6.30 – telefonul anunta ca e vremea sa ne trezim din vise... cine a dormit. De emotie si de dureri, nu mai dormeam de ceva vreme, insa exact atunci as fi dat orice sa nu sune ceasul. Marin merge sa se aranjeze, pentru intalnirea cu « fetita lui », eu mai raman 5 minute, fara sa ma gandesc la ceva, capul gol, spaima in mine cat casa, fireasca, deja stiam ce urmeaza, bucurie ca am ajuns si va fi BINE !
7.30 – ies afara sa intind hainele spalate aseara, printre doua contractii, clar nu am fost ocolita de sindromul « cuibului curat », si am profitat de singura zi ramasa intre sarbatorile de Paste si aceasta zi. Ma vede o vecina : « tu nu nasti odata ? » « Ba da, peste cateva ore o sa fim in alta formula » Ne uram toate cele firesti in momente de acestea, eu raman cu rufele, ea pleaca la serviciu. Ma uit la lume, toti cu treburi, fiecare cu gandurile lui, pentru mine era altceva.
8.00 – sunt deja la internari, figuri plictisite, tipice, imi fac foaia si le spun ca sunt asteptata de medic pe sectie. Ignor infirmiera care era aceeasi de la internarea din 5 sept. 2002, aveam si de ce, ma schimb, urcam in lift, ea in fata mea, eu la cativa metri in spate. Cobor... doctorul pe sala facea ture in asteptarea mea. Completam formularele, am avut parte de doua asistente extraordinare care au incercat sa ma scoata din starea aceea plina de « tensiune », le-am rugat sa imi pastreze ele telefonul si poseta, apoi am inceput sa evaluam situatia cu medicul.
9.00 – suna la sala sa vada daca e in ordine, se anunta inca o operatie in sala alaturata, incep discutiile despre cealalalta mamica... Aflu ca de fapt era o tanara de 20 de ani, insarcinata in 6 luni, cu bebelusul mort... am simtit o mare caldura in tot corpul si am inceput sa tremur. E ca un remember, cand l-am nascut pe George, in dimineata aceea am stat in salonul de travaliu cu o alta mamica, in aceeasi situatie. Si-au dat seama asistentele ca am auzit, m-au luat rapid si m-au dus in sala sa ma pregateasca.
9.15 – vine medicul si imi spune ca ne vedem jos, ca are emotii si spera sa fie bine si sa nu fac « figuri » in timpul operatiei (adica tensiunea sa nu faca, eu adormita ce mai puteam face ?!) Vine asistenta de la copii, Gabi, pe care o stiu de la prima nastere, si apoi de la aerobic, ia hainele Gabrielei si se distreaza de ele.
9.30 – ne « pornim » spre lift, cobor, cu cele doua asistente si cu mamica cealalalta, era liniste si eu eram cu sufletul doar Sus. Il vad pe Marin, astepta sa cobor si ii da aparatul foto lui Gabi, sa o pozeze.
9.35 – urc pe masa, aceeasi masa, anestezista ma mangaie pe frunte, imi spune ce sa fac, imi strange parul si imi spune sa fiu linistita, are grija (si a avut), canta Pro Consul – Cerul. Incep sa visez, profund, mult, de toate....
10.30 – muzica, ceata, il vad pe doctor asteptand, o durere ingrozitoare. «Cum esti?» «Ma doare, cum e bebe ?» «Ai o fetita, de 3.520 kg, nota 10, urlacioasa si frumoasa, perfecta» «Mai aveti emotii?» «...???» Tace, normal, nu e bine sa polemizezi cu cineva aflat inca sub efectul unei anestezii
10.35 – Marin e pe hol, simt mirosul parfumului si il vad in ceata, imi spune ca Gabriela e bine, a vazut-o si incearca sa imi arate pozele pe aparat. Le vad in ceata, ii spun sa sune la George sa ii spuna, vine liftul, se rupe filmul. Ma trezesc pe sala, spre post-operator
11 – incep sa trimit mesaje, vad mai bine, il sun din nou pe Marin, apoi pe George. «Mami, te mai doare? Acum poti sa te dai jos din pat?» Vrea sa vina la mine, incepe sa planga, e foarte emotionat, inchid pana nu incep si eu sa plang.
11.10 – vine Gabi sa vada daca sunt constienta, ii spun ca vreau sa o vad pe Gabi a mea si mi-o aduce. E calda, mica, miroase a prunc proaspat, frumoasa, seamana cu George perfect, imi face ea poze cu telefonul. Simt ca plutesc!!! Mai stam putin, ne admiram si o duce inapoi la copii, eu raman cu ale mele… Cat e Gabi in tura mi-o aduce de cateva ori. Incep sa primesc flori: Olga, Oana...
Toata ziua vad un cer senin, albastru, atat se vede din acest pat si ma simt ca o frunza care a fost dusa unde trebuia. Simt usurarea dupa 9 luni de asteptare si emotii, bucurie ca am parte de asemenea minuni.
10 comentarii:
ooof ce m-am mai emotionat. cum ma podidesc si acum lacrimile, dar le-am tinut bine acolo, la locul lor.
pffff... abia astept sa spun si eu povestea asta!!
si da, gabi seamana lei cu george. si amandoi cu tine!
oricum, ce te apuca sa intinzi rufele?! moama, sa evzi rasfat pe capul meu cand o sa fie cazul. of, chiar trebuie sa invat toate treburile astea?! :)
Eu te astept, dar vezi sa ai grija sa nu stai prin spitale si perfuzii, sa ai o sarcina de aia de vis:)) si poate te vad la "Prima zi":P (btw ce imi place de Letitia, e o fina si tare potrivita pe formatul asta de emisiune).
Mai, in general inainte de a naste pe gravide le apuca tot felul de nebuneli: curat, spalat, sa fie perfect, ala e sindromul "cuibului curat":)) si ai senzatia ca nimeni nu face la fel bine ca si tine:))
btw, ai citit postul meu despre leti? eu o ador sincer. este absolut minunata. e un fel de zeitate pentru mine.
eu nu misc niciun deget in casa, ba chiar sunt sursa directa a dezordinii agresive si nu ma deranjeaza sa fie asa. crezi tu ca o sa am o panica de curatenie inaitne de a naste?!? oricyum, daca da, probabil ca o sa o chem pe tanta, femeia care ne scoate casa la lumina mereu.
Normal ca l-am citit si i-am admirat pruncul:)) Ti-am zis: o frumoasa, am remarcat-o si pe la alte genuri de emisiuni, insa asta ii vine manusa:) Nu stiam ca are copil pana nu am citit la tine.
Huz. tot bazaie sa aducem o femeie sa faca ordine, eu nu am chef sa mi se bage nimeni in lucruri, nici pe mamanul meu nu o las. Probabil dupa ce reincep serviciul imi voi cauta o bona care sa faca si menaj.
poate tocmai de-asta ii vine bine emisiunea, ca a fost acolo, stie cum e.
ah, spune-mi, a fost la doctorul care te-a ajutat sa o aduci prin noi pe mamzelina? spune-mi ca ai foooost! daca nu, sa te duci!
Nu am fooooost:(( Nu a avut cine sa stea vineri cu mamzelina, huz. a avut de plecat din localitate si am ratat sapt. asta, dar sperrr sa pot ajunge sapt. asta. Iti dai seama ca scriam:)) Faza simpatica, saptamana trecuta a fost un caz nasol venit pe sectie, s-a scris si in presa locala, si citind articolul a intrat si un filmulet, ghici? El a operat femeia, cu inca o doctorita, si i-au salvat viata, insa am revazut sala de operatie si pe el:)) Uite daca vrei sa il vezi http://monitorulsv.ro/Local/2008-04-09/La-un-pas-de-moarte-din-cauza-unei-complicatii-a-sarcinii ii fac reclama:))
elena, cum ai povestit tu e cam diferit fata de ce imi imaginam eu ca se intampla in momentele alea. la tine e mai frumos :)
apropo de curatenie, un prieten deretica el prin casa cu o zi inainte de a veni tanti pe care o plateste pt lucrul asta :)). el zice ca ii e rusine sa nu fie prea dezordine :))
Lucian, nu imi permit sa traumatizez sufletul celor care aspira la statutul de mama/tata:)
Si daca tot face ordine, de ce o mai plateste pe tanti?:))Iti dai seama ce bucurie ii face?:))
tanti i-a asezat cele vreo 50 de tricouri in dulap cum nu le-a mai vazut el vreodata. numai pentru asta si si-a meritat banii :)
am uitat sa-i spun la multi ani mamzelei tale, dar niciodata nu e prea tarziu :)
Multumim fain de tot:)) E fata cu perspective:)) a stiut ce sa aleaga de pe tava: telefonul, cheile de la masina (inclusiv cartela de la Laguna) si banii:))
Trimiteți un comentariu