Din amintiri

Nu mă pot abţine... după ce am văzut-o pe Mara, au năvălit nostalgiile în sufletul meu şi m-am dus direct la filmuleţele cu mamzel mică-mică. Nu au trecut decât... doi ani, dar nu ştiu (serios!) când. Cu George din aceeaşi etapa am doar poze pe hârtie, însă mi-l amintesc perfect. Avea şi el talentele lui, nu le ţinea ascunse... cum nici acum nu face.

Aici avea 5 luni mamzel:



"Tarzanul" familiei:)

Şi aşa adormea ea cu succes, la comandă, metodă exersată din plin cu George la aceeaşi vârstă:



18 sept 07

Vacanţăăăăă!

A venit vacanţa, cu trenul din Franţa.
Câtă bucurie e în căpuşorul şcolărelului meu, care va sta o săptămână la bunici, la alintat şi făcut pozne una şi una... Şi nu are teme, uraaaa!
Vreau şi eu la şcoală, promit că voi scrie frumos!

Poveste din menajerie - sau încercare de poveste

Cu ultimele sforţări ale zilei de luni încerc să ajung acasă. Obositoare toate maşinile care trec pe lângă mine, obositor praful lăsat în urmă... tuşesc, mă apropii, uraaa: am ajuns.
De la uşă se aud chiote, ţipete, semn că totul e în ordine. "Mamiiiii, ai veniiit!" - cel mare îmi sare precum iedul din poveste în faţă. Vreau să-mi trag sufletul, apare şi ieduţul ţipător, cu ochii în lacrimi. Începe în limba ei păsărească să-mi spună că Giogi nu i-a dat ceva.
Pfffua, staţi să arunc praful de pe mine şi vedem care e problema, ok?! Nu-i ok, după cum se manifestă ieduţul. Bine, hai să luăm problema de la capăt, să vedem unde e X şi Y şi de ce Z e o necunoscută. Reuşim prin deturnarea cererilor ei insistente spre alte năzdrăvănii.
În final intru biruitoare în cameră, un pas mare pentru omenire!
Huz. e obosit, după o zi de luni (cică şi la el tot "acea" luni a fost) şi nu le face faţă. Peste tot urşi şi maşinuţe, semn că astăzi a fost ziua urşilor şi a maşinilor. Norocoşi câinii, se odihnesc după weekend! Parcă se aude dinspre covor un strigăt diperat de ajutor, mă aplec să încep culegerea urşilor, însă - într-o nanosecundă - mamzel pune mâna pe un ursuleţ cântător şi-l tot forţează să zbiere. Acesta chiar e disperat, se aude un scheunat, semn că işi forţează ultimele urme de baterie. Renunţă la el şi aleargă să aducă păturica ei de bebe, să-l transforme într-un "bebe-moi" (în traducere liberă: bebe-urs). Nu poate, însă din nou, a suta oară se bazează pe mami. Îi spun că bebe-mor ar vrea să doarmă, hai să facem linişte şi să stea cu el pe pat. Am succes preţ de un minut, timp în care trebuie să-mi depăşesc ultimul record la culesul urşilor.
Scapă toţi şi ajung în menajerie, adică în pătuţul ei, amestecaţi cu păpuşile, câinii şi restul animăluţelor pluşate. Ups, unul are coada aproape ruptă. Uite aşa găsesc şi răspunsul la vechea întrebare: de ce n-are ursul coadă?! E prea târziu să tratăm trauma ursului, dar îi promit solemn că şi mâine e o zi.
Poate mâine va fi altfel! Va fi marţi, deci va fi altfel!

Tabieturi

Papa buuun

HELP!

Un strigăt disperat de ajutor: spuneţi-mi când se schimbă ora şi trecem - cu mare/mare bucurie - la ora de iarnă?!
Abia aştept să sune alarma cu o oră mai tarziu!

Breathe gentle!

Mâine va ieşi din nou la suprafaţă dependenţa mea patologică faţă de VINERI! Nu-i corect faţă de DUMINICĂ, însă cea din urmă trebuie să ştie că e în dezavantaj clar. Ok, ador şi duminica, până înspre oraaaa... două! Iar cine mă vede în acţiune vinerea, poate spune că trăiesc doar pentru ziua asta.
Un sumar rapid: a fost o săptămână cumplită, cu multe cireşe pe torturi eşuate. Multă mizerie umană, care m-a lăsat a n-a oară mască. Categoric unora le-a mers şi mai rău, dar eu mă opresc tura asta doar la mine.
Dar hei, mâine e VINERI! Deci dragii mei: inspiraţi, expiraţi, inspiraţi din nou şi... vorba cântecului: Breathe gentle!

No comment!