaţi în jurul meu şi pur si simplu simt o nevoie acută de a evada. Pentru prima dată mă uit pe internet după eventuale joburi prin alte părţi. Ştiu că e greu de pus în practică orice acum, însă e un mod de evadare temporară.
Şiiiii... acum vine partea cu Happy New Year! Până atunci mai sunt câteva zile nebune... în care recalculez totul din nou!
Oricât m-aş educa să nu vin acasă cu nebunia de la serviciu... mi-e imposibil. NU POT! Toţi sunt afectaţi în jurul meu şi pur si simplu simt o nevoie acută de a evada. Pentru prima dată mă uit pe internet după eventuale joburi prin alte părţi. Ştiu că e greu de pus în practică orice acum, însă e un mod de evadare temporară.
Şiiiii... acum vine partea cu Happy New Year! Până atunci mai sunt câteva zile nebune... în care recalculez totul din nou!
24 decembrie 2010
19 decembrie 2010
Scrisoare
"Dlagă Moci Clăciun!" Aşa începe cea mai frumoasă scrisoare pe care o aud de câţiva ani. Doar că anul acesta, când dintre cei doi iezi, cel mare are dubii referitoare la existenţa Moşului... doar cel mic a avut dorinţa de a-i scrie şi a-şi compune lista. Asta nu înseamnă că cel mare nu crede 100%... crede cumva. El spune că cei care vin la noi sunt nişte "Moşi Crăciuni" falşi, că cel adevărat e... heheheeee! tocmai la Polul Nord. În final a calculat el ce îi iese dacă nu ar crede... şi rezultatul era 0 sub brad. Deloc convenabil! Deci... crede şi el în Moşul şi-şi păstrează părerile pentru după ziua cu pricina! Îmi place de el, are o gândire sănătoasă!:) Şi acum... prima scrisoare pentru Moş Crăciun a mamzelinei: 
Abonați-vă la:
Postări (Atom)