E clar, saptamana asta sunt in transa, n-as putea sa scriu despre politica, retete de cozonaci, curatenie de Paste si alte subiecte de actualitate la mine in fata blocului... asa ca va rog sa ma tolerati pana luni... Sau vad eu, ca si iesirea din transa e grea:)
Cand George era copil unic (asa cum sunt eu din pacate la ai mei) si mai crescuse, scapasem de unele probleme bebelusesti si deja aveam un limbaj comun, visam, speram sa vina si bebe-doi care sa echilibreze situatia in contextul dat: unic in toate!
Nu m-am gandit ca la un moment dat el va cere insistent un fratior (nu altceva, clar un fratior). Eu doar imi faceam temele citind cartile si cursurile mele de pe la cabinet, pe forumurile cu tematica "kids-zone", luam pulsul tuturor posibilitatilor, mai invatam una alta si de la familiile care veneau la mine la consiliere (serviciu cu sens dublu:))... Practic imi faceam terapie sa trec intr-o alta etapa. Primul copil vine cumva firesc, toti din jur cum aud ca te-ai casatorit incep: "ei, si pe cand un bebe?", eu am avut sansa sa nu ii tin mult pe gheata si sa le ostoiesc setea de a cunoaste ce si cum e dupa usa de la apartamentul 1 foarte repede.
Cand George a intrat student la grupa mica, avea 3 ani si nu vorbea corect, era fascinant sa traducem la cei din jur ce vorbeste el. La putin timp, huz. vine acasa bulversat:
el: "auzi, m-a intrebat educatoarea daca e cazul sa ne felicite!"
eu: "??????"
el: "George i-a zis ca are o sora si o cheama Daria"(????!!!!)
eu: "?????????"
el: "i-am zis femeii ca nu e vorba de nimic, stie ea ceva ce eu nu stiu???"
Imi aduc brusc aminte de proaspatul prieten al lui, care are o sora de 4 luni, Daria. Ei bine, George al meu a considerat ca prietenia lor depaseste impartirea masinutelor, a trenuletelor si pot imparti si o surioara. Imi lamuresc consortul si il linistesc si lamuresc problema si cu educatoarea, care urma sa ii explice si ea lui George cum e cu surioarele astea.
Mai trece o vreme, liniste in zona, dar atacul vine cand nu te astepti. Un alt coleg, avea si el un frate bebelus, de care povestea la camin si se tot lauda. Si imi zice George brusc, fara sa ma avertizeze: "mama, hai la Serban in vizita, tu bei o cafea cu mama lui si eu intru la bebelus, il iau si il fac fratiorul meu". Aici treaba a devenit serioasa: luat copilul, discutat, explicat la nivelul lui, facut brainstorming cu colega psiholog, ajuns la concluzie salvatoare: bebe-doi al nostru, nu imprumutat, nu furat:)
Ei, tot dupa indelungi discutii cu cele in tema, ajung la concluzia ca, in cazul in care povestea prinde contur, sa aman aflarea vestii de catre George, pentru ca la varsta lor timpul nu prea e contorizat ca la noi. Bun sfat, greu de aplicat.
Cu toate ca era previzibil, am fost luati prin suprindere cand liniuta a devenit dubla:) si pentru ca problemele erau mai urate decat la prima sarcina, trebuia repaos mult, fara efort, stres, multa liniste si... nu luat copilul in brate. Asa ca George a aflat repede, s-a bucurat mult, a inceput sa imprastie vestea la toti, doar ca era trist ca mami nu il mai duce in brate la camin cand ploua:(
Toata perioada l-am pus in tema cu bebelusul, cum creste, l-am luat la ecograf, ne-am amuzat si emotionat de reactia lui, se uita seara de seara la filmuletul cu mamzelina inotand in balta, stia unde e inima, piciorusele, cum tinea mainile pe fata. A acceptat usor ca fratiorul va fi surioara, a discutat cu "bultisa" (burtitza) mult, ii povestea de toate.
Atunci am decretat cu prietenele ca bebe-doi vine cand e pregatit bebe-unu, ca nu e bine sa fim noi egoisti si sa ignoram dispozitia primului copil. La noi a fost nevoie de 4 ani, dar cele mai grele au fost lunile pana am ajuns acasa, pentru ca nerabdarea unui copil e greu de dirijat.
Perla "suprema" scoasa de George la un moment dat a fost: "maaaama, ai bultisa plina de Gabi":)
Cred ca cea mai interesanta si palpitanta si solicitanta etapa de pana acum a fost sa le coordonez in paralel programele. Dar aveam temele facute:)!
12 comentarii:
aaah, cand sa comentez si au, incepe emisiunea.
revin. paaaa!!
ps, vezi ca am scris ceva de domolit dependenta ;)
pai tocmai am citit:))
mda, si noi ne uitam la bizzzz:))
ah, daca stiam va faceam cu mana. spune-i lui george ca are oricand un loc liber la noi la emisiune, daca tot e pasionat de domeniu! ;)
mie imi place strategia lui geroge. neortodoxa. exact cum trebuie sa fii pentru a supravietui junglei in care traim. mhooaaa, ce profunda e asta! ;)
asa am facut si eu. numai ca eu am cerut sora si am primit sora. eu chiar m-amd escurcat mai bine decat el!
M-am uitat la emisiune, mai ales ca bazai de ceva vreme sa vand apartamentul si apoi... sa vedem ce facem: altul mai mare sau casa?:D Oricum la noi nu e aglomeratia de acolo, deci oscilez:))
George e un buuun strateg, e ca picatura chinezeasca, rar nu si-a atins scopul, imi pare rau ca nu pot posta filmulete in care spune stiri de la cap la coada:)) desi e mai haios cand nu e filmat:)) Acolo unde prezinta el meteo e de fapt plasma:))
hei, si eu m-am uitat la emisiune, dar n-am vazut nici o m.. am vazut un m. dar nu era o m. de bizbazar vorbiti aici? lamuriti-ma si pe mine. si cum de eu nu stiu unde lucreaza miki?
elena, te admir sincer pentru pasiunea pe care o ai pentru copii tai :)
Lucian, ai aparut:)) Sa stii ca e iubire infinita, ai sa vezi tu la momentul potrivit:P Si era "un M." da, pentru ca M. a noastra imi facea mie cu mana :)
Ah M., uitam, George il imita fff bine pe Lucian Bolcas, pe Jiji la fel de bine, insa pe asta il imita multi:)) si acum se uita la Mondenii in reluare.
mai e mondenii? ca imi plac si mie :)
Cica e o scurta pauza, spune George:))
lucian, habar n-am cum de nu stii unde lucrez. erai ultimul :)) nu ai citi atent povestioarele, ca e scris negru pe alb in repetate randuri. dar esti iertat! data viitoare iti fac si tie cu mana.
iar micutul george face mult prea multe chestii pentru varsta lui!! e frustrant!
casa. casa e intotdeauna mai bine decat un apartament, fie el cat de mare. fie si prin simplul fapt ca scapi de vecini, bocaneli, huruieli, batut la usa pe seama locului de parcare si tot asa. nu inteleg cum de stati in dubiu!
Vreau apartament nou, in bloc cu garaj si lift din garaj, care e in oras si nu trebuie sa ii chinui pe maimutei cu dusul la gradi, scoli... eh, sper sa pot in timp. Sunt multe de astea in constructie, cu maxim 2 etaje:)) dar mai e ceva pana birui, e greu de vandut ce am:(
wow, ce bine suna! pai la doua etaje e vila, nu bloc. deci nu se pune. si al tau de ce e asa de greu de vandut?
Da, e ca un fel de vila, au mai multe scari. La noi preturile au luat-o razna, iar in apart. meu poate fi facut un cabinet medical sau ceva in genul asta, e pe colt, parter, intersectie, zona buna. Am primit pret f. mic si au fost care au insistat, insa noi am studiat bine piata si i-am refuzat. Acum ne suna de la agentii, vor sa il cumpere, dar tot pe pret mic. Si astia de la agentiile imobiliare sunt ca si aia de la asigurari de viata:))
Trimiteți un comentariu