Amintirile mă chinuie(sc), amintirile mă bântuie(sc)

Vă amintiţi? Buuuun, pe muzica ei am suspinat şi am dansat în anii ăia. Hăhăhă, acu' o mie de ani ar zice unii, parcă ieri spun eu (mea culpa, eu funcţionez uneori în alt timp).
Deci să vedeţi revelaţie, în plină noapte, serile trecute (să încerc să scriu şi apoi văd ce iese, că talent nu am precum aveţi voi):
'88 - '89 - Primul meu Revelion în care aproape am fugit de acasă, "furată" de două verişoare de ale mele, cu promisiuni ferme în faţa alor mei că nimic necurat nu se petrece acolo... Başca prezenţa permanentă a adulţilor... Doar că, la insistenţele noastre, părinţii lor totuşi s-au retras în altă cameră, să dansăm şi să discutăm noi în voie. Eram mulţi şi agitaţi tare. Eu aveam 15 ani şi toţi de acolo erau colegi de liceu mai mari sau prieteni de ai lor... vreo 25 la număr, în două camere.
Era ultimul revelion marca Ceauşescu (nu aveam cum să ne imaginăm măcar aşa ceva în acel moment). Muzică uşoară autohtonă, televizorul deschis, fiind singura zi din an în care programul dura mai mult decât cele două ore obişnuite. Discursul "to'arăşului" înainte de 12, râsetele noastre, zbang-bum... vinul spumos pocnit... La mulţi aaaaani! Ne-a salvat toată distracţia (pe lângă atmosfera de acolo) un magnetofon şi o bandă înregistrată cu muzică "pă trend" la acea oră. Însă, de departe, cea mai şi cea mai asculată şi bisată a fost Jennifer Rush! Cred că am stat atârnată de gâtul băietului care a binevoit să mă suporte atunci (impropriu spus băiet, că omu' era deja student cu armata făcută, parol!) de cel puţin 10 ori cât a jăluit Jennifer piesa ei de top Power of love! Doamne ce vremuri, da' ce minte şturlubatică aveam (e drept că ceva resturi au mai rămas şi acum)!
Şi stau acum, mă mir şi mă tot întreb: CÂND AU TRECUT 20 DE ANI???
Gata cu revelaţiile, s-a trezit furia roz şi revin... după 20 de ani!