Nu insir motivele pentru care m-a apucat iar scrisul, e boala veche si fara leac... sau doar unul ar fi: lipsa timpului, nu e suficient.
Duc dorul jurnalului, pe care l-am inceput pe la 15 ani si la 28 l-am distrus... Deh, ma maritam, cumva se impunea... sau nu?! Cum acela a disparut, poate voi reusi sa refac din memorie un puzzle, sau sa construiesc altul!
Hai sa vedem, ma folosesc oricum doar de passé composé, asta pentru ca prima mare dragoste a fost franceza... rusa a fost doar pentru scurt timp, infim:)
5 comentarii:
cum sa distrugi jurnalul!??!? cum?!>?! asta e gest de adolescent rebel, nu de o doamna ajunsa la o varsta rezonabila! pai si toate amintirile din ultimii 13 ani? ai scris de nebuna in el? nu, ma cheri, eventual se sigila si se punea la loc de taina. ooooooooofffffffff!!! aproape ca mor de ciuda eu pentru jurnalul tau..
asa deci, nu te-ai putut abtine sa scrii si tu :) eu n-as putea sa-mi distrug jurnalul pe care l-am avut pe la vreo 15 ani. nu e prea lung, dar nici nu l-as arata oricui, doar e jurnalul meu :)
Si eu regret, deh, minte scurta:))
Lucian, scriu :)) si vorbesc mult (asta imi lipseste de la job). Dar recuperez eu cat de curand:)))
nuuuuu!! nu lasa copilul pentru serviciuuu!!!! te tin eu de vorba daca e. su george! sunt convinsa ca george are multe de povestit! :D
Are multe de povestit, e drept:)) insa el e la camin pana la 5, asa ca... dladla, gugugu, dar e minunat sa stai acasa dupa atatia ani! Bine, inca 1 an cu George, insa... negociez si eu sa stau mai mult:))
Trimiteți un comentariu